8,193 matches
-
o nevoie a respectului omului față de sine Însuși și față de semeni, o nevoie de Împlinire printr-o creație a „binelui”, printr-o creație pusă În slujba umanității. Numai În aceste condiții, omul poate avea un sentiment al Împlinirii și al mulțumirii de sine. * „Nu era atît de inteligent pentru a se Îndoi.” (A. France) Însă capacitatea de a discerne, de a evalua ceva, reprezintă o chestiune nu numai de inteligență, ci și de caracter, respectiv de comoditate sau indolență În raport cu sine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat. În numele iubirii față de aproapele, ni se cere la fiecare pas să ne sacrificăm pentru «egoismeleă altora”. * „Și-mi caut leacul/Și la Dumnezeu și la dracul.” (Tudor Arghezi) Putem să ne găsim mulțumirea În lacrima bucuriei „binelui” pe care am reușit să-l facem pentru alții, sau În satisfacția exagerată a unei mulțumiri egoiste de sine. * „Am o foarte bună memorie pentru a uita.” (G. Stevenson) Este paradoxul „memoriei”, care, atunci cînd se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sacrificăm pentru «egoismeleă altora”. * „Și-mi caut leacul/Și la Dumnezeu și la dracul.” (Tudor Arghezi) Putem să ne găsim mulțumirea În lacrima bucuriei „binelui” pe care am reușit să-l facem pentru alții, sau În satisfacția exagerată a unei mulțumiri egoiste de sine. * „Am o foarte bună memorie pentru a uita.” (G. Stevenson) Este paradoxul „memoriei”, care, atunci cînd se află În slujba unei conștiințe Încărcate, sau comode, nu numai că-și potențează uitarea, ci se complace cu ea. * „Poți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care o arată unii de a-și plăti o datorie este un soi de nerecunoștință.” (La Rochefoucauld) Însă poate fi, În același timp, și dovada unei scrupulozități morale, sau chiar a unui respect deosebit (datornicul respectiv Înțelege să-și manifeste mulțumirea și respectul tocmai pe această cale, a realizării unui efort de a restitui mai devreme, decît a promis, datoria contractată). * „Iuda a fost mai fericit cînd a dat Înapoi arginții și a mers de s-a spînzurat.” (N. Iorga) Este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Cine este mulțumit. Cine este mulțumit? - Nimeni.” (B. Franklin) Indiferent că este vorba de o bogăție materială, sau de una spirituală omul nu poate fi, În realitate, mulțumit pe deplin niciodată, deoarece pe măsură ce el realizează ceva, dorește tot mai mult. Mulțumirea nu este decît o stare de satisfacție parțială, care consfințește realizarea doar a unui scop de moment. Mulțumirea poate fi deplină doar În cazul persoanelor neambițioase, care-și propun obiective nepretențioase și care se mulțumesc cu puțin, sau cu „ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de una spirituală omul nu poate fi, În realitate, mulțumit pe deplin niciodată, deoarece pe măsură ce el realizează ceva, dorește tot mai mult. Mulțumirea nu este decît o stare de satisfacție parțială, care consfințește realizarea doar a unui scop de moment. Mulțumirea poate fi deplină doar În cazul persoanelor neambițioase, care-și propun obiective nepretențioase și care se mulțumesc cu puțin, sau cu „ce-o da Dumnezeu”. * „Lacrima e tot atît de limpede și de curată, fie c-o produce bucuria, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Răutatea Își bea singură cea mai mare parte din venin” (P. Syrus). Altfel spus, răul moral pe care unii Îl gîndesc sau pe care-l Înfăptuiesc, se Întreține din invidia pe care ei o resimt ori de cîte ori văd mulțumirea sau binele de care unul din semenii lor se bucură, la un moment dat, În viață. * „CÎnd unui om rău Îi merge bine Într-o cetate, el zdruncină sufletul celor care sînt mai buni decît el, căci au drept pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
decît pe calea anticipării, a prevederii, pe care sîntem tentați s-o resimțim ca un atentat la obiceiurile și credințele noastre bine statornicite, pe care nu dorim să le schimbăm. Iată un posibil răspuns la Întrebarea cum am putea găsi mulțumirea În existență: „Cum am putea trăi cel mai bine și cel mai virtuos?: dacă n-am săvîrși noi Înșine ceea ce reproșăm altora” (Thales). Un alt răspuns găsim la Terențiu, pentru care a-ți trăi viața este ca și cum ai juca la
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cele văzute, trăim doar cu credința și din Încredere”. CÎt privește rolul celui de-al doilea, sîntem În fața unei invitații de a ne controla impulsurile și dorințele: „Dacă am putea să ne lepădăm de dorință am ajunge, foarte curînd, la mulțumire, pentru că cel ce nu dorește nimic, ajunge să aibă totul” (Johan Oxenstiern). * „Majoritatea oamenilor Își Întrebuințează prima jumătate a vieții lor ca s-o facă pe cealaltă nefericită.” (La Bruyère) Acest fapt se Întîmplă mai ales atunci cînd omul se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un fel de a fi singur.” (Massimo Bontempelli) Înseamnă, de fapt, nu numai că dorești să acționezi doar În folosul tău, ci chiar și să te faci temut printre semeni. Însă o satisfacție obținută În acest fel, reprezintă o falsă mulțumire: „Trebuie să iubești și să trăiești În sufletul celorlalți, ca să știi ce e fericirea” (Godwin). * „Ideea altuia oglindită În sufletul tău nu e altă idee.” (N. Iorga) Nu sîntem Întotdeauna, În măsura În care ar trebui, conștienți de importanța dialogului empatic, ca proces
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dă și explicația: „Nu există act moral săvîrșit de cineva Împotriva voinței sale, sau constrîns. Orice act moral este un act voluntar. Dacă este Însoțit de silă, ceartă, șovăială sau teamă, Își pierde tot ce-i mai bun Într-Însul: mulțumirea de sine”. Totuși, se impune observația: a te putea abține să faci „răul”, nu Înseamnă neapărat că ești În stare să fii, În același timp, și bun sau generos. SÎnt revelatoare, În acest sens, vorbele lui Ovidiu: „Ai comis păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ale unor oameni sau situații de viață. * „Muritorii nu se satură nicicînd de succes.” (Eschil) Explicația nu se află numai În „vanitate” sau În „lăcomie”, ci și În tendința involuntară a omului de a repeta sau menține o stare de mulțumire: „E greu să cunoști măsura, cînd Îți merge bine” (Theognis). * „Capacitatea de renunțare constituie singurul criteriu al progresului spiritual.” (Emil Cioran) În mod paradoxal, prin efortul renunțării nu te condamni la inacțiune, ci dimpotrivă: știind să te eliberezi (să te
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să-i Învățăm să fie fericiți Înțelegînd că: „Fiecare scop atins este un moment de fericire” (A. Rivarol). * „În fericirea altora caut fericirea mea.” (P. Corneille) Mai mult chiar, „fericirea” vine uneori pe căi paradoxale: Îți asiguri o stare de mulțumire sufletească atunci cînd vezi că poți resimți nenorocirea altuia, cînd poți lua parte la necazurile și greutățile altuia; În astfel de Împrejurări, fericirea se naște din nefericire: din trăirea nefericirii altuia! * „Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Tot la sfaturile celor cinci membrii ai Cabalei, Anglia a încheiat o alianță cu Portugalia, în vederea eliberării sale de sub coroana spaniolă, iar această alianță a fost întărită prin căsătoria regelui cu infanta Portugaliei, Catherine de Braganza. În aceeași perioadă, drept mulțumire pentru ajutorul acordat în perioada exilului său, regele a oferit la opt nobili teritoriile din Carolina, teritorii numite astfel în memoria tatălui său. Regina Catherine a avut patru sarcini, însă nici unul dintre copii nu a supraviețuit. Presupusul moștenitor al tronului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Regină, sau pur și simplu pentru a-și satisface o dependența pe care nu și-o putea controla, Mazarin a pariat toate câștigurile pe ultima mână și a câștigat. Punând acest noroc pe seama prezenței Reginei, Mazarin i-a oferit drept mulțumire cincizeci de mii de écus. Regina a refuzat cu o modestie afectată, Mazarin a insistat și până la urma ea a acceptat. Câteva zile mai târziu, Mazarin a primit mult mai mult decât oferise. Astfel a fost recunoscut ca fiind favorit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
celui de-al doilea fiu legitim al lui Ludovic-, la apariția lucrării Aventurile lui Telemachus, care era o lucrare critică la adresa curții regale, regele a fost ofensat. Fénelon a fost îndepărtat de la curte, i s-a oferit o arhidioceză drept mulțumire pentru eforturile depuse în educarea prințului, însă i-a fost impus un arest la domiciliu, fiindu-i interzis să părăsească perimetrul arhidiocezei. De asemenea, scrierile apocrife ne oferă imaginea unui rege orgolios și uneori de-a dreptul copilăros în reacțiile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în noi și ne pune în față Evanghelia lui Hristos. în rugăciunea adevărată, fiecare creștin poate deveni o biserică vie, înlăuntru căreia sufletul, asemenea unui preot, oficiază prin rugăciune, pe altarul inimii, slujba sfântă cerută de Creator, pentru fericirea și mulțumirea noastră. în timpul rugăciunii, candela credinței se aprinde și, în lumina adevărului, omul este capabil a înțelege sensul cuvintelor credință, iubire, milă, bunătate, jertfă, pace, armonie, adevăr etc. Rugăciunea este cerută și de firea noastră creștină, fiind de mare folos pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
necesară și folositoare atât pentru trupul nostru, cât și pentru sufletul nostru. Rugăciunea este un izvor al sufletului către cer, un mijloc de întărire a virtuților noastre, a discernământului, a atenției și a răbdării noastre. Rugăciunea este cerere, laudă și mulțumire adresate lui Dumnezeu. După cum am mai spus, rugăciunea noastră trebuie să izvorască întotdeauna dintr-o credință vie, cum ne învață Mântuitorul în una din poruncile sale: „și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi”. Rugăciunea trebuie însoțită
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
moarte la viață pe fiul văduvei din Sarepta, până ce Domnul a răspuns rugăciunii sale. Cum trebuie să împlinim voia lui Dumnezeu ca rugăciunile noastre să fie împlinite. în primul rând, Domnului nostru Dumnezeu Iisus Hristos i se cuvine laudă și mulțumire, adusă după mărturisirea păcatelor și cu credință stăruitoare. Să nu uităm, în rugăciunile noastre nici pe cei ce ne iubesc și pe cei ce ne urăsc pe noi. Cum ar trebui să ne rugăm? Cu sinceritate și cu suflet curat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
un act al iubirii lui Dumnezeu, căruia omul trebuie să-I răspundă prin recunoștință și ascultare deplină. Nici o podoabă nu îmbracă mai strălucit și nu înalță mai mult inimile decât virtutea iubirii. Nici o faptă nu aduce mai multă bucurie și mulțumire sufletului, decât faptele iubirii. Iubirea stă la baza a tot ce este frumos și bun, înălțător. Este temelia fericirii noastre pe pământ și lucrarea care ne duce spre mântuire. Iubirea este natura lui Dumnezeu și motivul a tot ceea ce a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
învinge, prin credință și rugăciune, greutățile și durerile vieții și de a ajunge la scopul final al vieții noastre: fericirea veșnică. în măsura în care folosim această putere a rugăciunii rostite din credință, în toate împrejurările vieții noastre, în aceeași măsură sporim și mulțumirea noastră sufletească și înaintăm pe cale cea adevărată. O altă pildă evanghelică este cea a femeii canaaneence, modelul pe care Sfânta Biserică ni-l pune înainte, pentru a ne încuraja și întări în duhul credinței și al rugăciunii, marele și nesecatul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Lui. Slăvit este Dumnezeu și în cele ce a făcut și ne face nouă. El ne-a dat nouă viață și ne dă și mijloace ca să trăim. Slavă lui Dumnezeu pentru tot ce ne trimite El. Pentru bucurie și necaz, mulțumire, că El, Atotștiitorul, știe ce ne trebuie nouă. El, Atotbunul, ne trimite numai ce este de folos. Iar dacă Domnului Dumnezeu i se cuvine slava, noi trebuie să-L preaslăvim pe Dânsul. însă trebuie să-L slăvim pe Dumnezeu nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lui Dumnezeu este înțelepciunea, dreptatea și bunătatea. Așadar, noi trebuie să răspundem iubirii lui Dumnezeu prin fapte bune. Pentru aceasta, apropriindu-ne de Dumnezeu cu rugăciuni, noi trebuie mai înainte de toate să ne arătăm dorința noastră de a face toate ca mulțumire și ca slavă adusă lui Dumnezeu, prin cuvânt și prin faptă. Revenind, dorința de a face toate în acord cu voia, cu ajutorul și întru slava lui Dumnezeu, noi o arătăm prin cuvintele acestea: „în numele (adică în cinstea, întru slava
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
rostită fără puterea Duhului Sfânt, adică cu „putere de sus”. Din acest motiv, El este invocat întotdeauna „în Duh și Adevăr” și lipsiți de „toată grija cea lumească”. în raport cu scopul săvârșirii ei, rugăciunea este de trei feluri: de laudă, de mulțumire și de cerere. Cea dintâi și cea mai curată dintre toate, este rugăciunea prin care-L lăudăm pe Dumnezeu, căci El este „Atotțiitorul”, „Atotfăcătorul” și binefăcătorul nostru. înaintea Creatorului se închină toată făptura. Pe El îl laudă și-L preamăresc
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
viața care ni s-a dat, de talanții cu care am fost înzestrați, de câte păcate ne-au fost iertate și cu câtă generozitate revarsă darurile cele bogate asupra noastră. Ca răspuns la toate acestea, inima noastră înalță rugăciuni de mulțumire și gurile noastre vor grăi ca și psalmistul: „Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul și nu uita toate bunătățile Lui. Pe Cel ce te iartă de fărădelegi, pe Cel ce te vindecă de toate bolile tale, pe Cel ce te
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]