8,622 matches
-
terminând cu aceea de președinte al Academiei Române (1940). Recunoașterea meritelor excepționale ale lui Simionescu în paleontologia și stratigrafia Mezozoicului european reiese deosebit de clar din faptul că lucrarile sale au fost și sunt folosite în elaborarea celor mai mari tratate și monografii publicate de-a lungul timpului. Este suficient să menționam că încă de la tratatul asupra Cretacicului al lui Kilian (1910) și cel de stratigrafie al lui E. Haug (1921) și până la marile tratate de paleontologie din prezent, opera lui Ion Simionescu
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. și-a luat doctoratul în științe istorice în anul 1970. A fost cercetător și cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a lucrat începând cu 1950. A editat monografii dedicate unor domnitori precum Vlad Țepeș (tradusă și în limbile engleză, japoneză și greacă), Matei Basarab, Constantin Șerban și Radu de la Afumați. A fost printre colaboratori la tratatele "Istoria României" (vol. II-III), "Istoria dreptului românesc" (vol. I), la volumul "Politica
Nicolae Stoicescu () [Corola-website/Science/307166_a_308495]
-
în calitate de șef de catedră, decan, prorector și rector al Institutului Agronomic din București, conducător de doctorate, șef de laborator, în administrația publică de stat și în cercetare. Este autor a peste 400 de articole de cercetare științifică, 23 de tratate, monografii și studii, apărute în țară și peste hotare, însumând aproape 20.000 de pagini. În semn de recunoaștere a valorii contribuțiilor sale, academicianul David Davidescu a fost ales membru al mai multor societăți academice și prestigioase instituții de specialitate din
David Davidescu () [Corola-website/Science/307178_a_308507]
-
la Universitatea din Iași, unde a fost oprit să lucreze, inițial ca asistent, mai apoi ca șef de lucrări, conferențiar și profesor. Mangeron este unul dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interes științific. A avut preocupări în domeniul ecuațiilor diferențiale, neliniaritate, robotică, astronautică ș.a. Era poliglot. Citea în 10 limbi și publica în 6 limbi. Ca profesor
Dimitrie Mangeron () [Corola-website/Science/307191_a_308520]
-
Lazăr Dragoș a avut și o bogată activitate de cercetare științifică în domeniile: mecanică aplicată, mecanica generală a sistemelor, mecanica fluidelor, teoria elasticității, aerodinamică, magnetodinamică și magnetoaerodinamică. Valoroasele sale contribuții în aceste domenii au fost concretizate în numeroase studii și monografii, apărute în țară și peste hotare. În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale științifice, Lazăr Dragoș a fost ales membru al Societății Americane de Matemetică și al Societății „Gessellschaft für angewandte Mathematik und Mechanic” din Germania. În anul 1991 a
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
pentru Pace (1985). Anterior a fost secretar general (1964-1966) și apoi ministru adjunct la Ministerul Sănătății (1966-1969); a descris pentru prima oară receptorul Fc pentru IgA pe timocitele umane din myastenia gravis. Activitatea sa științifică se concretizează în tratate și monografii și peste 300 de lucrări publicate în reviste din țară și străinătate. Este autorul unei „Introduceri în genetica moleculară” (în colaborare cu Ștefan Antohi, 1964), iar sub redacția sa apar tratatele de „Medicină legală” (1967), „Anatomia patologică” (1980), „Dicționar de
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
decembrie 1997, București) a fost un medic, biolog, politician comunist și antropolog român, membru titular (1948) al Academiei Române. Ștefan Milcu este considerat, alături de Constantin I. Parhon, creatorul școlii românești de endocrinologie. Este creatorul Grupului de reflexie "Noesis". Este autorul unor monografii de răsunet pe plan mondial, mai ales legate de timus sau epifiză. Este organizatorul primului program de protecție pentru ceea ce a fost numit "gușă endemică". Este realizatorul celor două Tratate de Endocrinologie Clinică, din 1967 și din 1992 [ambele apărute
Ștefan-Marius Milcu () [Corola-website/Science/307203_a_308532]
-
neliniara, introdusă în premieră în aceste geometrii, i-a permis rezolvarea unei probleme celebre, formulată acum peste 100 de ani de Bianchi privind prelungirea de ordinul k mai mare ca 1 a structurilor riemanniene. Acestea au făcut obiectul a opt monografii publicate în S.U.A., Singapore, Olanda și Canada. Fondator al Seminarului Național de Spații Finsler și Spații Lagrange, membru fondator și președinte al Societății Balcanice de Geometrie (1995), Numeroase noțiuni și rezultate îi poartă numele: "reper Miron", "ecuații fundamentale ale reperelor
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
Iași unde a realizat diverse studii privind sistematica și morfofiziologia protozoarelor, viermilor, crustaceelor și insectelor. A fost interesat și a publicat lucrări privind faunei de apă dulce și lucrari de paleontologie privind peștii fosili din munții Moldovei, printre care și monografia "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (în 1887) Concomitent cu activitatea universitara, profesorul Cosmovici a predat disciplinele biologice în învățământul secundar la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, Institutele Unite și Liceul „Humpel”. A
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
de chirurgie la facultatea de medicină din Iași, în locul lui Amza Jianu, transferat la București. Hortolomei abordează o chirurgie largă - abdominală, urologică, genitală și oncologică - bazată pe principii fiziologice, fiind considerat întemeietorul chirurgiei fiziologice în România. Împreună cu Vladimir Buțureanu, elaborează monografia ""Chirurgie de l'ulcère gastrique et duodenal"", pe care - în 1931 - o publică în Editura Masson din Paris. În 1930, este transferat la București în calitate de medic primar șef al serviciului de urologie din spitalul Colentina iar, în 1933, preia conducerea
Nicolae Hortolomei () [Corola-website/Science/307233_a_308562]
-
de operă). Muzica lui Niculescu vede lumina tiparului la Editura Muzicală, Éditions Salabert, Ars Viva/ B. Schött's Söhne Musikverlag (Mainz), Gerig Musikverlag (Köln). Lucrările sale sunt înregistrate la Electrecord (România), Erato (Franța), Attacca Records (Olanda). A contribuit la întocmirea monografiei „George Enescu” (1972, Editura Academiei Române), demers pentru care a fost recompensat cu premiul Academiei Franceze. Volumul "Reflecții despre muzică", Editura Muzicală, București, 1980 reunește contribuțiile sale teoretice semnificative. Devine membru corespondent al Academiei Române în 1993, iar apoi academician titular (1997
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
de acesta este plină de groază pentru Țările Românești, jugul otoman fiind din ce în ce mai apăsător, costisitoarele expediții războincie ale statului turc făcându-se pe cheltuiala popoarelor subjugate, [...] turcii nemulțumindu-se numai să stoarcă Țările Românești de bani și de mărfuri." În monografia sa Țările Române și Înalta Poartă, istoricul Mihai Maxim amintește faptul că rapoartele pregătite pentru Ferdinand I indicau că în 1564 "Moldova și Țara Românească dau anual Porții 100000 de ducați și o mare cantitate de grâne și carne", el
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
în complexul eparhial spații special destinate pentru desfășurarea activității în condiții propice. Din punct de vedere cultural, a încurajat revalorizarea trecutului Bisericii Ortodoxe din Caraș-Severin prin studierea și evidențierea personalității Ierarhilor din scaunul istoric al Episcopiei Caransebeșului. A sprijinit lansarea „Monografiei Episcopiei Caransebeșului”, scrisă de dl. prof univ. Dr. Petru Bona și a lucrării cu caracter biografic despre personalitatea și opera Protopopului Andrei Ghidiu (1849-1937) a prof. Constantin Brătescu. A organizat și a sprijinit numeroase manifestări culturale din cuprinsul Episcopiei Caransebeșului
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
Calendarului Românului și a publicat un volum dedicat Ierarhului „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș 350 de ani de la trecerea în veșnicie”. A mai publicat în colaborare cu doamna Lect. dr. Mihaela Vlăsceanu și domnul Prof. Dr. Petru Bona o monografiei dedicate Catedralei Episcopale Sf. M. Mc. Gheorghe din Caransebeș, precum și o carte care prezintă parte din activitatea Episcopului Elie Miron Cristea (1910-1919). Pastorale, ordine circulare și corespondență administrativă. A relansat tradiția conferințelor teologice de larg interes cu invitați din lumea
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
din această eparhie, de la consiliile comunale respective, 100 hectare teren agricol, proprietatea Centrului Eparhial precum și 300 hectare pădure. Pe langă aleasă activitate pastoral-misionară și administrativ-gospodărească, a publicat temeinice și documentate lucrări, a tipărit altele în calitate de redactor, între lucrările personale amintim: “Monografia bisericii Sf. Nicolae din Bacău” (Român, 1983), “Monografia bisericii din Măgiresti” (Român, 1988), “Conștiința și slujire preoțeasca”. E editat “Cronică Episcopiei Românului și Husilor”, în 10 volume (Român, 1985-1994); “Cronică Episcopiei Husilor”, în 10 volume (1995-2004), a publicat 96 de
Ioachim Mareș () [Corola-website/Science/308638_a_309967]
-
hectare teren agricol, proprietatea Centrului Eparhial precum și 300 hectare pădure. Pe langă aleasă activitate pastoral-misionară și administrativ-gospodărească, a publicat temeinice și documentate lucrări, a tipărit altele în calitate de redactor, între lucrările personale amintim: “Monografia bisericii Sf. Nicolae din Bacău” (Român, 1983), “Monografia bisericii din Măgiresti” (Român, 1988), “Conștiința și slujire preoțeasca”. E editat “Cronică Episcopiei Românului și Husilor”, în 10 volume (Român, 1985-1994); “Cronică Episcopiei Husilor”, în 10 volume (1995-2004), a publicat 96 de studii și articole, majoritatea în “Mitropolia Moldovei și
Ioachim Mareș () [Corola-website/Science/308638_a_309967]
-
atribuit Samhitelor; există mai multe dialecte și tradiții locale proeminente ale școlilor vedice. Cu toate acestea, este recomandată păstrarea categorizării lui Max Müller, deoarece se bazează pe tradiția indiană, respectă succesiunea istorică și pune accent pe actualele ediții, traduceri și monografii ale literaturii vedice." Michael Witzel afirmă despre sutrele rituale, considerate „smriti”, dar care aparțin Vedelor târzii în limbaj și conținut, că ar face parte din textele vedice. Lucrări precum Brahmanele, Aranyakele și Upanișadele interpretează de multe ori rituaurile și politeismul
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
savant cu concursul Primăriei Municipalității (1996). La 6 martie 1998, a trecut în lumea umbrelor, în mod subit, la Sankt-Petersburg. Sergiu Rădăuțanu a publicat circa 1000 lucrări științifice, în mare parte găzduite în ediția internațională de prestigiu, inclusiv 30 de monografii, culegeri de articole și volume colective ale multiplelor conferințe științifice în domeniul respectiv, precum a elaborat singur sau în colaborare a peste 100 de brevete de invenții. A fost în colegiul de redacție la multe publicații enciclopedice, printre care: "Enciclopedia
Sergiu Rădăuțanu () [Corola-website/Science/307524_a_308853]
-
regulamentul tehnologic aplicat pe larg în agricultură. În ultimii ani, este preocupat și de stabilirea căilor de atenuare a consecințelor acțiunii factorilor climatici nefavorabili asupra plantelor cultivate. Activitatea științifică este reflectată în cele 680 de lucrări, între care se impun monografiile: Микроэлементы в полеводстве Молдавии (1973); Содержание микроэлементов в кормах и водоисточниках Молдавской ССР (1976, în colab.); Микроэлементы и урожай (1979, în colab.); Микроэлементы и урожай подсолнечника (1981); Бесподстилочный навоз под зерновые культуры (1982, în colab.); Fiziologia plantelor de cultură (vol
Simion Toma () [Corola-website/Science/307525_a_308854]
-
an a fost admis la doctorantură, pe care a absolvit-o în anul 1940 cu susținerea disertației de doctor în științe. Ghinzburg este autorul a peste 400 de articole științifice în domenii variate ale fizicii și astrofizicii și a 10 monografii științifice. În anul 1998 a întemeiat și a condus comisia de combatere a pseudoștiinței și falsificărilor științifice de pe lângă Prezidiul Academiei de Științe din Rusia. A fost membru al Comisiei academiei de științe din Rusia pentru ameliorarea stilului de lucru (de
Vitali Ghinzburg () [Corola-website/Science/307530_a_308859]
-
strălucire prin includerea omului în el; remarcabil distingându-se dintre peisaje lucrarea denumită "". Ținând cont de atmosfera artistică care s-a manifestat în anii de studii pe care Octav Băncilă i-a petrecut la München, criticul Anton Coman în monumentala monografie pe care i-a dedicat-o pictorului român în anul 1954, a reușit să explice originea contradicțiilor existente în opera lui Băncilă. Contradicțiile sesizate de critica de artă românească au fost identificate prin inegalitățile și șovăielile începutului său artistic. Până la
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
anii 1891 și 1903 și "Istoria școalelor", în patru volume între 1892 și 1901. După 1889, sprijină biblioteca orașului Galați, căreia îi donează colecția sa de cărți. Colectează și editează opera lui Miron Costin producând și editând în 1890 o monografie, împreună cu o lucrare similară dedicată lui Gheorghe Asachi. În 1891, scrie esee, nuvele, memorii și povești influențate din teme folclorice, publicate într-un volum cu titlul "Legende române". În același an, pleacă la Londra și participă la "Congresul Internațional al
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
timp, (22.01.2013) acesta înregistrează și Revista "Sămănătorul" împreună cu site-ul la Centrul Național ISSN. Revista publică fragmente din scrierile editurii, editura promovând - după conceptul de acum un secol - volume inedite de proză, poezie, teatru, critică literară, studii și monografii ale unor debutanți sau autori consacrați.<br> Atât „Sămănătorul” cât și „Dorna Tismana” sunt branduri ale Tismanei create la începutul sec. XX, de către G. Coșbuc, Al. Vlahuță și librarul Sfetea care nu pot fi nici „suspendate”, nici înstrăinate fiind motivul
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
1660, fiul cel mare a lui Carol, Carol al II-lea al Angliei, a reușit să urce pe tronul Angliei. La puțin timp după moartea lui Carol a apărut o cărticică despre care s-a crezut imediat că era o monografie a suveranului. Cartea, cu titlul grec "Eikon Basilike" (Portretul regelui) conținea o exaltare a regelui și a politicii sale. Unul din cei mai fideli adepți a lui Carol, William Levett, care l-a urmat până în ziua execuției, a mărturisit că
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
care l-a urmat până în ziua execuției, a mărturisit că-l văzuse pe Carol scriind cartea. Membrii Parlamentului iritați și speriați de difuzarea cărții, l-au însărcinat pe poetul și scriitorul John Milton să scrie o carte cu subiect contrar monografiei, intitulată tot în greacă "Eikonoklastes" (Iconoclastă). Carol a fost un mare patron al artelor: a iubit artele atât de mult, încât colecția sa este una din cele mai bogate și admirate din Europa. Era un mare cunoscător, în special a
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]