9,213 matches
-
în situații delicate, el știa lesne să se apere, iar singura lui armă, atât de apărare, cât și de atac, era doar ironia. Într-adevăr, nu-i lipsea deloc simțul ironiei. În exprimare, până la nebunie iubea să se slujească de ironii, iar asta o făcea cu așa de mare plăcere și pentru faptul că se iveau momente când era absolut necesar, dar și pentru faptul că, pur și simplu, putea... Oricum ar fi, tot ce se poate spune este că, prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iar asta o făcea cu așa de mare plăcere și pentru faptul că se iveau momente când era absolut necesar, dar și pentru faptul că, pur și simplu, putea... Oricum ar fi, tot ce se poate spune este că, prin ironie, el înțelegea atare răutăți fine și tăioase, iar, după părerea sa proprie, ironia era o foarte bună modalitate de manifestare a inteligenței, „căci nu toată lumea este în stare să subjuge și să îngenuncheze fără ascuțișul sabiei, ci doar cu cel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se iveau momente când era absolut necesar, dar și pentru faptul că, pur și simplu, putea... Oricum ar fi, tot ce se poate spune este că, prin ironie, el înțelegea atare răutăți fine și tăioase, iar, după părerea sa proprie, ironia era o foarte bună modalitate de manifestare a inteligenței, „căci nu toată lumea este în stare să subjuge și să îngenuncheze fără ascuțișul sabiei, ci doar cu cel al limbii!”, spunea dânsul adesea, explicându-se. Și, până la urmă, faptul că am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fără vreo excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu ca fiind un lucru cu totul haios și vrednic de a ajunge ținta sigură a ironiilor lui, ironii la care era atât de meșter întotdeauna! Și așa se și întâmpla, de altfel, de cele mai multe ori! Iar, fie că fiul nu-și putea înțelege și accepta mama așa cum era ea, fie că mama nu-l putea înțelege
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu ca fiind un lucru cu totul haios și vrednic de a ajunge ținta sigură a ironiilor lui, ironii la care era atât de meșter întotdeauna! Și așa se și întâmpla, de altfel, de cele mai multe ori! Iar, fie că fiul nu-și putea înțelege și accepta mama așa cum era ea, fie că mama nu-l putea înțelege și tolera
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ridice pe picioare mama, însă, nereușind cu niciun chip, cu toată forța lui o luă pe brațe și o depuse, cât putu el de lin, pe pat, potrivind-o atent să stea cu fața în sus. Ei bine, cam câtă ironie barbară ne dă soarta să înghițim uneori: cine și-ar fi Istorisiri nesănătoase fericirii 191 putut închipui vreodată că acel banal pat de dormit de ieri se va transforma într-un pat de moarte astăzi?! Da, iată că se întâmplă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
d ta și cu mine, am premeditat totul. D-ta ești prea prăpăstios, asta-i. Dacă ai fi în locul meu, tot așa ai gândi, d le Valy. Depinde ce legături aș fi avut eu cu contesa... Te rog încetează cu ironiile. Nu trebuia să închei pactul cu... N-am încheiat niciun pact, d-le Valy. Eu am fost un om liniștit. Neam de neamul meu nu s-a ocupat cu șantaje și cu mizerii dintr-astea. E prea târziu. Dar contele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prins un pic flama...Ce mai, am vorbit și ce nu trebuia, dar și ce trebuia... Gerard îl lăsă de antebraț, semn că înțelesese ce vrea să spună electricianul. De aceea, acesta continuă pe un ton mai pașnic și fără ironie: Te implor, în numele Iozefinei, întoarce-te în fosă. Femeia aceasta, chiar dacă adineauri te-a cam derutat, desigur, intenționat, crede în iubirea ta. Crede numai în iubirea ta. Nu mai poate trăi fără tine. Și de aceea mă reclamă la soțul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și săptămâni pe întinderile pustii fără grabă și fără grijă, conștienți că locul unde trebuiau să ajungă se află acolo, la capătul drumului, și acolo va rămâne în vecii vecilor, ori cât de încet ar merge. Acum, printr-o ciudată ironie a destinului, el, Gacel, care ura și disprețuia atât de mult obiectele și simțea repulsie față de orice vehicul mecanic, se afla acolo, culcat alături de unul din ele, de care depindea viața sa și a oaspetelui său, și se blestema pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bun-gust. Probabil că, involuntar, privirile mi-au poposit mai mult decât se cuvine asupra ei. Când eram aproape de coborâre, i-am mai aruncat o privire, iar doamna mi-a spus, într-o rusă de înrămat nu alta, dar cu o ironie elevată, că o privisem foarte decent, mai decent decât credea ea că o poate face un bărbat care circulă cu metroul. Iar eu, pentru care limba rusă de... metrou nu prea avea multe secrete, amânând coborârea, am mimat faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
A fost o iluzie. Simțeam că, fiind căsătorită, nu sunt liberă. Este o himeră care a cucerit foarte multă lume. Trăiam sentimentul umilinței, atunci când îți "raportam" mereu în ce colț al lumii mă aflu, ce fac, de ce fac... Acum, culmea ironiei, îți trimit, cu o periodicitate de metronom agasant, fără să am povara obligației conjugale, scrisori de peste tot; scrisori pe care nu știu dacă le citești și la care te-am rugat să nu răspunzi. Sunt liberă astăzi? Niciodată nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
primul etaj dau de un șobolan, la al doilea de patru lilieci îmbrăcați în negru. Auzi, tu, lilieci costumați. Și nu oricum, ci in negru... Dacă nu te superi, n-ai vrea să urci la următorul etaj?... Dona Mona simte ironia colegei din cercul științific al decriptării viselor și continuă imperturbabil... La etajul următor dau peste niște monștri. La fel și la ultimul etaj. Mă întorc și fac totalul monștrilor... Să nu-mi spui, Doamne ferește, că erau nouă monștri, intervine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-mi că aș putea, ca nimeni altcineva din lume, să promovez astfel valorile ecumenismului. Cine știe, mi-a zis omul, dacă nu te va propune cineva pentru un premiu Nobel, datorită acestui ecumenism. Sunt prinsă într-un foc încrucișat de ironii și, oricum aș fanda, tot mă atinge câte o rafală. Dar știi cum e: tot răul spre bine... Chiar am început să mă gândesc serios la retragerea, peste câțiva ani, într-o mănăstire. Nu cred că povestea cu șeicul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fac semnul sugerat de prietenul meu drag. Așez arătătorul pe o direcție vecină, foarte, foarte aproape de Dumnezeu... Stilații fac schimb de priviri. Eu, stăpân pe situație; de spaimă... Profundul se trezește primul din buimăceală și se așază cu zâmbetul între ironie și bunăvoință: "Unchiul are un nume?"... Of, al dracului unchi. Cum l-o fi chemând? Frunzăresc în minte câteva pagini din cartea de telefon și nu-mi pică nimic de soi pe limbă. Dau din nou buzna peste nea Onuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
veselă, și un astfel de eșec nu se Întindea un gol atât de mare. Se agăță de fraza lui. — Sănătatea, spuse ea. Aceasta-i misiunea dumneavoastră? Nu chestia cu „numai pentru adulți“. Cărțile dumneavoastră sunt acordate ca premiu În școli. Ironia ei fusese puțin prea evidentă. — Sunt mândru de asta, spuse el. Generația mai tânără a fost creșcută Într-o tradiție șănătoasă. Ea observă buzele lui uscate, ocheada În direcția culoarului. O să pun chestia asta cu tradiția sănătoasă, se gândi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dintre bărbat și femeie o atitudine în fața vieții și reflexul acestei atidudini în artă , în literatură, exprimat printr-un aliaj de inteligență și sensibilitate, de seriozitate și glumă, la urma urmei, prin contemplarea realității cu indulgență, cu înțelegere, adesea cu ironie și fără vreun sentiment anume al propriei superiorități sau experiențe. Tema relației de iubire, de atașament sufletesc între cele două sexe, a preocupat pe mai toți scriitorii lumii. Marele sonetist ieșean Mihai Codreanu scria că “Amorul e ca morfina; trebuie
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
Socola”, unde în toamna anului 1855 poposea - taman în ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, cu harabaua lui moș Luca - cine altul decât Ion Creangă?!... Parcă și aud vorbele acelui flăcăoan hâtru, care i-a întâmpinat la rohatca Păcurarilor cu ironii usturătoare: “Moșule, ie sama de ține bine telegarii ceia, să nu ieie vânt, că Iașul ista-i mare și Doamne ferește să nu faci vreo primejdie!” Cu zâmbetul pe buze, pasul a devenit deja mai ușor. Trec de Hanul Trei Sarmale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
când te vei întoarce acasă ai să vorbești de unul singur. Prin cap au să-ți mișune ca furnicile numai voievozi, egumeni și călugări, peste care se întinde pulpana larg desfăcută a <patrierșiei> de la locurile sfinte” - m-a înțepat cu ironie gândul de veghe. “De unde ai apărut, cumetre? Eu bănuiam că ai plecat după vreo catrință, dar, cum se vede treaba, asta-i bucurie în mână străină”... Într-un târziu, am adormit. Somn greu. Fără vise... O dimineață mofturoasă, cu un
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
va găsi "lat" pe Ilie, dar,... cum să spun, măcar oleacă șifonat. Sau chiar oleacă mai mult. Cînd a intrat în casa lui Neculai, prietenul de la destinație, Ilie era deja roșu bine la față. S-a repezit la Gheorghe cu ironie: Pedestru, ai? Eu am venit ca boieru'. Cît ai dat? încearcă Gheorghe o contralovitură. Nimic. Mi-au dat și o sticlă cu vin de Cotnari. Acolo lucreză amîndoi. Vreo poșircă. Crăpi de ciudă, nu? Află că este Grasă de Cotnari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
imens încălzea o parte a corpului, apoi te întorceai și încălzeai și restul. Era o luptă continuă între cald și rece. O să fac gîlci, pneumonie, degerături și cumătra cu coasa va izbăvi Iașul de un primar nepriceput, gîndeam cu o ironie camuflată. Ți-ai găsit! Eu zic că Dumnezeu m-a ajutat să nu mă îmbolnăvesc, dar dușmanii mei sînt convinși că am făcut un pact cu Satana. Cum-necum, n-am răcit deloc și am petrecut o seară sofisticată, unică. Iranienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești Eminescu, eu sînt Creangă. Ironia mă ațîtă la scandal, dar vinul mă mai domolește. Știi, Nicușor? Asta îmi place la tine, știi să cedezi. Nu ai și tu calitatea asta, dar ai altele... Care anume? Nicușor mimează că se gîndește și dă un răspuns tîmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apărut bunica ei moartă cu o tavă pe care erau cîteva ciozvîrte. Ciopîrțise capul ca să Încapă În oală. Asta a liniștit-o, așa i-a spus lui Suzi. Nimeni nu mai putea să recunoască acum capul poetului. — Da, interesant, fără ironie, e chiar un vis cu tîlc, asta e soarta artistului. Toți sîntem sacrificați lent sau brutal, n-are importanță. Există nenumărate forme de a ucide artiștii, poate unde sîntem mai vulnerabili, exaltați, cabotini, alteori introvertiți, imprevizibili, un fel de clovni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și eu un plan, doar nu era să lucrez degeaba. — Și ce Înțelegi tu prin plan? — Simplu. Să folosești la maximum posibilitățile tuturor celor care participă la el — Cu condiția ca aceștia să nu moară Înainte de realizarea lui, nu? Lasă ironiile. Stai să-ți spun. S-a lăsat cu scandal. Ce regret e că nu l-am văzut cum Îi țîțÎia fundul, Încolțit din toate părțile. A fost un spectacol de zile mari. Au ținut ședință și l-au exclus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu mai există. Nu e prima oară că dispare, spunea nebunul ăla. Dar el era de mult dispărut din atenția celorlalți, din interesul lor, din tot ceea ce numim viață, competiție. Auzi, Marceline de Navarre, poetessă, strănepoata Marguerittei de Navarre! Ce ironie, să-și Împlinească destinul rîvnit În amintirile unui nebun... o să aștepte, o să fie cuminte, o să cumpere pîine, o să ia metroul. Iată-mă prinsă Între două forțe care mă trag În direcții opuse. SÎnt ca tîlharul legat de două cămile, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fade și de insignifiantă valoare și care sunt prosusul unor “căutări și frământări lăuntrice mistuitoare”. Caricaturizarea artei, ne avertizează Călinescu, este de asemenea o formă de kitsch: un avantaj ”strategic” extrem de important a fost tendința kitschului de a se preta ironiei. [...] avangarda rebelă a făcut uz de o multitudine de elemente împrumutate direct din kitsch pentru a-și atinge scopurile ironic dezintegratoare<footnote Matei Călinescu, op. cit., p. 224 footnote>. Rareori și doar izolat se mai pot întâlni elemente artistice autentice, amalgamul
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]