12,849 matches
-
o călimară cu cerneală roșie în creștetul capului, răcnind: ― Taci din gură, obraznicule! Să taci, că imediat te trimit la poliție să-ți înmoaie oasele, nemernicule!... Eu îmi sfarm pieptul și-mi pierd vremea să-i învăț și să-i luminez, iar el necuviincios!... (Se reculese și continuă mai calm.) Ați apucat pe căi rele, nenorociților! Nu vă mai mulțumiți cu ce v-a dat Dumnezeu și vă lăcomiți la averea altora! Veniți-vă-n fire! Duceți-vă acasă și vedeți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e ușor. Am ieșit din parametri, se pare. ― Bine, mai încearcă. ― Asta și fac. Lucră de zor preț de mai multe minute, punând la grea încercare calculatoarele de bord, care erau de neînlocuit. În sfârșit, o idee de mulțumire îi lumină fața. ― Am găsit... Ne aflăm în fața lui Zeta II Reticuli. Nici n-am atins inelul exterior locuit. Prea departe ca să prindem semnalul unei balize de navigație. Lăsați legătura cu Sol. ― Pe dracu'! Dar ce facem aici? se răsti Kane. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din hipersomn. murmură Ripley. ― Se prezintă în ascensiune șase minute, douăzeci secunde; declinație minus treizeci și nouă grade, două secunde. ― Arată-mi toți parametrii ăștia pe un ecran. Navigatorul împunse mai multe butoane. Unul dintre ecranele video ale pasarelei se lumină; imaginea tremură o secundă, apoi un punct strălucitor le apăru în fața ochilor. ― Albedo mare ― poți mări definiția obiectivului? ― Nu. De la distanța asta trebuie s-o priviți. Zoomul camerei video plonjă pe acest punct de lumină, scoțând în evidență o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la instrumentele lor. ― Revoluție nouăzeci și două de grade deviere tribord, anunță Kane, complet absorbit de activitatea pe care o desfășura. Remorcherul și rafinăria, amândouă solid conectate, operară o rotație, executând în imensitatea spațiului o piruetă majestuoasă. Un fulger gigantic lumină scurt noaptea siderală la pupa remorcherului, atunci când motoarele secundare porniră. ― Orbita ecuatorială integrată, declară Ash. Sub ei mica planetă își urma drumul solidar fără grabă, nebănuindu-i pe intruși. ― Dați-mi citirea presiunii EC. Ash examină cadrele și răspunse fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu traversăm stratul de nori. Dacă om putea să-l traversăm. ― Om vedea. Se încruntă cu ochii pe un cititor de date și împunse un buton. Cifrele tremurară, defilară, apoi se opriră, având ca efect schimbarea expresiei feței, care se lumină.) Ce ziceți, credeți că o să pierdem obiectivul, întrebă. ― O să-l pierdem. Remorcherul se aruncă, în invizibil, în negura opacă. Lambert nu putea vedea cu proprii ochi ce era în interior, dar instrumentele ei înregistrau, analizau, verificau, vedeau. Nava se legănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dallas se străduia să străpungă înspăimântătorul maelstrom care întuneca ecranul.) Poate că vom decela ceva. ― Fără instrumente nu se poate face nimic în mocirla asta, zise Ash. ― Și nici în cazurile extreme. Oricum, mie-mi place ce văd. Proiectoarele puternice luminau suprafața inferioară a lui Nostromo. Valurile de nori erau atât de dense încât abia puteau fi pătrunse. Împiedicându-l pe Dallas să obțină viziunea degajată pe care și-o dorea atât de mult. Fluxul luminos ricoșa pe masa întunecată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui Nostromo. Valurile de nori erau atât de dense încât abia puteau fi pătrunse. Împiedicându-l pe Dallas să obțină viziunea degajată pe care și-o dorea atât de mult. Fluxul luminos ricoșa pe masa întunecată și se-ntoarcea biciuind ecranele, luminând pasarela a giorno. Ambianța se amelioră, Lambert având impresia că nu mai naviga ca prin cerneală. Parker și Brett nu vedeau nimic din ceea ce se întâmpla afară, fiind închiși în compartimentul mașinilor, dar simțeau efectele bătăliei în curs. Sala mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dar mulțumit de treaba făcută, Parker se auzi din măruntaiele navei: ― Nu știu cât o să țină... Unele suduri prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant manevră un comutator. Pasarela se lumină instantaneu, lectorii electronici șovăiră, apoi se aprinseră, și în fața acestei agreabile abundente de semnalizatoare în cabină izbucniră exclamații de satisfacție. ― Avem energie și lumină, raportă Kane. Bună treabă! ― Nu facem decât treabă bună. replică Parker. ― Păi, zise Brett care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în ochi.) Nimeni nu poate să părăsească nava până când nu se întorc ei și nu-și fac raportul. Trei afară, patru înăuntru. Asta-i regulamentul. Se opri deodată, ca și cum un gând neașteptat ar fi surprins-o, apoi fața i se lumină cu un zâmbet șugubăț. Își reluă discursul: ― Dar nu asta vă frământă pe voi, așa-i? Vă gândiți mai mult la ce-ar putea să găsească ei pe-acolo. Sau poate ne-am înșelat complet în privința dumitale și că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dallas negă din cap. Arătă manivela. ― Nu poate. Sistemul e agățat de manivela trepiedului și la o unitate individuală. Va urca, de-i place, au ba! Lambert se aplecă deasupra puțului și încercă să străpungă întunericul. ― Nu văd nimic. Dallas lumină peretele cu lanterna. ― Nici eu. Dar greutatea urcă mereu. Încet, dar cablul se ridica din adânc, trecând prin fața a două figuri neliniștite. Se scurseră mai multe minute până când cercul de lumină dezvălui o formă atârnată de capătul firului. ― Iată-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și fața lui Kane. ― Întrutotul de acord. Să lăsăm mașina să-l examineze. Poate că va avea mai mult noroc. ― Desigur. Ash împunse o serie de butoane. "Autodocul" bâzâi și deschiderea din perete unde putea să se deplaseze platforma, se lumină. Masa pe care ere întins Kane glisă fără zgomot. Când ajunse în interior, coborî un geam care-l separă de restul laboratorului. În secunda următoare scăpărară câteva fulgere, realizând radioscopiile. Nu departe de cușca de sticlă aseptizată se aprinseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu același rezultat. Blestemă. Dacă ar fi să încerce combinații la întâmplare, ar rămâne aici până la sfârșitul lumii. După cum bestia omora pe membrii echipajului, acesta nu prea părea departe pentru ea. Programă o grilă terțiară și fu uluită când se lumină cadranul principal, gata să primească și să disemineze. Dar nu apăru nimic. Ceea ce însemnă că nu era decât pe jumătate convenabil codul de acces. Ce era de făcut? Se uită la cea de-a doua consolă. Aceasta era accesibilă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ajuta cu nimic la ridicarea moralului, iar pe navetă nu era nici "autobucătar" Materiile astea crude îi vor menține în viață. Atât. Așadar se străduia să facă o selecție rapidă. Nu remarcă, preocupată fiind, că pe detectorul ei cadranul se lumină ușor... În sfârșit! Un Jones indignat mai opunea încă rezistență, dar Ripley îl ținea bine de pielea gâtului. Degeaba se zbătea, fiindcă ea îl și puse în cutia presurizată și activă motorul electric. ― Așa! Respiră și tu o dată propriul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai trăiesc, să o ajut pe nepoțica mea, preșcolară, să stau cu ea, ca până acum, când părinții ei sunt ocupați. Și atunci AM HOTĂRÂT SĂ MĂ FAC SĂNĂTOASĂ, SĂ MAI TRĂIESC. M-am rugat la Dumnezeu profund, să-mi lumineze mintea și să-mi arate calea ce am de urmat, că cea de acum era greșită. Surprinzător a fost că prima măsură pe care am luat-o a fost să rup legătura cu religia. Apoi am considerat organismul uman ca
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
aliniatul 1, din cartea „Puterea creatoare a gândirii, pentru a reuși în viață”, scrisă de Rene Sidelschy. Să zâmbim și să râdem ușor din orice nimic. Doctorul Madan Kataria (din India) spune că „râsul este cel mai bun medicament”. Râsul luminează chipul și-i dă frumusețe. Îl bine dispune pe cel ce râde și pe cei din jurul lui. Zâmbetul este un dar, ce nu-l costă nimic pe cel care îl dăruiește, dar este de mare valoare pentru cel care-l
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de un mare succes ! Ingeniozitatea supremă vine la sfîrșit : „Site-ul mai cuprinde eseuri despre sociologia și psihologia doliului, cît și sfaturi de suflet pentru cei care rămîn, brusc, fără o ființă dragă”. Am deschis deci ferestrele respective ca să mă luminez. Din „sociologia doliului” am aflat, în esență, următorul lucru : „Consecința negării colective a morții este faptul că mai nou viața noastră nu se sfîrșește, ci se întrerupe, însă încheierea vieții este un subiect atît de important încît merită deschiderea și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spun și alții. Și iată ce am găsit, de pildă : Blasfemie de la Informmedia pe Doliu.ro 25.02.2009 by Emil Trifa Oare nu se întorc morții în groapă cînd apare despuiata aia lîngă pozele în chenare negre ? Oare capetele luminate cu lanterna de la vînzări sau „maiștrii” de la IT (aiti) nu s-au gîndit că nu are ce căuta fătuca (ca să nu spun altfel) aia despuiată pe un site funebru, macabru și lugubru ? și în definitiv, de ce există un site pentru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spune acolo, ați fost șocat de cum vorbesc oamenii aceștia de pe stradă ? și dacă ăsta era limbajul atunci, așa, un fel de limbaj comunist, cum să spun ? Că pentru mine e de neînțeles...” „Asta era !”, mi-am spus eu instantaneu, ca luminat de o bruscă revelație. Realitatea o luase brusc înaintea limbajului, iar acesta se zvîrcolea, disperat, în căutare de referent. Cuvintele erau incapabile să recupereze schimbarea și deveniseră simple purtătoare ale confuziei profunde a oamenilor și ale agresivității provenite din această
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
știu că pe noapte risc să mă rătăcesc cu adevărat. Încep așadar să-mi strîng lemne de foc și să-mi caut un loc adăpostit unde să petrec noaptea. Peste ceva timp, s-a făcut întuneric și un foc mic luminează poienița în care m-am cuibărit. De pe cer cad stele. E un cer de august. Deschid ochii cu primele raze de soare, cam înghețat și înțepenit. Cobor cum pot la izvor, ca să-mi dau cu apă pe mine și să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-a părut ieri. Și apoi, la vale totul merge mult mai ușor. Ajung așadar la timp, fac un duș și îmi aștept familia cu o cafea fierbinte pe verandă. Soarele tocmai s-a ivit pe culmea din față și luminează oblic masa. În timp ce beau primele înghițituri, îmi aduc aminte și ultimele cuvinte ale cîntecului lui Brel, ceva în felul următor, parcă : J’arrive, bien sûr j’arrive, mais j’ai jamais rien fait d’autre qu’arriver !... Rătăcit printre obiecte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doilea, este cel care se concentrează pe chestiunea în sine, pe relevanța ei obiectivă. Realizarea ideii în existența istorică concretă și în instituția socială este o instanță perenă a filosofului. Idealul său este acela de a îmbrăca ideea, de a lumina experiența conferindu-i trăsăturile idealității, de a demasca sugestiile forței, ale violenței. Există o intenție de a lămuri și înțelege totul în adâncul inimii filosofului, și tocmai această intenționalitate este criteriul pentru care se consideră oportună evaluarea raportului ei efectiv
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nimic, decât o noapte solidă ca un infinit sloi de smoală, o ceață neagră care a mâncat încet, pe măsură ce am înaintat în vârstă, orașe, case, străzi, fețe. Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el - o față smochinită de moșneag. După ce voi muri, cavoul meu, ungherul meu, va continua să plutească în ceața neagră și solidă, ducând niciunde foile astea ca să le citească nimeni. Dar în ele e, în sfârșit, totul. Am scris
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tremură una lângă alta în gerul din iarna asta. Acum douăzeci și unu de ani, când ne-am mutat aici, mama abia ieșise din maternitate, unde o născuse pe soră-mea. Țin minte cum, în mijlocul unei camere absolut goale și albe, unde lumina intra pe o fereastră fără perdele și galerie, mama stătea pe un scaun și, luminată orbitor de soarele alb al primăverii, îi dădea să sugă copilului. Ajungeam cu capul exact până la înălțimea chiuvetei de la bucătărie, care cu timpul și-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
complet dezbrăcați. Raza se filtra în părul băiatului și desena fin pe ciment gleznele și tălpile fetiței. Copiii erau neasemuit de frumoși. Păreau foarte blonzi în lumina aurie, în părul băiatului ardeau cârlionți aurii și roșcați, iar fața îi părea luminată de ochii tiviți cu pieliță neagră. Șanțul de sub nări se desena mai adânc ca niciodată. Buzele erau strânse și însuflețite de un zâmbet ciudat, inexplicabil. Tot corpul său îngust, cu mușchii abia reliefați de câte o linie galbenă, cu coastele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vom găsi până la urmă pe Mendebil și vom ști că el este și-l vom înțelege și vom plânge și vom cânta, și el, acoperit de-o blană de raze, aruncând fulgere albastre, va ridica brațele și se va înălța, luminând orașul ca ziua, până la stele și dincolo de stele, iar noi vom rămâne ca de cenușă albă, mai puri, mai puri... ah, nu mai pot... Am dat azi-dimineață, pe când căutam scotchul ca să lipesc o copertă, de aceste pagini bătute la mașină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]