8,912 matches
-
totuși un strict regim alimentar. La jumătatea lunii mai sunt insistent rugat de-o nepoată din Bacău să-i pregătesc fiica pentru admiterea la liceu. Aproape trei săptămâni am fost ca musafir și meditator pentru fiica nepoatei. Nu mai făcusem meditații de mult timp, totuși am rezolvat cu bine problema pregătirii. În ajunul examenului plec la Bârlad, urmând să fiu ținut la curent cu rezultatul. Fata luase zece la română, deși avusese mari lipsuri în pregătirea ei, eu reușisem și de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un copac și i s-a turnat pe gât aur topit! "Bine i-au făcut", a replicat ascultătoarea mea, replică ce m-a pus puțin pe gânduri cu privire la sexul slab și frumos! Am continuat după o pauză de respirație și meditație cu lectura: suprafața 2.006.626 km pătrați, din care teritoriul continental 756.252 km pătrați (cam de trei ori cât România) și teritoriu Antarctic 1.250.000 km pătrați. Lungimea teritoriului continental 4270 km, lățimea maxima 369, arhipelagul Țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai expresivă, mai generoasă și mai obiectivă. Am reflectat, citindu-l pe Craig, asupra jocului meu cu păpuși din copilărie. Era poate o legătură instinctivă? Ani mai târziu, În Japonia, Într-o mănăstire zen, am Învățat, Încercând diverse exerciții de meditație, că suntem traversați de o energie care coboară de sus și de alta care vine de jos. Axa aceasta trece ca un fir de ață invizibil prin cap, gât, coloana vertebrală - dar mai Întâi trupul trebuie să aibă o ținută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aș fi fost bun la altceva. Tata voia să dau examen la Litere, dar am refuzat. Nu exista secție de Regie În anul când am dat la Teatru și, deși nu credeam În talentul meu de actor, după ce am luat „meditații“ cu domnii Cojar, Giurchescu și Todea, m-am prezentat la examenul de Actorie. Erau sute de candidați, se intra foarte greu. Am recitat „Noi vrem pământ“ și un poem de Nina Cassian, așa mi s-a spus că va prinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
alta despre metodele de euritmie ale lui Rudolf Steiner. Am experimentat Împreună raporturi diverse Între tăcere, sunet, silabă, cuvânt și Înlănțuiri poetice de cuvinte, adăugând apoi mima, mișcarea, ca un curent vital care susține abstracțiunea. Era o primă Încercare de meditație În mișcare, un prim pas În direcția Trilogiei. O scrisoare primită de la un telespectator a fost Încurajatoare: „Privind la televizor aceste mișcări executate cu Încetinitorul, parcă aveam impresia că mă ajutau să ascult pentru prima oară poezie, pentru că o ascultam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
energia spirituală la care se aștepta, dimpotrivă, păreau reci, tehnice. L-am Întrebat pe Meșter la ce se gândește un actor când trece peste hashi-gakari, puntea ce duce la scena principală. Noi credeam că acest pas Încetinit e ca o meditație În mișcare, că toată viața și sensul ei sunt contemplate În acest moment de totală concentrare. „Nici vorbă, toată atenția e cum să ating cu călcâiul podeaua, cum alunecă talpa și cum să mențin continuitatea Între un pas și următorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a fi actor și a urma o disciplină spirituală sunt aproape sinonime. Spațiul gol al teatrului Nô Îl ajută În căutare, reprezintă un spațiu interior. La fel cum În grădinile zen spațiile goale cu nisip invită În mod natural la meditație. Cum am putea avea o experiență similară În teatrul occidental?“. „De ce nu te duci la un templu? Chiar acum Începe un seshin (o sesiune intensivă de o săptămână pentru cei interesați de meditația zen) la o mănăstire nu departe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu nisip invită În mod natural la meditație. Cum am putea avea o experiență similară În teatrul occidental?“. „De ce nu te duci la un templu? Chiar acum Începe un seshin (o sesiune intensivă de o săptămână pentru cei interesați de meditația zen) la o mănăstire nu departe de Tokyo, unde Îl cunosc pe Roshi. Dacă ești interesat și dacă mai sunt locuri libere, poți să participi.“ Am așteptat o jumătate de zi În holul de intrare al mănăstirii, Înainte să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era un fel de test al seriozității și al dorinței mele de a fi acolo). Am fost condus Într-o Încăpere mare, unde, ca fiecărui alt „student“, mi s-a atribuit un spațiu de un metru pe doi atât pentru meditația zazen, cât și pentru dormit. Ziua Începea la patru și un sfert dimineața cu un sunet percutant de clopot. După exerciții fizice alerte, pentru a ne pune trupul În mișcare, la care participam cu toții În curtea mănăstirii, ne luam fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o mică pernă pe care ne așezam pe tatami, cu picioarele Încrucișate, pentru a practica zazen. Cam la fiecare patruzeci și cinci de minute, sitting-ul era Întrerupt de zece minute de mișcare, dar și mișcarea era tot o formă de meditație. Această rutină se continua toată ziua cu scurte pauze pentru mese (destul de sumare: câteodată o prună fiartă și o ceașcă de orez) și ședințe de lucru fizic (de la curățenia amănunțită, ce includea spălatul podelei, până la Întreținerea generală a locului). Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a admonestat: „Încetează să visezi! Concentrează-te pe ce faci. Spală și nu lăsa nimic exterior să-ți fure energia. Fii prezent și interesat doar de acțiunea de a spăla. De nimic altceva“. Au urmat alte câteva ore agonizante de meditație, iar la sfârșitul acestei zile superdificile pentru mine ni s-a spus că aceia care doreau să continue meditația individual sau În grupuri mici erau liberi s-o facă. Un student din Osaka, care mă admira mult pentru că locuiam În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
energia. Fii prezent și interesat doar de acțiunea de a spăla. De nimic altceva“. Au urmat alte câteva ore agonizante de meditație, iar la sfârșitul acestei zile superdificile pentru mine ni s-a spus că aceia care doreau să continue meditația individual sau În grupuri mici erau liberi s-o facă. Un student din Osaka, care mă admira mult pentru că locuiam În New York, orașul unde visa și el să ajungă, mi-a propus să facem Împreună zazen câteva ceasuri În plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Manhattanului și funcționa ca o poartă magică prin care povestea medievală pătrundea În orașul ultramodern, unde din când În când un elicopter În căutare de teroriști zbura pe deasupra spectatorilor și actorilor, concentrați totuși În continuare pe Shakespeare. Piesa e o meditație despre natura umană decăzută și despre posibilitatea de purificare și eliberare, de-a lungul unui lung voiaj cu dublă direcție - una exterioară, a nunții, alta interioară, a cunoașterii de sine. În montarea noastră, nu Cymbeline, ci Iachimo, interpretat de Liev
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Mademoiselle ridicând din umeri În semn de dispreț), atunci, simțindu-se jignită, Își schimonosea gura Într-un așa-zis zâmbet ironic, iar când vreun vecin naiv Îi Întorcea zâmbetul, scutura repede din cap, ca și cum s-ar fi trezit dintr-o meditație profundă, afirmând: „Escusez-moi, je souriais à mes tristes pensées“. Și de parcă natura n-ar fi dorit s-o cruțe de nici un motiv de hipersensibilitate, era și tare de urechi. Uneori, la masă, noi, băieții, observam brusc două lacrimi mari prelingându
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sustrage rigorilor oricărei clasificări și, sub influența artei dramatice, a cinematografului, a realizat o sinteză, îmbogățind genul epic cu modalități de exprimare dramatică, apropiind literatura de om, de trăirile lui în suprafață și în adâncime, dinamic, obiectiv, nemijlocit, în care meditația se amestecă cu dialogul, "ca în viață", fără intervenția atotștiutoare, demiurgică a scriitorului, cu o receptare aproape vizuală, afectivă a cititorului, și, care, astfel, devine într-un fel coautor, într-o proprie interpretare. Ideea genurilor literare și norma clasică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se preface, din cochetărie, că participă - la fazele mai fierbinți ale meciului, Dumnezeule, cum o arăta astăzi? Dar oare mai trăiește? Zgomotul tribunelor aplauzele și exploziile vocale sunt acoperite, copleșite de vuietul trecerii timpului. Filmulețul sportiv devine un pretext de meditație filozofică. La cimitir, la Glina, mergem din ce în ce mai rar. Și stăm tot atât de puțin, ca pe vremea când mergeam mai des. Ne reculegem între două mașini (cursa suburbană 166 circulă din oră în oră). Ajungem la mormânt la zece fără zece și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se încheie cu o secvență luminoasă: omul strivit ridică iarăși capul și rostește prima sa replică. * Dacă filmul Andrei Rubliov s-ar fi limitat la problema artistului într-o epocă nefastă creației, nu ar fi dobândit acea profunzime copleșitoare a meditației ce constituie principala lui calitate. Problema pe care, de fapt, o pune, cu o acuitate rar întâlnită, este mai largă, cea mai importantă cu putință: a omului, a condiției, a naturii, a destinului său. Este el bun sau rău? Predestinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
modest cum mi-am crescut copiii, au fost primii la școală la învățătură. Toți trei au liceul, unul din ei a fost și șef de promoție. Și doi au făcut și facultate pe vremea lui Ceaușescu. Și nici o oră de meditații particulare n-au făcut. Când erau elevi, în fiecare duminică dimineață mergeau la biserică iar după-amiază își făceau temele. Nu lipseau nici o oră de la scoala. Buni copii și hărnici au fost, nu cum sunt unii, acum. Dumnezeu i-a ajutat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Înainte de a fi avut prilejul să-i fiu prezentat (în atelierul pictorului Horia Paștina) avusesem cu părintele Stăniloae o altă „întâlnire”, care a însemnat un moment hotărâtor în existența mea. Nu mai eram demult „agnosticul” de odinioară, experiențele vieții mele, meditația m-au apropiat progresiv (nu fulgerător, nu printr o abruptă revelație) de reprezentarea unei instanțe transcendentale. Fără a-mi repudia câtuși de puțin reperele fundamentale ale formației mele, Montaigne, Nietzsche, Voltaire (nu atât Voltaire, cât Candide), am înțeles lucruri care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Elementul comun - și cred că acesta era cuvântul care trebuia întrebuințat - este abisalul și nu tragicul. În apărarea lui Pirgu În liniștea cabinetului său, Pașadia elaborează de câteva decenii o vastă operă literară, evident nu ficțiune, ci desigur istorie, memorii, meditații filozofice și morale, operă ce i-ar fi asigurat o perpetuă glorie postumă, „lucrări - apreciază naratorul - pentru scrierea cărora regăsise pana cardinalului de Retz și cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit”, din care însă nimeni pe lume nu va
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Remarc că Robescu nu spune „cultul”, ci simțul valorilor ; sunt atâția care proclamă cultul valorilor, dar dacă le lipsește simțul acestora, consecințele sunt, cum prea adesea se vede, deplorabile. Cuvintele „nimic mai mult, deocamdată” le-am subliniat eu ; invit la meditație asupra lor. Sunt pline de sens. Alt precept : „Profită de ura unora împotriva altora - și fii drept !”. Ideea de profit, tras de pe urma urilor mutuale, poate eventual șoca, dar e vorba de soluția eudemonologică în fața demențelor lumii, iar soluția aceasta e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
frații ei Dumitru și Constantin, i-a determinat pe aceștia să-și asume toate cheltuelile pentru a mă prezenta la examenul de admitere la Școala Normală din Buzău. Toată vara am stat la bunicii din partea mamei și am făcut pregătire (meditație) cu unchiul Constantin, care tocmai luase bacalaureatul și toamna, în noembrie, trebuia să se prezinte la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești pentru efectuarea stagiului militar. În cadrul examenului de admitere la seminar ni s-a dat spre rezolvare o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de nedivizat. Nichita îmi povestise cel mai mult despre această statuie, după prima lui călătorie la Roma. Cu multe amănunte, îndelung, așa încât, atunci când am văzut-o cu propriii mei ochi, am avut impresia că o văzusem pentru a doua oară. Meditațiile lui Marcus Aurelius au stat mereu pe noptiera mea, alături de manualul lui Epictet. Împăratul filozof m-a instruit de mult cu înalta lui melancolie: el avea tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
absurditate a lui o numesc iubire care nu cere nimic - pentru că nici un părinte nu poate să fie sigur că va da naștere unui copil care le va face viața fericită părinților. Ninge și mă las pradă reveriei - mă înfund în meditații și simt urcând un fluid din creștet până în tălpi și din degetele picioarelor până acolo unde craniul meu are un loc numit frumos: „șeaua turcească”. Apoi, din albul zăpezii „compun” lumina albă, cea cu care (după povestirile lui Mircea Eliade
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pătrățica fiecăruia era întinsă și presată cu o scândură, stabilindu-se porții egale! Constatăm astăzi cât de mult țineam, volens nolens, la această ALMA MATER și nici unul nu abandona școala! De tras chiulul nici vorbă, nici de la ore, nici de la meditațiile care erau bine supravegheate de pedagogi de serviciu respectabili, dar nici de la muncile din fermă. Toți pedagogii erau, ca și noi, copii de condiție socială modestă, dar studenți eminenți la facultăți importante: filosofie, matematică, geografie, medicină, filologie. Și așa ne-
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]