9,631 matches
-
port mai înțelept, mai bun, mai diplomat, să nu mai privesc totul atât de simplu, de cunoscător, cu aerul că se întâmplă des în viață relațiile apropiate cu unii oameni privilegiați. Când ești tânăr ai impresia că prilejurile vor fi nenumărate în viață, cum crezi și despre femeile pe care le întâlnești și le iubești, că vor fi nenumărate, care mai de care mai frumoase și mai deștepte, și până la urmă descoperi că tot primul amor, prima femeie iubită, aceea rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aerul că se întâmplă des în viață relațiile apropiate cu unii oameni privilegiați. Când ești tânăr ai impresia că prilejurile vor fi nenumărate în viață, cum crezi și despre femeile pe care le întâlnești și le iubești, că vor fi nenumărate, care mai de care mai frumoase și mai deștepte, și până la urmă descoperi că tot primul amor, prima femeie iubită, aceea rămâne alături de tine. Așa se întâmplă și cu prieteniile... Prieteniile, abia după ce au trecut sau au dispărut, începi să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
iubită, aceea rămâne alături de tine. Așa se întâmplă și cu prieteniile... Prieteniile, abia după ce au trecut sau au dispărut, începi să le descoperi adevăratul gust și adevărata valoare, unicitatea. Recunosc, într-o viață am avut printre colegii mei literați șanse nenumărate, zeci, sute, puteam să am mulți prieteni, până la urmă s-au redus la câteva persoane, cu unele, recunosc, am ratat această prietenie, cu altele am reușit-o, dar numai pe segmente foarte reduse de timp, asta a fost. Cu Marin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și pe plicul de la București trecusem numele lui Mircea. Sigur, o mare greșeală, însă... am avut noroc. Radu, sau Tepi cum îi spuneau prietenii, văzuse ceva în poeziile mele și mi-a dat curaj. I-am citit scrisorica aceea de nenumărate ori. Spre toamnă am trimis alte poezii, de data aceasta am fost foarte atentă. Adresa am scris-o chiar la mașina de scris, pe vremea aceea avem o mașină veche, de vreo 30 de ani, o aveam de la o doamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În țara noastră, dintre lucrările mai cunoscute care au descris America În a doua jumătate a secolului XX, sunt reținute de către cei care au trecut prin acel timp, numai câteva, Însă reportajele, conferințele sau scurtele note de călătorie au fost nenumărate. Cele mai citite și invocate cărți au fost: „America ogarului cenușiu” de Romulus Rusan și „Grăbit prin America” de Teodor Marian. Dar, oamenii din generațiile vârstnice de azi au avut o mare surpriză În anul 1956 prin apariția lucrării „Ce
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sudul orașului unde iau contact cu domnul inginer agronom din stațiune. Fixăm pentru a doua zi planul vizitei. E atât de binevoitor, Încât Îmi alcătuiește un plan pentru care mi-ar trebui 3 zile. A doua zi sunt purtat prin nenumărate locuri care-mi amintesc de stațiunea noastră de la Mărculești (Ialomița) condusă de colegul C. Câlniceanu. Stațiunea a rezolvat prin câmpurile sale de experiență multe probleme tehnice ale agriculturii din regiunea de stepă. În primul rând acelea referitoare la lucrarea solului
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
venite din lumea eterogenă a celor ce formau uriașa masă de vânzători și clienți ce mișunau prin marile aglomerări ale vadurilor comerciale? Cum aș fi putut rezista tentației de-a studia în mod direct multitudinea de țesături și culori din nenumăratele magazine ce te îmbiau la tot pasul? Apoi, odată ajuns în zona lor de influență, ar fi fost o impietate să nu mă tocmesc pentru fiecare rupie, măcar de amorul artei conversației în engleza mea împiedicată. Trebuia să mă bucur
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în care am fost recent, trebuie spus că sub Ceaușescu represiunea a avut limite. În timpul lui Pinochet, dacă vizitezi muzeul de la Santiago, afli că au fost mii și mii de oameni care au dispărut de-acasă. V.A. : În Argentina nenumărați disidenți au fost aruncați din avion. A.M.P. : În timp ce în deceniul opt al lui Ceaușescu, cu excepția cazului foarte notabil al lui Gheorghe Ursu, pe care îl știm cu toții, trebuie înțeles că nu astea erau metodele. V.A. : Nu trebuie uitați
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fie în opoziție. Pe 22 decembrie, m-am dus în Institutul de Medicină și am deschis ușa de la secretariat. Era o tăcere mormân‑ tală. Securitatea era foarte prezentă la noi, acolo, în facul‑ tate, foarte-foarte prezentă. Pe lângă alte probleme, erau nenumărați studenți străini. Toate conflictele astea din Orientul Mijlociu le-am trăit ca student la Medicină. Pentru că era plin de arabi și de israelieni. Și am deschis ușa. Nu era niciun televizor în secretariat, dar evident că lumea știa ce se întâmplă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ultima clipă și strigă : „Ce faceți, doamna Mungiu ? !“. Și zic : „Doamnă, scrie Bruscel aici. Ce să fac ? Corectez“. Zice : „LĂsați așa ! Dumneavoastră nu vă închipuiți ce se scrie pe aici, câte prostii nu se pun... LĂsați ! Asta e nimic pe lângă nenumărate prostii.“ Și judecătorii Ăștia, dacă ar avea în spate un staff, altul decât stafful care scrie „Bruscel“, cred că ar funcționa mai bine și mai eficient... V.A. : Cine a adus-o pe doamna Kövesi ? A.M.P. : A venit prin
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
continua tot așa, nu se știe ce va rămâne din sistemul lor inițial. ... Lenin a plecat văzând cu ochii cum se apropie de faliment teoria în care a crezut toată viața sa și pentru care a jertfit cu atâta hotărâre nenumărate vieți ale altora. Urmașii săi, care nau nici măcar privilegiul fanatismului întunecat și al sincerității, nu se vor prea bucura de moștenirea grea ce le lasă...” * La „atingerea rotundului și respectabilului număr 5000, Glasul Bucovinei se poate lăuda cu o păduroasă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fost cuprins de durere față de acești colegi care au încercat să lovească în noi.” Și continua: „Tribuna n-a luat ființă în sala de desen de la Școala normală din Cernăuți într o adunare deschisă de deputatul F. Bujor, ci în nenumăratele adunări districtuale cu învățătorimea, cu cetățenii” (22 noiembrie 1919) se apărau cei de la organul învățătorimii. La 15 noiembrie Tribuna publica o scrisoare a învățătorului Ilie Doboș-Boca și propunea atragerea de fonduri pentru ridicarea unei pietre funerare pe mormântul „mult regretatului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
J. de Vries, J. Kitagawa, Ch. Long, Cl. Lévi-Strauss, J.-P. de Menasce, J. Bergman... Din punctul de vedere al istoriei ideilor, găsim o întreagă serie de reflecții stimulante, ale lui Eliade (a cărui gândire ne este, desigur, cunoscută prin intermediul nenumăratelor sale opere, dar care aici ne parvine într-un mod mai imediat) și mai ales ale lui Wikander, care, în schimb, prin temperamentul său particular, citea atât de mult, dar publica atât de puțin și, fiind în orice caz cel
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
am scris cinci, ieri nouă, azi sunt deja la a șasea - și mai am încă un teanc întreg la care trebuie să răspund. Este o manie a mea, care mă costă mult: îmi place să primesc «corespondență». Din nenorocire, primesc nenumărate scrisori neinteresante, de la necunoscuți care-mi cer întrevederi pe chestiuni de etnologie, psihologie etc. - și mă apăr cum pot, mă apăr, mai ales mințind. Notez acest amănunt ca să anulez aproape 90 la sută din corespondența mea. Nu o recunosc. Ce
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a murit în demență mentală. Conținutul acestei expresivități picturale se regăsește încă și mai pregnant în dezordinea puținelor manuscrise, pagini începute și neterminate, adnotări împrăștiate, în caligrafia nervoasă, contorsionată și de multe ori ilizibilă, în neputința progresivă de a finaliza nenumăratele proiecte pe care i le împărtășea lui Eliade. O altă fotografie: anul morții, Eliade șezând lângă o fereastră. Mâinile adunate aproape căuș, pipa aprinsă, chipul pe jumătate ascuns în penumbră și fum. Fanic și privind înainte, enigmatic și pregătit pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Timp, Mit și Istorie, părându-i-se că vlăguiește puterea de a crea imagini concrete, atunci autorul încearcă să preîntâmpine asemenea obiecții când, în numele său, îl lasă pe Partenie să scrie: „Aparțin unei generații de scriitori pierduți... Suferim întrucât cunoaștem nenumărate tertipuri psihologice și clișee literare. Ar trebui să redescoperim arta povestirii mitice. Dar eu nu sunt cel care să poată face asta, sunt un raționalist care nu poate înțelege miturile”**. Evident, Eliade poate înțelege miturile și chiar să ne învețe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
el, la rândul său, dobândise această spaimă față de trepte de la mama sa, care avusese vise asemănătoare, pe care i le povestise. Această temporară și puțin ridicolă asociere nu este totuși chiar atât de neobișnuită. Începând cu anii ’30, am văzut nenumărate filme - nu e nevoie să mai amintescnumele lui Hitchcock - în care scenele pe scări apar tocmai în cele mai dramatice situații. Poate că sunt inspirate de romanele lui Julien Green sau poate că asemenea scene se potrivesc pur și simplu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
directă. Cine nu are talent poate să urmeze oricît condițiile unui presupus frumos obiectiv, el nu va putea crea. Dar cine totuși are talent își va ușura găsirea momentului liric celui mai ascuțit, dacă există virtual în el, cunoscînd modalitățile nenumărate ale liricei". Alături de Adriano Tilgler crede, intuitiv, "că ceea ce dă organizațiunea unei poezii este factorul intelectual, ideea în înțelesul cel mai pur, pornirea de a comunica". Vom constata, cum precizează și Emil Manu în Poeticile lui G. Călinescu (postfață la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
căruia îi place a le memora nu se va plictisi niciodată în pușcărie și nu va fi singur. La acest capitol viitorul monah se află între cei mai bogați. Știa în totul Luceafărul, Scrisorile, bună parte din Coșbuc și Topîrceanu, nenumărate versuri din Crainic și Gyr (ultimii fiind la rîndul lor în detenție), învățate pe nerăsuflate, împreună cu alfabetul Morse, de la veteranii legionari, marii poeți francezi din secolul XIX și XX, Rilke și lista ar putea continua. Cîțiva tineri, ce așteptau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sfidarea pe față de dictatorului și a aparatului pe care se sprijinea devenea o formă de curaj etic exemplar". Să ne amintim, cîți dintre autorii activi în acea perioadă nu și-au cîntat conducătorii numărul lor este infim mărturie stau volumele nenumărate de Omagii. Sînt îngrozitor de puțini cei care au avut decența, un dram de demnitate refuzînd să scrie și să semneze texte închinate conducerii faraonice și partidului unic; cît privește pe cei cu un curaj etic exemplar, numărul lor este cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în facultăți, bunurile, casele și pămînturile nu s-au mai restituit" (L.H.L.). Urmarea deportărilor a fost doar ruina generalizată, de altfel unicul efect al comunismului, ruină economică, ruină fizică, ruină a sufletului. România a fost împînzită cu spații concentraționare, erau nenumărate închisorile și lagărele de muncă forțată în primii ani ai dictaturii comuniste, ca în final, sub Ceaușescu, să se transforme întreg teritoriul Țării într-un Gulag. Sub oblăduirea celor care în 1948 vor intra în Comitetul central al PMR (Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
agitația și distracția fără sfârșit ale aristo- craților răsfățați, ale femeilor frumoase și prea scumpe, ale țiganilor cu șișurile lor perfect ascuțite încât o simplă zgârietură poate deveni fatală, sunetul jazzului și al tangoului care plutea în aer alături de mireasma nenumăratelor florării și tutungerii, vin roșu, whisky sau absint, ierburi și morfină te fac ușor, ușor să -ți pierzi mințile dacă nu îți găsești un loc în toată nebunia. Nimeni nu i-a spus despre cimitirele pline de anonimi, pe lângă care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vara, e un armăsar adevărat și plin de energie ca un iepuraș bezmetic. — Vai, mulțumesc, râde tânăra. Dar sunt sigur că tânărul domn... — Cristian... Cristian Vasile, se prezintă în sfârșit. — Ei, sunt sigură că domnul Vasile a mai trecut prin nenumărate alergii, sărăcuțul, doar nu este la prima toamnă. — Dar, domnișoară, intervine Cristi, abia acum îmi dau seama de acest anotimp minunat. Ce-i drept, au fost nenumărate toamne pe care le-am trăit, dar niciuna atât de caldă ca aceasta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prezintă în sfârșit. — Ei, sunt sigură că domnul Vasile a mai trecut prin nenumărate alergii, sărăcuțul, doar nu este la prima toamnă. — Dar, domnișoară, intervine Cristi, abia acum îmi dau seama de acest anotimp minunat. Ce-i drept, au fost nenumărate toamne pe care le-am trăit, dar niciuna atât de caldă ca aceasta, nu găsiți ? Cei doi se privesc în ochi și respiră încet. Pribeagu se îndepărtează ușor. — Credeți în dragoste la prima vedere, domnișoară... ? — Nu cred că numele este
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
el, iar când venea vorba de dame, le trata regește, cu băuturi care mai de care mai dulci și mai scumpe, cu haine după ultimele mode, bijuterii și alte cadouri. Îi plăcea nespus să petreacă și compensa prin distracții parcă nenumăratele seri nenorocite din cămin, unde își petrecuse atâta timp însingurat și sărac și unde fiecare spe- ranță i se năruise. După primele luni la Răcaru, abia a așteptat să-și poată permite să se mute singur, să scape de camera
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]