9,535 matches
-
împrejurimea localității studiate iar din 1786 aparține bisericii reformate din Periș. Ea stă până în zilele noastre în foarma să originală. În anii 1931, 1391 și 1998 ea suferă renovații fără modificații sau adăugiri. ► Biserică Ortodoxă Periș Biserică construită în perioada interbelică 1937, este construit în stil baroc cu o navă centrală și un altar are o fundație de beton, cu pereți din cărămidă, acoperișul din țigla și turnul acoperit cu tablă, decorațiunea este făcută în stil bizantin ortodox clasic. ► Biserică Româno
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
Plasa Reghinul de Sus, județul Mureș-Turda16. Anii de după război produc schimbări pe plan social prin accentuarea stratificării - grupurilor de oameni bogați și săraci - cât și din punct de vedere economic, prin dezvoltarea industriei lemnului și a agriculturii în localitate. Perioada interbelică este caracterizată printr-o perioadă creatoare în toate domeniile de activitate: economic, politic și cultural, toate realizate sub semnul Marii Uniri. În județul Mureș-Turda, pentru alegerile din noiembrie 1919 s-au constituit 8 circumscripții electorale pentru alegerea deputaților și 3
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, el făcea parte din comuna Cacaleții de Jos, împreună cu reședința comunei. În 1908, această comună luase numele de "Gruiu" și i se alipiseră și satele Cireșu și Cacaleții de Sus. În prima parte a perioadei interbelice, comuna a primit denumirea de "Siliștea", după ce satele Cacaleții de Jos și Cacaleții de Sus au fost comasate sub acest nume. Comuna a fost desființată în 1968, când satele ei au trecut la comuna Căteasca.
Gruiu (Căteasca), Argeș () [Corola-website/Science/300624_a_301953]
-
între județele Cluj, Alba și Mureș. Se învecina la nord cu județul Cluj, la vest cu județele Bihor și Arad, la sud cu județele Hunedoara și Alba, iar la est cu județele Târnava Mică și Mureș. Întinderea administrativă a județului interbelic Turda a fost identică cu cea a fostului comitat Turda-Arieș, care a existat între 1876 și 1925. În anul 1924 au fost redenumite unele localități: Copăceni (nume vechi: Copand), Săndulești (Sând), Petrești (Petrid), Deleni (Indol), Tureni (Tur), Borzești (Berchiș), Comșești
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
două școli primare de stat, trei școli primare confesionale (câte una romano-catolică, reformat-calvină și mozaică). De asemenea, orașul avea șase parohii (câte una greco-catolică, ortodoxă, reformat-calvină, unitariană, evanghelică-lutherană și mozaică). Spitalul Județean din Turda reprezenta principala unitate medicală a județului interbelic. Cele 138 comune rurale (potrivit Anuarului „Socec al României Mari”, ediția 1924-1925) au fost următoarele (cu denumirile de atunci): Agârbiciu, Agriș, Albac, Bagiu, Baia de Arieș, Băișoara, Banabic, Bedeleu, Beiul de Câmpie, Berchiș, Bicălat, Bistra, Bogata de Mureș, Brăzești, Budiul
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
subcarpatice, deține o suprafață de pădure. În perioada de după al Doilea Război Mondial, când România a cunoscut cea mai agresivă campanie de industrializare, majoritatea locuitorilor Măgireștiului au ajuns să lucreze în domeniul petrolului (industrie deja înfloritoare în zonă din perioada interbelică) sau alte servicii care-l deserveau. Acest fapt a facut ca economia comunei să se dezvolte rapid, iar locuitorii ei să fie mult mai înstăriți în perioada comunistă decât oamenii altor localități rurale din țară. Un alt factor care a
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
Bărbații discutau politică și problemele sociale ale satului, de dezvoltare, de progres. Se evidențiau în discuții, bătrânul Hogea, Sofronie, Ianăș Ciot, etc. Personalitățile stimate și respectate ale satului erau preotul Emil Vladislav și directorul școlii Groza Ilie. Tot în perioada interbelică, unii săteni mai săraci, au început să lucreze la Fabrica de Teracotă Baru, iar două persoane Creciunescu Alexandru și Vladislau Cornel au devenit renumiți profesioniști în construirea sobelor de teracotă pentru satele din jur sau din Valea Jiului. Alți locuitori din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
buzele și în final aprinderea, folosind amnarul și iasca. Uneori în loc de foițe se mai folosea și hârtia de ziar (care însă nu prea stătea lipită). Tabachera era ținută în “șerparul”de piele de la brâu, alături de ceasul cu lanț. În Livadia interbelică existau două prăvălii în: - casa familiei Duncea, care în anii '30 era deservită de soții evrei D-l.“Mișca” și D-na “Frida”, era o crâșmă și o prăvălie mixtă “boltă”(denumită de săteni), - partea de sat spre Baru, ținută
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
religia era greco-catolică până în anul 1948 când “prin decret”comuniștii au desfințat aceast cult religios, iar sătenii și preotul au fost nevoiți să treacă la ortodoxie. În sat erau și câteva familii de “pocăiți”, de sâmbăta și duminica. În perioada interbelică numai câțiva elevi au urmat cursuri liceale la Petroșani,Deva sau Orăștie,dar din anii '40 a urmat o serie mai numeroasă de băieți și fete care au continuat și cursuri universitare,numai în centrul universitar Cluj. Comuna Pui fiind
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Ungaria și Boemia de inchizitoriul general Jacob de Marehia în anul 1437. Originalul traducerii nu s-a păstrat, ci se cunosc numai câteva copii, din secolul al XV-lea, făcute în Moldova, Una din aceste copii de păstra, în perioada interbelică, în codicele Apor de la muzeul din Sf. Gheorghe. La Trotuș era sediul unei episcopii-fantomă. fantastice, foarte întinse- ,de Micov<nowiki>"</nowiki>- al cărei episcop Mihai, convoca la sinod pe toți preoții. la 18 februarie 1518, la Trotuș. Episopia cuprindea Muntenia
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
în anul 1850, cu ajutoare bănești obținute de la Roma. De remarcat este faptul că această biserică avea clopotniță separată de biserică. În decursul existenței ei, această biserică a avut reparații și renovări în anul 1920 și apoi spre sfârșitul perioadei interbelice, când i s-a adăugat turnul clopotniță legat de biserică. Localul casei parohiale, proprietatea din jur și o moară, cu gârlă specială din Trotuș au fost cumpărate în anul 1814 de la văduva Maria Șeptilici. Locuitorii din Târgu Trotuș, catolici și
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Transilvania. Reședința județului era municipiul Cluj. Județul se afla în partea central-nord-vestică a României Mari, în nord-vestul regiunii Transilvania. Cea mai mare parte din teritoriul județului interbelic se regăsește în actualul județ Cluj, cu excepția unor comune care au fost trecute în componența județelor Sălaj și Mureș. Județul interbelic se învecina la nord cu județele Sălaj, Someș și Năsăud, la vest cu județul Bihor, la sud cu județul
Județul Cluj (interbelic) () [Corola-website/Science/300729_a_302058]
-
se afla în partea central-nord-vestică a României Mari, în nord-vestul regiunii Transilvania. Cea mai mare parte din teritoriul județului interbelic se regăsește în actualul județ Cluj, cu excepția unor comune care au fost trecute în componența județelor Sălaj și Mureș. Județul interbelic se învecina la nord cu județele Sălaj, Someș și Năsăud, la vest cu județul Bihor, la sud cu județul Turda, iar la est cu județul Mureș. Județul Cluj a fost unitatea administrativă succesoare a comitatului Cluj (în limba maghiară "Kolozs
Județul Cluj (interbelic) () [Corola-website/Science/300729_a_302058]
-
o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Transilvania. Reședința județului era municipiul Târgu Mureș. Județul se afla în partea central-nordică a României Mari, în centrul regiunii Transilvania. Cea mai mare parte din teritoriul județului interbelic se regăsește în actualul județ Mureș, cu excepția zonei de nord-est, care se găsește în județul Harghita, și a zonei de nord-vest, care intră în componența județului Bistrița-Năsăud de astăzi. Județul se învecina la sud cu județul Târnava Mică, la sud-vest
Județul Mureș (interbelic) () [Corola-website/Science/300728_a_302057]
-
bărbați și 7.943 femei, fiind cea mai mare localitate din județ ca număr de locuitori. Ca proporție, diferitele naționalități erau grupate astfel: evrei (37,7%), ruși (36,6%), ucraineni (14,8%), români (8,8%), alții (2,1%) . În perioada interbelică au funcționat aici o prefectură, o primărie, un tribunal (cu o secțiune, 9 magistrați și 1 procuror în circumscripția Curții de Apel din Cernăuți), o judecătorie, o administrație financiară, o secție de poliție, o legiune de jandarmi, o percepție, un
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
sate, plasa Aiud - 33 de sate, plasa Alba Iulia - 18 sate, plasa Ocna Mureș - 21 de sate, plasa Sebeș - 21 de sate, plasa Teiuș - 20 de sate, plasa Vințul de Jos - 13 sate și plasa Zlatna - 18 sate. Stema județului interbelic Alba este reprezentată de un legionar roman de argint, pe fond albastru, stând în picioare și ținând în mâna dreaptă o lance de argint, iar în mâna stânga un scut negru cu inscripția V.R.R. (Virtus Romana Rediviva). Conform datelor recensământului
Județul Alba (interbelic) () [Corola-website/Science/300782_a_302111]
-
În America principalii exponenți sunt Charles Burchfield, Edward Hopper, Charles Demuth, Elliot O'Hara, Alice Schille și mai ales John Marin, 80 % din opera lui fiind acuarele. La începutul secolului stilul a imitat impresionismul și postimpresionismul european, dar în perioada interbelică a apărut "Școala din Cleveland", pe lângă Muzeul de Artă din Cleveland și "California Scene", pe lângă studiourile de animație de la Hollywood. Pictorii au exploatat peisajele, lumina de tip mediteranean și tema automobilului. Cei mai cunoscuți au fost Phil Dike, Millard Sheets
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
localnici din satele Găgeanu, Boboc și Roșioru au luptat în armata română în acest război, iar reforma agrară din 1921 a dus la împroprietărirea lor și a altor țărani stabiliți în zonă, care au înființat noul sat Târlele. În perioada interbelică, proprietățile țărănești s-au fărâmițat progresiv, sau au fost puse gaj pentru credite care nu au mai putut fi plătite, astfel că țăranii au redevenit dependenți de marii proprietari de moșii, ale căror pământuri le lucrau. În acea perioadă, analfabetismul
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
Teghii, Furtunești, Ivăneț, Lunca Pârciului, Lunca Vâscului, Pietriceni, Piatra Corbului, Păltinișu de Sus, Păltinișu de Jos, Roșcoi și Tega). Satul Varlaam avea 100 de locuitori și făcea pe atunci parte din comuna Goidești, comună ce cuprindea masivul Penteleu; în perioada interbelică, acea comună a fost desființată. În acea perioadă, au avut loc primele tentative de dezvoltare a turismului în zonă. În 1854 un anume Persescu (probabil urmaș al boierului fanariot stabilit cu un secol în urmă aici) a construit un han
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
aceeași plasă Buzău din județul Buzău, cu 2800 de locuitori și cu 13 așezări (9 sate Argăsilești, Furtunești, Gura Păltinișului, Gura Teghii, Nemertea, Piatra Corbului, Roșcoi și Tega; și 4 cătune Ionești, Lunca Vâscului, Lunca Pârciului și Petriceni). În perioada interbelică, zona s-a dezvoltat pronunțat, atunci apărând mai multe școli și, în 1938, căminul cultural. În 1931, satul Varlaam a fost trecut pentru prima oară în componența comunei Gura Teghii și tot atunci s-a certificat oficial apariția așezărilor forestiere
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
Mărgăritești (denumită temporar în perioada interbelică și Câlnău) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Câmpulungeanca, Fântânele și Mărgăritești (reședința). Comuna se află în zona Subcarpaților de Curbură, în nordul județului, pe valea Câlnăului și pe cea a pârâului Hârboca (un alfuent
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
mai spunea: ""Degrabă va începe un război al Americii și Angliei împotriva URSS, în care Uniunea Sovietică va fi înfrântă, ceea ce va aduce la restabilirea vechiului regim"". Apelul mai conținea elogii la adresa ""vechiului regim"," adică a administrației românești din perioada interbelică. În afară de propagandă, grupul mai folosea metoda intimidării unor activiști de partid și sovietici. În ultimii ani de existență grupul s-a radicalizat, recurgând la metode violente, în special bătăi și omoruri, comise, conform cercetătorilor, în condiții de autoapărare. Sentințele aduse
Grupul antisovietic al lui Filimon Bodiu () [Corola-website/Science/300835_a_302164]
-
casnice. Existența unei bogate și variate faune cinegetice a favorizat practicarea celei mai vechi ocupații umane, vânătoare (cu capcane sau arme de foc). Până în 1918, scoarța de copac bine mărunțită era întrebuințată la prepararea coloranților și la tăbăcit. În perioada interbelică s-a întrebuințat numai la tăbăcit. Se colecta scoarță de arin, gorun, conuri de molid.
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
casnice. Existența unei bogate și variate faune cinegetice, a favorizat practicarea celei mai vechi ocupații umane: vânătoarea cu capcane sau arme de foc. Până în 1918, scoarță de copac bine mărunțita, era întrebuințata la prepararea coloranților și la tăbăcit. În perioada interbelică s-a întrebuințat numai la tăbăcit. Se colecta scoarță de arin, goron, conuri de molid.
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
rușii au fost din Ilva Mică și au venit pe Valea Leșului «a pești» oprindu-se la Pietroasa (loc în apropierea văii la vreo 7 km. din sus de sat), unde și-au ridicat colibe." Anton Cosbuc constată în perioada interbelică faptul că popularitatea acestor legende este atestată doar la bătrânii cu un nivel cultural ridicat, ceea ce îl face să creadă că legenda întemeierii satului de "pionieri" leși sau ruși este rodul elaborării unor texte precum cele citate mai sus, în
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]