9,370 matches
-
amenajările contra inundațiilor contribuind la regularizarea scurgerii. În râul Trotuș se află amenajarea hidroenergetică al Platformei Petrochimice Borzești ce alimentează cu apă de răcire unitatea 1 a Sucursalei Electrocentrale Borzești. Nivelul pânzei freatice variază funcție de relief, astfel că în zonele luncă pânza freatică se găsește la 3 - 4 m, pe terasele vechi din cauza grosimii depozitelor de aluviuni se găsește la 10 m, în sud - estul teritoriului la 2 - 3 m, iar pe dealurile Perchiu și Slobozia ajunge la 20 m. Clima
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
trăiau în 915 case. În comună funcționau două școli mixte cu 51 de elevi (dintre care 7 fete) una deschisă la Comănești în 1866 și una deschisă în 1890 la Asău și cinci biserici (la Comănești, Șupanu, Leloaia, Asău și Lunca Asău), iar principalii proprietari de pământ erau D. Ghica și G. Ghica, părți de moșii fiind deținute și de principele Al. Știrbei, N. Ghica, Eug. Ghica și G. Șeptilici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează drept reședință a plășii Comănești
Comănești () [Corola-website/Science/296996_a_298325]
-
Ghica și G. Ghica, părți de moșii fiind deținute și de principele Al. Știrbei, N. Ghica, Eug. Ghica și G. Șeptilici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează drept reședință a plășii Comănești, având 3920 de locuitori în satele Comănești, Lăloaia, Lunca de Jos, Podeiu, Padinele și Șupanu, după ce satele Asău și Lunca-Asău s-au separat pentru a forma comuna Asău. În 1931, comunei Comănești i s-au alipit și satele Gloduri, Leorda, Șipoteni și Vermești ale fostei comune Văsâești, desființată. În
Comănești () [Corola-website/Science/296996_a_298325]
-
regiunea Bacău, iar în 1952 a fost declarat oraș raional în cadrul acestui raion. În 1968, orașul Comănești a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci s-au desființat și satele Gloduri (comasat cu Vermești), Podina (comasat cu Podei), Lăloaia, Leorda, Lunca, Șupan, Șipoteni și Zăvoi (comasate cu Comănești), în vreme ce satul Sub Lăloaia din comuna Asău a fost transferat orașului Comănești, apoi desființat și comasat cu localitatea Comănești. În Comănești se află , datând din secolul al XIX-lea (ansamblu format din palat
Comănești () [Corola-website/Science/296996_a_298325]
-
Bacău. În 1964, comuna Lucăcești a fost desființată și ea, orașului Moinești revenindu-i satul de reședință al acesteia. În 1968, orașul a pierdut statut de centru administrativ, devenind oraș al județului Bacău, reînființat. Satele Albotești, Dealu Mare, Hângani, Lucăcești, Lunca și Văsâești au fost atunci desființate și comasate cu localitatea urbană Moinești, satul Găzărie (fost Gârlele-Găzăriei) rămânând singura localitate distinctă aparținătoare orașului. Orașul a fost declarat municipiu în 2001. În municipiul Moinești se află situl arheologic de interes național de pe
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
fost înregistrată în anul 1996. Cantitățile de precipitații sunt de 650-750 mm. Recordul de 1.237 mm a fost înregistrat în anul 1955. Vegetația se caracterizează prin puternica transformare antropică a vegetației naturale. Municipiul Rădăuți prezintă o vegetație intrazonală de luncă, formată dintr-o asociație de plante hidrofile lemnoase (salcie, plop, arin) și ierboase (rogoz, pipirig, piciorul cocoșului, coada calului, izmă). În sud-estul localității crește laleaua pestriță, iar spre vest, dincolo de zonele joase ale depresiunii, apar pădurile cu floră și faună
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
punct de reper clădirea maternitații; și a treia terasă dominată de clădirea „Institutului de Cercetări Viticole” cu plantațiile de viță de vie aferente. Altitudinile cresc de la est la vest: la nivelul Oltului altitudinea este de circa 135 m, în zona luncii de 145 m ( la stadion ), în zona centrală de circa 160 m, pentru ca în vârful Dealului Viilor să atingă 308 m. Vegetația teritoriului face parte din formațiunea floristică de silvostepă, vegetația ierboasă fiind în cea mai mare parte artificializată prin
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
la stadion ), în zona centrală de circa 160 m, pentru ca în vârful Dealului Viilor să atingă 308 m. Vegetația teritoriului face parte din formațiunea floristică de silvostepă, vegetația ierboasă fiind în cea mai mare parte artificializată prin culturile agricole. Pe lunca Oltului a existat o vegetație tipică: păduri de plută, arin, răchită, care au fost defrișate făcând loc culturilor agricole. Municipiul are în componența sa și următoarele localități: Capu Dealului, Zlătărei, Zărneni și Valea Caselor. Teritoriul municipiului este străbătut de două
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
Caselor. Teritoriul municipiului este străbătut de două cursuri de apă: râul Olt în partea de est și pârâul Peșceana la sud. Apa subterană este cantonată în două straturi, unul la adâncime de 5-8 metri, provenit din precipitații, și altul în luncă, la 2-3 metri de la suprafața terenului, alimentat de râul Olt care este amenajat hidroenergetic complet. Pe cursul râului Olt a fost amenajat lacul de acumulare Drăgășani ( 828ha în suprafață, 48 milioane mc apă în volum ). Municipiul Drăgășani se află situat
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
Olt, Oltenia, România, format din localitățile componente (reședința), Corbeni și Româna, și din satul Teiș. În regiunea în care se afla localitatea, respectiv Oltenia Sudică, au existat din timpuri foarte vechi așezări umane, care au folosit condițiile favorabile oferite de lunca râului Olteț. Granița dintre câmpia mărginită de acest râu și podișul Getic, fâșia de câmpie mărginită de numeroase dealuri, ape precum Bălșița, Geamărtăluiul și Gengea, au făcut posibilă viața și așezările omenești. Este cunoscut faptul că pe actualul teritoriu al
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
II-lea era noastră.”" (D.Tudor Oltenia Romană), ca dovadă stau mărturie și monedele bizantine din secolul al XII-lea. În ceea ce privește atestarea localității Balș au existat mai multe variante, unele hrisoave găsite, atestă faptul că localitatea a fost așezată pe lunca Oltețului înainte de anul 1450. Documentele scrise apar în secolele XV - XVI și ele menționează existența a 55 de așezări rurale pe teritoriul și în jurul Balșului. Domnitorul Țării Românești, Vlad Călugărul, frate vitreg a lui Vlad Țepeș, întocmește la Târgoviște un
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
la limita meridională a podișului getic, chiar între dealurile Chiliei și ale Surului, zise și ale Oltețului, după numele afluentului Oltului, care îl străbate. Așezat într-un ținut cu văi line umbrite de zăvoaie, adică pădurici pe malul apei, în lunca apătoasă și dealuri cu podgorii, nu departe de stejarii pădurii Șarului, are între vecini satele Româna și Oboga, vatră de olari vestiți și mânăstirea Căluiu, ctitoria fraților Buzești.(...) Simbioza româno-prototurcică și mongolă a lăsat urme în toponimie, precum Balș”" (Pandrea
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
oraș din fostul sector agricol Ilfov și cel mai vechi oraș din actualul județ Ilfov. Buftea este compusă din șase cartiere (Centru, Studio, Bucoveni, Atârnați, Oțetărie și Săbăreni-Gară) și localitatea aparținătoare Buciumeni. Localitatea Buftea se află în câmpia Vlăsiei, în lunca râului Colentina, la nord de București și la sud de Ploiești. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN1A care leagă orașul de Ploiești și de București (cartierul Bucureștii Noi). La Buftea, din acest drum se ramifică spre sud-vest șoseaua județeană
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
în zona pădurilor de stejar. În prezent, cu excepția arealelor împădurite cu cer și gârniță (Pădurea Verde, Pădurea Bistra, Pădurea Giroc, Șag), teritoriul se încadrează în silvostepa antropogenă ce caracterizează întreaga Câmpie Panonică. Peisajul este diversificat și de apariția vegetației de luncă, de-a lungul principalelor râuri, în cadrul căreia predomină arborii de esență moale. De remarcat este prezența parcului dendrologic de la Bazoșul Nou: rezervație forestieră cu o suprafață de cca 60,4 ha, situată la cca 10 km SE de orașul Timișoara
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
datează din neolitic, mai bine de 10.000 de ani în urmă. Poziția geografică a vetrei pe care s-a dezvoltat orașul Timișoara, în centrul unei zone delimitate de trei artere importante de circulație (Mureș, Tisa, Dunărea), fertilitatea Câmpiei bănățene, luncile și mlaștinile întinse din preajmă au oferit încă din vechime, condiții favorabile de hrană și viețuire a oamenilor. În cartierul Fratelia au fost descoperite vase ceramice aparținând culturii Vinca, iar în altă locație, un complex de locuințe și ceramică. De
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
11.987 ha din extravilan, a căror altitudine maximă este de 35 m, este constituit pe nisipuri și prezintă ondulări, dune și văiugi, ori depresiuni interdunare orientate N-S sau NE-SV. Se disting în zonă câmpuri, văi, terase și lunci: Câmpul Ciulniței, Terasa Ialomiței, Lunca Ialomiței, Valea Ialomiței. Întinderea aceasta a fost acoperită de ape care, spre sfârșitul Paleoliticului, s-au scurs în Marea Neagră, de aceea solul zonei se constituie din formațiuni aluvionare, cu strat freatic umed și avansat spre
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
a căror altitudine maximă este de 35 m, este constituit pe nisipuri și prezintă ondulări, dune și văiugi, ori depresiuni interdunare orientate N-S sau NE-SV. Se disting în zonă câmpuri, văi, terase și lunci: Câmpul Ciulniței, Terasa Ialomiței, Lunca Ialomiței, Valea Ialomiței. Întinderea aceasta a fost acoperită de ape care, spre sfârșitul Paleoliticului, s-au scurs în Marea Neagră, de aceea solul zonei se constituie din formațiuni aluvionare, cu strat freatic umed și avansat spre suprafață. Este posibil ca în
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
se află la cea mai înaltă cotă a orașului, pe Platoul Cornești. Pădurea Mare, la 505 m deasupra Mării Negre și la 190 m deasupra localității, este alcătuită din stejar și carpen.. Râul Mureș a creat în mai multe zone o luncă, unde vegetația este tipică acestui relief. Grădina Zoologică din Platou reprezintă un loc de atracție pentru localnici și turiști, fiind cea mai mare, diversificată și populată astfel de instituție din România. În prezent sunt în jur de 500 de animale
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
de zăpadă. Blocurile de zece etaje proaspăt construite pe Aleea Carpații, lângă râul Mureș au devenit parțial ocupate de ape. Pe terasele Râului Mureș, mai ales cele inferioare domină aluviunile recente precum și solurile hidromorfe și de mlaștini. În zonele de luncă apar solurile aluviale și lăcoviștile, tipuri de sol generate atât de materialul parental cât și de caracteristicile hidro-geologice și hidrologice ale zonei. Zona colinară este acoperită cu un strat de soluri negre, soluri brun acide, soluri coluviale, cernoziom și regosoluri
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
respectiv Ogra-Sighișoara sunt întrerupte. În martie 2015 a fost semnat un contract pentru realizarea drumului de legătură de la Târgu Mureș spre Ogra. Prima linie feroviară din regiune a fost dată în folosință în 1871 și a legat Târgu Mureșul cu Lunca Mureșului. Linia Târgu Mureș - Deda - Gheorgheni - Miercurea Ciuc - Sfântu Gheorghe - Brașov a fost finalizată în 1909. Aici, căile ferate se chemau "székely körvasút" ("calea ferată circulară secuiască") și făcea legătura feroviară între toate orașele importante din Ținutul Secuiesc. În momentul de
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
tranzitează orașul - Râul Neamț cunoscut și ca Râul Ozana ("„cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul”" după cum o descria Ion Creangă în scrierile sale), un afluent de dreapta al Moldovei, râu de munte cu o albie foarte largă și o luncă similară, a cărui debit crește foarte mult în perioadele ploioase și scade în perioadele secetoase (nivelul apei este mic, de circa 25-50 cm). Acesta are o serie de afluenți, dintre care 3-4 pâraie mici care se varsă în dreptul orașului. Lunca
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
luncă similară, a cărui debit crește foarte mult în perioadele ploioase și scade în perioadele secetoase (nivelul apei este mic, de circa 25-50 cm). Acesta are o serie de afluenți, dintre care 3-4 pâraie mici care se varsă în dreptul orașului. Lunca și terasele Ozanei au constituit suportul pe care s-a dezvoltat orasul Tîrgu Neamț cu suburbiile sale, întrunind condiții favorabile pentru construcții, pomicultură, industria lemnului, etc. Zona orașului Tîrgu Neamț este bogată în ape subterane de stratificație și în straturi
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
astfel o cantitate semnificativă de apă potabilă de foarte bună calitate, cu gust plăcut și nepoluată. Flora actuală din zona Tîrgului Neamț este reprezentată prin păduri (situate pe culmile, dealurile și versanții montani din jur), prin pajiști, prin vegetație de luncă și prin vegetație specifică versanților cu terenuri degradate. Printre arborii care formează pădurile din jurul orașului se numără: fagul, gorunul, carpenul și mesteacănul - în zonele de deal; stejarul - în zona de terasă dintre Ozana și Nemțișor; bradul, pinul, molidul și salcâmul
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
perioada culturii Starčevo-Criș (mileniul VI-V î.d. Hr.). Cultura aceasta a fost urmată de cultura Precucuteni (mileniu V-IV î.d. Hr.) și apoi civilizația Cucuteni (până în mileniul III î.d.Hr.), culturi atestate de descoperirile facute la Pometea, Lunca, Târpești, Oglinzi, etc. În anul 1847, atunci când s-au început săpăturile pentru Spitalul Orășenesc, s-au descoperit, de asemenea, urmele unei posibile cetăți dacice. În epoca feudală exista în această zonă o așezare stabilă și evoluată, care, datorită situării sale
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
direcția nord-sud denumite în popor „poduri”. Terasa care a devenit cea mai populată vatră a așezărilor umane este cea centrală. Terasa de jos a rămas o bază agrement, de exploatare a pietrei, a apei și a cultivării pământului denumită și Lunca Ialomiței. Terasa situată la cea mai mare înălțime față de cursul apei este populată, în trecut fiind o zonă cu arbori, pomi fructiferi și fâneață. Pe terasa centrală, cunoscută cu toponimul Podurile de Sus și de Jos, sunt amplasate zonele locuite
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]