9,120 matches
-
emergență. Cele optsprezece capitole ale volumului oferă, alături de analiza aprofundată a numelor de mărci și produse sau a unor texte publicitare, o binevenită sistematizare a problematicii (generale și specifice) care delimitează domeniul analizei de discurs. De la enunț și context, la ironie, proces de referențializare, situații de comunicare, nimic din ceea ce este implicat în producerea unui discurs nu este lăsat deoparte; fidel opțiunii semnalate (discursul este un proces, o practică discursivă, legată de o practică intersemiotică), autorul selectează și sistematizează cele mai
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
însă evidente. Rezumatul cu citate distinge clar, cu ajutorul grafiei, cuvintele citate, în timp ce în DIL nimic nu ne ajută să ne hotărîm: există doar o discordanță enunțiativă care lasă să se audă două voci. Această discordanță permite eventual crearea unei tensiuni (ironie, bătaie de joc, dispreț etc.) între două voci, în timp ce rezumatul cu citate pretinde că dispare în spatele punctului de vedere exprimat de vorbirea citată. Rezumatul cu citate este practic rezervat articolelor în care DIL apare rar. În schimb, DIL este utilizat
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Libération, 20 februarie 1997 Spre deosebire de "comandat", pus între ghilimele, care marchează o rezervă din partea enunțiatorilor, termenul "high bohemia" este marcat atît prin italice, cît și prin ghilimele, fără îndoială, pentru că este un termen de origine engleză. 15 DE LA PROVERB LA IRONIE: POLIFONIE, CAPTARE, SUBVERSIUNE Cazurile de polifonie pe care le-am analizat aparțin discursului raportat: direct, indirect, indirect liber și formele lor hibride. Odată cu modalizarea autonimică, am văzut cum enunțarea poate crea decalaje în interiorul ei prin modul de a varia asumarea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
păstrăv". În acest caz, însăși "înțelepciunea națiunilor" este ridiculizată. În această privință, poeții suprarealiști acționează invers discursului publicitar: ei atacă orice formă de discurs stereotip, de opinie comună, în timp ce publicitatea caută, în general, să confirme stereotipurile. 4. De la subversiune la ironie Polifonie și ironie În cazurile de subversiune pe care le-am expus, enunțiatorul "imită" un text sau un gen pentru a-l discredita. El se opune celui pe care îl descalifică, pentru a-și pune în valoare propria enunțare. Poate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
caz, însăși "înțelepciunea națiunilor" este ridiculizată. În această privință, poeții suprarealiști acționează invers discursului publicitar: ei atacă orice formă de discurs stereotip, de opinie comună, în timp ce publicitatea caută, în general, să confirme stereotipurile. 4. De la subversiune la ironie Polifonie și ironie În cazurile de subversiune pe care le-am expus, enunțiatorul "imită" un text sau un gen pentru a-l discredita. El se opune celui pe care îl descalifică, pentru a-și pune în valoare propria enunțare. Poate însă să existe
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
discredita. El se opune celui pe care îl descalifică, pentru a-și pune în valoare propria enunțare. Poate însă să existe subversiune fără contestarea unui gen sau text prealabil: în acest caz, enunțiatorul își subminează propria enunțare. Este ceea ce numim ironie. Să presupunem că un locutor spune " Ce om fermecător!", referitor la cineva care tocmai s-a arătat a fi grosolan. În măsura în care enunțarea orală este făcută pe un ton particular sau dacă sînt prezente diverse indicii, în scris, care marchează o
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ton și mimică chiar atunci cînd îi dă cuvîntul. Spunînd "Ce om fermecător!", referitor la o brută, enunțiatorul atribuie responsabilitatea acestei replici altuia, pe care îl pune în scenă în propria enunțare. Observăm, astfel, asemănările și deosebirile dintre proverb și ironie. Atît unul, cît și celălalt implică un enunțiator care, prin propria voce, lasă să se audă, folosind un ton specific, vocea altcuiva care este statuat ca responsabil al enunțului. În cazul proverbului, "celălalt" este o instanță valorizată, cu care se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un enunțiator care, prin propria voce, lasă să se audă, folosind un ton specific, vocea altcuiva care este statuat ca responsabil al enunțului. În cazul proverbului, "celălalt" este o instanță valorizată, cu care se mîndrește indirect enunțiatorul, în timp ce în cazul ironiei, celălalt este discreditat. În plus, proverbul aparține unui stoc stabilit, unui patrimoniu cultural, în timp ce, prin definiție, orice enunțare poate fi ironică, chiar și cea a unui proverb. În sfîrșit, proverbul se dă drept ceea ce este, fără echivoc, în schimb ironia
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ironiei, celălalt este discreditat. În plus, proverbul aparține unui stoc stabilit, unui patrimoniu cultural, în timp ce, prin definiție, orice enunțare poate fi ironică, chiar și cea a unui proverb. În sfîrșit, proverbul se dă drept ceea ce este, fără echivoc, în schimb ironia este, prin însăși esența sa, ambiguă: ea se menține la limita între ceea ce este asumat și ceea ce este respins. Natura ironiei face ca ea să fie uneori dificil de identificat, iar co-enunțiatorul să nu reușească să determine dacă enunțiatorul este
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ironică, chiar și cea a unui proverb. În sfîrșit, proverbul se dă drept ceea ce este, fără echivoc, în schimb ironia este, prin însăși esența sa, ambiguă: ea se menține la limita între ceea ce este asumat și ceea ce este respins. Natura ironiei face ca ea să fie uneori dificil de identificat, iar co-enunțiatorul să nu reușească să determine dacă enunțiatorul este ironic sau nu. În cazul unei enunțări proverbiale ironice, ar trebui, astfel, să distingem trei voci: - vocea anonimă a "înțelepciunii popoarelor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ca să considere prima frază ironică. Diverse indicii îl vor îndrepta către o altă cale: perifraza oarecum pedantă "populația truditoare", discordanța între emfaza din "concluzie fără drept de apel" sau din "intuiție majoră" și platitudinea enunțului central: "munca este obositoare". Reperarea ironiei este uneori mult mai ușoară: Nu există șefuleț sau șef de raion care, în civil, să nu fi fost măcar o dată tratat de "adjutant" de cartier sau de "adjutant" prost, fanatic și răutăcios. Este totuși o întreagă tagmă care e
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
să respecte contractul generic atașat acestei rubrici umoristice, dar gravitatea subiectului cîștigă în final, așa cum o arată sfîrșitul paragrafului ("o întîmplare atît de gravă"). Cititorul care pleacă de la ipoteza unei interpretări ironice este așadar determinat să-și rectifice lectura. O ironie militantă În cele cîteva exemple prezentate putem vorbi prea puțin de ironie militantă. Nu este însă și cazul rubricii "Cititorii noștri au cuvîntul", extrasă din L'Itinérant, "Săptămînal de luptă împotriva sărăciei și excluderii": Nu am nevoie de nimic Domnule
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în final, așa cum o arată sfîrșitul paragrafului ("o întîmplare atît de gravă"). Cititorul care pleacă de la ipoteza unei interpretări ironice este așadar determinat să-și rectifice lectura. O ironie militantă În cele cîteva exemple prezentate putem vorbi prea puțin de ironie militantă. Nu este însă și cazul rubricii "Cititorii noștri au cuvîntul", extrasă din L'Itinérant, "Săptămînal de luptă împotriva sărăciei și excluderii": Nu am nevoie de nimic Domnule Președinte al Republicii, domnilor miniștri, de la primul la ultimul, domnilor deputați, domnilor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sînt de două feluri: pe de o parte discordanța între suport (un ziar pentru excluși) și titlu, pe de altă parte textul propriu-zis, care prezintă semne din ce în ce mai clare ale neasumării cuvintelor. Într-un asemenea exemplu putem vedea forța subversivă a ironiei. În timp ce polemica vizează argumentarea împotriva unui enunțiator exterior, iar parodia distruge din interior o poziție de enunțare care este clar prezentată ca fiind străină și caricaturală, ironia se preface că își asumă vorbirea adversarului, astfel încît acesta se autodistruge. Ironie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
clare ale neasumării cuvintelor. Într-un asemenea exemplu putem vedea forța subversivă a ironiei. În timp ce polemica vizează argumentarea împotriva unui enunțiator exterior, iar parodia distruge din interior o poziție de enunțare care este clar prezentată ca fiind străină și caricaturală, ironia se preface că își asumă vorbirea adversarului, astfel încît acesta se autodistruge. Ironie și ghilimele Funcționarea ironiei seamănă cu cea a ghilimelelor, formă privilegiată a modalizării autonimice. Există, în cele două cazuri, un fel de diviziune internă a instanței de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ironiei. În timp ce polemica vizează argumentarea împotriva unui enunțiator exterior, iar parodia distruge din interior o poziție de enunțare care este clar prezentată ca fiind străină și caricaturală, ironia se preface că își asumă vorbirea adversarului, astfel încît acesta se autodistruge. Ironie și ghilimele Funcționarea ironiei seamănă cu cea a ghilimelelor, formă privilegiată a modalizării autonimice. Există, în cele două cazuri, un fel de diviziune internă a instanței de enunțare. În cazul ghilimelelor, enunțiatorul utilizează o expresie și o arată cu degetul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
argumentarea împotriva unui enunțiator exterior, iar parodia distruge din interior o poziție de enunțare care este clar prezentată ca fiind străină și caricaturală, ironia se preface că își asumă vorbirea adversarului, astfel încît acesta se autodistruge. Ironie și ghilimele Funcționarea ironiei seamănă cu cea a ghilimelelor, formă privilegiată a modalizării autonimice. Există, în cele două cazuri, un fel de diviziune internă a instanței de enunțare. În cazul ghilimelelor, enunțiatorul utilizează o expresie și o arată cu degetul, indicînd astfel că nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
privilegiată a modalizării autonimice. Există, în cele două cazuri, un fel de diviziune internă a instanței de enunțare. În cazul ghilimelelor, enunțiatorul utilizează o expresie și o arată cu degetul, indicînd astfel că nu o asumă cu adevărat; în cazul ironiei, el produce un enunț pe care îl invalidează chiar atunci cînd vorbește. Ghilimelele și ironia sînt, pe de altă parte, fenomene ce marchează nuanțe diferite. Există ghilimele care marchează o respingere de către enunțiator a expresiei și, la polul opus, altele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
instanței de enunțare. În cazul ghilimelelor, enunțiatorul utilizează o expresie și o arată cu degetul, indicînd astfel că nu o asumă cu adevărat; în cazul ironiei, el produce un enunț pe care îl invalidează chiar atunci cînd vorbește. Ghilimelele și ironia sînt, pe de altă parte, fenomene ce marchează nuanțe diferite. Există ghilimele care marchează o respingere de către enunțiator a expresiei și, la polul opus, altele care se mulțumesc cu o ușoară distanțare, dificilă de interpretat. În același mod, există o
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sînt, pe de altă parte, fenomene ce marchează nuanțe diferite. Există ghilimele care marchează o respingere de către enunțiator a expresiei și, la polul opus, altele care se mulțumesc cu o ușoară distanțare, dificilă de interpretat. În același mod, există o ironie extremă, în care personajul pus în scenă este în mod evident descalificat și, la polul opus, enunțări care nu au decît o "culoare" ironică, în care enunțiatorul se distanțează, fără însă ca și co-enunțiatorul să perceapă clar ruptura dintre cele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de) 219 indirect (discurs) 181 indirect liber (discurs) 185 inferență 33 infidelă (anaforă) 244, 248, 251 infinitiv 21 informativitate (lege) 37 instabil (enunț) 89, 100 instrucțiune 28, 219 insulă textuală/enunțiativă 183, 189 interactivitate 62 interacțiune 62 interdiscurs 23, 65 ironie 212 italice 202 Î înglobantă (scenă) 102, 261 întruchipare 119, 262 J joc 83 L lege a discursului 32, 35, 280 lingvistică (competență) 45, 50 M marcă (nume de) 255, 261, 265 medium 19, 80, 85 mențiune vs uz 170
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Enunț și context Legile discursului Diversele competențe Discurs, enunț, text Tipuri și genuri discursive Medium și discurs Scena enunțării Ethosul Ambreierea enunțiativă Plan ambreiat și plan non-ambreiat Utilizarea persoanelor Discursuri indirecte, forme hibride Modalizare autonimică, ghilimele, italice De la proverb la ironie: polifonie, captare, subversiune Tipuri de desemnări Coeziunea textului: anafora și catafora Nume de mărci și de produse Concluzii Bibliografie selectivă Index Dominique Mangueneau
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
că nu vorbesc de geniile prin care omenirea se apropie de divinitate, ci de cadavrele lor disecate într-o clinică medicală. Ele repetă pe alt plan cazul chirurgului materialist care, tăind mortul cu bisturiul, se adresa asistenților cu o superioară ironie: Arătați-mi, vă rog, unde e sufletul! Noii clinicieni ai esteticii moderne, reducând geniul la mecanismul psihologiei comune, se întreabă satisfăcuți ce-a mai rămas din el; sau, coborându l în patologia mintală, ni-l arată înrudit de aproape cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Pe plan politic, Charles Maurras îndeplinește același lucru. Propagândule catolicismul numai pentru ordinea romană pe care o conține, discipolii lui au ajuns la sfânta Euharistie. Într-un stat de laicism oficial cum e Franța, ești ispitit să crezi că o ironie divină face din atei propagandiștii adevărului creștin. Există în asemenea împrejurări și un tip contrar acestora și anume: creștinismul ascuns, care simulează în public laicismul ateu, cum a fost faimosul și mediocrul Paul Souday. Colabora la Le Temps în sensul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu mai e trup din lumea aceasta, ci o încarnare androgină din tinerețea fără moarte a paradisului. Iar zâmbetul acela, care nu mai e pământesc fără să fi ajuns cu totul ceresc, scaldă enigma acestui chip într o undă de ironie, ce parcă se îndreaptă spre noi cei de jos, care ne zbatem încă în antagonismul patimilor, și pune între noi și el distanța depășirii în zona neutră a spiritului pur. Ideea îngerească în Ioan Botezătorul e foarte familiară picturii bizantine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]