7,953 matches
-
28. Pentru gânditorul francez, "singurul a priori concret în care boala mentală dobândește înfățișările necesare"29 este istoria. În Istoria nebuniei..., Foucault pleacă de la presupoziția populară: Nebunul spune adevărul!, încercând să schițeze cum acest "adevăr" îi vizează pe cei din jurul nebunului: familia, infirmierii, psihiatrii. O altă presupoziție în tratarea nebuniei este aceea a localizării ei în suflet și a sufletului în creier, ceea ce a făcut să primească "un statut, o structură și o semnificație psihologică"30. Prin psihologizarea nebuniei, ea a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a sufletului în creier, ceea ce a făcut să primească "un statut, o structură și o semnificație psihologică"30. Prin psihologizarea nebuniei, ea a fost "inserată în sistemul de valori și de represiuni morale; [...] închisă într-un sistem punitiv în care nebunul, infantilizat social-politic, se înrudește pe de-a-ntregul cu copilul și în care nebunia, culpabilizată, se leagă de la începuturi de vinovăție"31. Nebunul își pierde controlul asupra propriului eu; de acum încolo, sufletul său se află în mâinile psihiatrilor, psihologilor și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a fost "inserată în sistemul de valori și de represiuni morale; [...] închisă într-un sistem punitiv în care nebunul, infantilizat social-politic, se înrudește pe de-a-ntregul cu copilul și în care nebunia, culpabilizată, se leagă de la începuturi de vinovăție"31. Nebunul își pierde controlul asupra propriului eu; de acum încolo, sufletul său se află în mâinile psihiatrilor, psihologilor și infirmierilor, care decid ce fel medicamentație și ce fel tratament trebuie să urmeze pentru a fi recuperat. Toată această "grijă părintească" a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
printr-o încălcare a normelor epocii, dar nu controlată și cu atât mai puțin înțeleasă. Nebunia devine o temă de discurs "cu Brant, cu Erasmus, cu toată tradiția umanistă"32. Ea este inserată în limbajul Renașterii și al lumii moderne. Nebunul, de la un termen cotidian, a devenit alteritatea însăși; tot ceea ce ne uimește, ne atinge, ne provoacă, ne amuză sau ne face să suferim. Nebunul "e celălălt", niciodată noi! Nebunul este nebun pentru ceilalți și niciodată pentru el însuși, și aceasta
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Erasmus, cu toată tradiția umanistă"32. Ea este inserată în limbajul Renașterii și al lumii moderne. Nebunul, de la un termen cotidian, a devenit alteritatea însăși; tot ceea ce ne uimește, ne atinge, ne provoacă, ne amuză sau ne face să suferim. Nebunul "e celălălt", niciodată noi! Nebunul este nebun pentru ceilalți și niciodată pentru el însuși, și aceasta din două considerente: 1) este nebun tot ceea ce ne face să suferim, este răul provocat de alții; 2) este nebun tot ceea ce ne atinge
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
32. Ea este inserată în limbajul Renașterii și al lumii moderne. Nebunul, de la un termen cotidian, a devenit alteritatea însăși; tot ceea ce ne uimește, ne atinge, ne provoacă, ne amuză sau ne face să suferim. Nebunul "e celălălt", niciodată noi! Nebunul este nebun pentru ceilalți și niciodată pentru el însuși, și aceasta din două considerente: 1) este nebun tot ceea ce ne face să suferim, este răul provocat de alții; 2) este nebun tot ceea ce ne atinge adevărul din interiorul nostru, din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
niciodată pentru el însuși, și aceasta din două considerente: 1) este nebun tot ceea ce ne face să suferim, este răul provocat de alții; 2) este nebun tot ceea ce ne atinge adevărul din interiorul nostru, din acțiunile și din faptele noastre. Nebunul spune adevărul!, dar cu condiția ca spusul său să respecte evidența faptelor (ceea ce s-a întâmplat în realitatea trecută, singulară a subiectului în cauză). Altfel, orice adevăr devine un neadevăr. Atât timp cât nebunia nu este evidentă, doar "stabilită" în mod arbitrar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursive, și anume, nebunia în factori ereditari și nebunia în condiții de viață, se întrepătrund reciproc, ceea ce a făcut posibilă întemeierea psihiatriei ca disciplină modernă. Pe de altă parte, discursul psihiatriei trebuie înțeles nu atât ca o "știință" a tratării nebunilor, ci mai mult ca un document a ceea ce este considerat drept nebun. Nebunia devine "un fel de derivat al istoriei", ale cărei forme "sînt determinate chiar de figurile devenirii. Dependentă de timp și esențială pentru temporalitatea omului așa ne apare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
viață, se întrepătrund reciproc, ceea ce a făcut posibilă întemeierea psihiatriei ca disciplină modernă. Pe de altă parte, discursul psihiatriei trebuie înțeles nu atât ca o "știință" a tratării nebunilor, ci mai mult ca un document a ceea ce este considerat drept nebun. Nebunia devine "un fel de derivat al istoriei", ale cărei forme "sînt determinate chiar de figurile devenirii. Dependentă de timp și esențială pentru temporalitatea omului așa ne apare nebunia, cum era ea recunoscută sau măcar resimțită atunci..." 42. Raportul nebun-psihiatru
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
află în toate formele concrete ale rațiunii"44, ceea ce o face posibilă ca obiect de investigație. Ea îl constituie pe om drept "om adevărat"45. Istoria nebuniei... este o modalitate prin care Foucault a făcut o istorie a comportamentelor față de nebuni și, totodată, a problematizat anumite practici în tratarea nebuniei de către psihologi și psihiatri. Nebunia se fundamentează pe o diferență de limbaj și de comportament în spațiul social și în cercul antropologic. Despre Istoria nebuniei..., Foucault avea să spună după mulți
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să stabilească un "raport arheologic" între nebunie-rațiune, rațiunea fiind investigată prin reversul ei, adică prin modul cum oamenii privesc și consideră ceea ce este nebun, pentru că aceste priviri și considerații ar compune... rațiunea modernă! Ceea ce considerăm noi drept "rău" și/sau "nebun" compune arhitectura rațiunii! Pe de altă parte, gânditorul francez definea rațiunea ca fiind "o anume putere a sufletului" și "mijloc de cunoaștere" care "permite voinței să se potrivească cu ceea ce cunoaște, adică să se potrivească cu însăși esența lucrurilor"49
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de ce n-am zece vieți,/ ca să te cânt, natură!” (Cântec de primăvară). Un jurnal de călătorie, intitulat Icoane din Carpați, substituie culorii emoția: „Mă cheamă-n zare munții, munții mei!/ Ce dor, ce dor adânc mi-era de ei!” Romanticul „nebun de libertate” adoră muntele misterios și caută luna, „melancolicul străjer”. Turme în peisaj alpestru au o mișcare fabuloasă, păstorul proiectându-se în legendă: „Sara purpurie-i schimbă/ Zeghea-n mantă triumfală...” Aceasta e scenografia. Erotica, în spațiu ozonat, nu poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
cuvintelor, ale căror ciocniri „neașteptate” pot duce la efecte literare spectaculoase. După cum s-a remarcat însă (Mircea Martin), creația lui poetică, chiar și aceea ulterioară acestui studiu, este departe de a ilustra pledoaria teoretică a autorului. B. construiește, în Echinoxul nebunilor și alte povestiri (1967), un univers mitopoetic în care realul și imaginarul, obiectele concrete și fantasmele reveriei se împletesc într-o scriitură de mare densitate stilistică. Înscrise de cei mai mulți exegeți în cadrul literaturii fantastice, prozele baconskyene posedă, dincolo de desfășurarea narativă ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
de toamnă târzie exprimau o liniște plină de fericire. Țăranul care mâna caii a ridicat capul și a exclamat cu jumătate de glas: „Bieții oameni! Sunt vreo duzină care dau târcoale acuma pe aici. Azilul lor a ars. Da, niște nebuni, ce mai...” Nu, nimic nu mai putea să o surprindă. Adesea, înghesuită în întunericul irespirabil al vreunui vagon, avea un vis scurt, luminos și complet neverosimil. Ca și cămilele acelea uriașe, în ninsoare, care-și întorceau capetele disprețuitoare spre o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui de strugure, mai erau și personaje mult mai umile, deși nu mai puțin neobișnuite. De pildă, copiii aceia, minerii aceia foarte tineri, cu zâmbetul lor încercănat cu negru. Un vânzător de ziare ambulant (nu îndrăzneam să ne imaginăm un nebun care ar fi putut să alerge pe străzi strigând „Pravda! Pravda!”). Un coafor de câini care își făcea meseria pe cheiuri. Un paznic de câmp cu toba lui. Niște greviști adunați în jurul unei „supe comuniste”. Și chiar un negustor de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
evidentă - și nu numai pentru cercetătorul occidental, ci și pentru membrii colectivităților respective. În acest sens, reacția unui vraci Zuni Întrebat de etnograf de ce nu declanșează ritul de aducere a ploii Într-un moment de mare secetă este revelatoare: „Numai nebunii fac dansul ploii acum, când sezonul ploilor este Încă departe”. Paradigma „simbolică” pare a oferi un răspuns la această dilemă (de ce cred oamenii În eficiența magiei când multe fapte, eșecuri, infirmă această credință?): magia este o acțiune de tip expresiv
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe picioare. În a patra zi, dansatorii-bivol și cei care Întrupează alte animale ies de 12 ori pentru a dansa În piața satului, În timp ce Okipa Maker Îl imploră pe Lone Man să le fie favorabil. În aceste dansuri apare și Nebunul cel Rău - o figură malefică, distrusă de spirite pentru că a omorât șerpii sacri și a profanat alte obiecte sfinte. Prin dansul și mascaradele sale Nebunul cel Rău (Foolish Evil One) mimează un act sexual cu o mască de femeie (sub
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Maker Îl imploră pe Lone Man să le fie favorabil. În aceste dansuri apare și Nebunul cel Rău - o figură malefică, distrusă de spirite pentru că a omorât șerpii sacri și a profanat alte obiecte sfinte. Prin dansul și mascaradele sale Nebunul cel Rău (Foolish Evil One) mimează un act sexual cu o mască de femeie (sub care se află tot un bărbat). Okipa Maker Îl alungă folosind pipa magică dăruită de Lone Man. Scena se reia de trei ori și de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu o mască de femeie (sub care se află tot un bărbat). Okipa Maker Îl alungă folosind pipa magică dăruită de Lone Man. Scena se reia de trei ori și de fiecare dată femeia este tot mai puțin speriată de Nebun. În final, Nebunul o abandonează și se repede la dansatorii-bivol, mimând actul de fecundare al taurilor. Apoi, Nebunul se prăbușește obosit, iar femeile satului se reped asupra lui și Îl gonesc Înapoi În preerie. Ele se Întorc victorioase la coliba
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de femeie (sub care se află tot un bărbat). Okipa Maker Îl alungă folosind pipa magică dăruită de Lone Man. Scena se reia de trei ori și de fiecare dată femeia este tot mai puțin speriată de Nebun. În final, Nebunul o abandonează și se repede la dansatorii-bivol, mimând actul de fecundare al taurilor. Apoi, Nebunul se prăbușește obosit, iar femeile satului se reped asupra lui și Îl gonesc Înapoi În preerie. Ele se Întorc victorioase la coliba rituală și proclamă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
magică dăruită de Lone Man. Scena se reia de trei ori și de fiecare dată femeia este tot mai puțin speriată de Nebun. În final, Nebunul o abandonează și se repede la dansatorii-bivol, mimând actul de fecundare al taurilor. Apoi, Nebunul se prăbușește obosit, iar femeile satului se reped asupra lui și Îl gonesc Înapoi În preerie. Ele se Întorc victorioase la coliba rituală și proclamă puterea femeilor, care dețin taina creației și a vieții oamenilor și care stăpânesc puterile turmelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spaimele legate de o posibilă victorie a Răului (dacă dansatorii nu Îl Îmbunează pe Hoita, animalele vor rămâne Închise și oamenii nu vor avea ce mânca; dacă cel care conduce ceremonia, dansatorii sau femeile nu reușesc să Îl gonească pe Nebunul cel Rău, lumea va fi profanată și distrusă de poftele sale fără limită). Ciclul ritualic Începe prin afirmarea puterii bărbaților (care pot intra În contact cu eroul fondator Lone Man) și se termină prin inversarea rolurilor și consacrarea puterii femeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sale fără limită). Ciclul ritualic Începe prin afirmarea puterii bărbaților (care pot intra În contact cu eroul fondator Lone Man) și se termină prin inversarea rolurilor și consacrarea puterii femeilor asupra naturii și societății (doar femeile Îl pot goni pe Nebunul cel Rău, ale cărui pofte inversau ordinea firească a Împreunării sexuale și amenințau fertilitatea cosmică; doar femeile, afirmând public puterea lor asupra creației și vieții, pot ordona continuarea ceremoniei, declanșarea inițierii, moartea și renașterea simbolică a inițiaților). În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
malefice (reprezentate de măștile grotești), stimularea bogăției prin consumul excesiv de alimente și băuturi, suspendarea sau inversarea atât a ordinii sociale, cât și a celei cosmice. La fel, În Evul Mediu catolic, Între Crăciun și Epifanie avea loc (În Anglia) Sărbătoarea Nebunilor sau (În Franța) Sărbătoarea Măgarului. Acestea ofereau un interval de derizoriu În care ierarhiile ecleziastice și practicile bisericești erau luate În râs: clericii de rang mic deveneau stăpânii abațiilor și alegeau un Rege al Nebunilor (respectiv un Rege al Măgarilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
avea loc (În Anglia) Sărbătoarea Nebunilor sau (În Franța) Sărbătoarea Măgarului. Acestea ofereau un interval de derizoriu În care ierarhiile ecleziastice și practicile bisericești erau luate În râs: clericii de rang mic deveneau stăpânii abațiilor și alegeau un Rege al Nebunilor (respectiv un Rege al Măgarilor). O procesiune mascată parcurgea orașul până la catedrală, unde se ținea o parodie a slujbei religioase, marcată de momente parodice: liturghia bețivilor, liturghia cartoforilor, liturghia măgarului. În biserică, tineri clerici mascați În animale și femei dansau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]