9,005 matches
-
dorinței. Stingerea acesteia este Nirvana. În fine, al patrulea Adevăr revelează căile care duc la încetarea suferinței, Buddha oferind un mijloc prin care dorințele pot fi suprimate (" Calea cu opt brațe" sau "Calea cu opt cărări") . Formularea celor patru Adevăruri Nobile urmează structura unei metode din medicina indiană: constatarea bolii, cauza ce a determinat-o, șansele de vindecare și tratamentul bolii. Buddha însuși se identifica cu un doctor al cărui scop este acela de a trata o persoană grav rănită. Ideea
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
își trăiește viața asemeni unui copil care se joacă preocupat fără să observe că locuința în care se află e cuprinsă de flăcări. Calea cu opt brațe este modul de a îndepărta suferința, a patra parte din cele patru Adevăruri Nobile. Cele opt brațe pot fi împărțite în trei secțiuni: Sila (care se referă la acțiuni fizice, la gesturi), Samadhi (care vizează concentrarea meditativă) și Prajñă (care dirijează pătrunderea spirituală în adevărata natură a lucrurilor). Sila este educația cea mai morală
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
bodhi, omul este eliberat de ciclul "samsăra" (naștere, suferință, moarte, reîncarnare) și accede spre "fericirea supremă" ("Nibbăna" sau "Nirvăna"). Bodhi este obținut de orice persoană care a îndeplinit cele șase "desăvârșiri" ("Păramită"), care a înțeles pe deplin cele patru adevăruri nobile și care și-a abolit întreaga încărcătură karmatică și a înțeles conceptul "non-sinelui" ("anătman"). În budismul Theravada, iluminarea nu poate fi realizată decât experimental, personal, prin cunoaștere directă, deoarece "adevărul" nu trebuie însușit ca o dogmă, ca o tradiție preluată
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
opoziție, fiind un spațiu al "autoidentității contradictorii" ("coincidentia oppositorum") "Calea de mijloc" este principiul care stă la baza tehnicilor budiste și a fost descoperită de Buddha înainte de iluminarea sa. Ea poate fi enunțată în moduri diferite: Recunoașterea celor patru Adevăruri Nobile și urmarea primilor pași ai "Căii cu opt brațe" necesită „refugiul” la cele Trei Giuvaieruri (sanscrită: त्रिरत्न Triratna sau रत्नत्रय Ratna-traya, pali: तिरतन Tiratana) ale budismului. Budismul tibetan
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
toată plenitudinea ei, care nu se manifestă ca un obiect și transcende orice tip de diferențiere. Conform budismului timpuriu, prajñă parcurge trei forme de cunoaștere: cunoașterea reîncarnărilor precedente, cunoașterea legii karmei ce determină fiecare renaștere și cunoașterea "celor patru Adevăruri Nobile" și a "întinărilor" sau "prihănirilor" (pali: Kilesa, sanscrită: kleśha) care împiedică eliberarea (lăcomia, ura și iluzia). Budismul desființează din start stratificarea socială, ierarhizarea și susține egalitatea oamenilor din punct de vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent în
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
practicilor este atingerea Nirvanei/Nibbanei, cel mai înalt nivel spiritual, și eliberarea de suferință. Învățăturile Theravadei spun că experiența suferinței este cauzată de pângăririle minții: lăcomia, aversiunea și amăgirea (iluzia), iar libertatea poate fi obținută prin aplicarea celor patru adevăruri nobile și în special a căii cu opt brațe. Școala Theravada își bazează doctrina exclusiv pe Canonul Pali și pe comentariile acestuia. Colecțiile "Sutta" și "Vinaya" ale Canonului sunt considerate de cercetătorii moderni cea mai timpurie variantă a literaturii budiste și
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
acceptau măsurile impuse de noul domn. De asemenea, sașii au rămas ostili lui Mihai, în urma jafurilor întreprinse de armatele sale în orașele și satele lor (Ghimbav, Codlea, Merghindeal, Cincu, Șura Mică, Cristian, Câlnic etc.). Mihai nu reușeste să înfrângă revolta nobililor maghiari transilvăneni, sprijiniți de generalul Basta la (Mirăslău 18/28 septembrie 1600) și astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movileștilor aserviți intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Țării Românești, însă și pe
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
Un cutremur deosebit de violent, din 25 octombrie 986, a provocat bisericii asemenea stricăciuni încât s-a gândit închiderea ei definitivă. Restaurarea a durat până în anul 994, revenind arhitectului Tridates. In fatidicul an 1204, Sfânta Sofia a fost jefuită sălbatic de nobilii creștini apuseni participanți la Cruciada a IV-a. Jaful a durat trei zile, timp în care locașul a fost golit de icoane prțioase încadrate de aur, argint și pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci încrustate și
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Constantin al VII-lea Porphirogenetul]] s-a ocupat de această operă în anul 940, când a acoperit-o integral cu plăci de bronz aurit, plăci pe care erau săpate reliefuri ce reprezentau fermieri și pescari. Plăcile au fost smulse de nobilii cruciați apuseni, în [[1204]], și apoi topite pentru turnarea de monede. In afara reliefurilor, plăcile purtau și inscripții în limba greacă. Coloana zidită este un monument avântat, cu o înălțime de 32 de metri și cu vârf piramidal, asemănător celor
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
32 de metri și cu vârf piramidal, asemănător celor egiptene. Pe cele patru fețe ale sale, blocurile din zidărie prezintă rupturi neregulate, mărturie a brutalității sălbatice și inconștiente cu care s-au smuls plăcile de bronz. Nu este exclus ca nobilii cruciați să fi trăit cu speranța ca din acele plăci să recupereze și aur. Astăzi coloana zidită stă mărturie a măreției bizantine și nimicniciei crștinilor apuseni, încă barbari în sec. al 13-lea. Un vestigiu extrem de valoros al "Spinei" hipodromului
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
variantele reconstituite la nivelul limbii actuale (neconfirmate în epocă): "" și "Kájoni János". S-a născut în Căianu Mic din comitatul Solnoc-Dăbâca (devenit mai târziu județul Someș, astăzi județul Bistrița-Năsăud). A copilărit în Cluj și la Șumuleu Ciuc. Era de origine nobilă: mătușa lui, "Judit", era soția lui "István Rácz", căpitanul garnizoanei de Ciuc. Și-a început studiile la iezuiții din Cluj, continuându-le la franciscanii din Șumuleu Ciuc. Va fi adus la mănăstirea de aici de mătușa sa. În anul a
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
veche, odată cu apariția scrisului, genelogia începe să se manifeste vizibil, preocuparea anumitor familii de a-și venera strămoșii sau de a-și arăta obâșia socială devine aproape obsesivă. În Imperiul Roman "arborele familiei" și "cartea casei" erau indispensabile oricărei familii nobile. În perioada medievală, genealogia cunoaște o nouă perioadă de înflorire datorită relațiilor sociale stricte însă prima lucrare cu caracter genealogic cunoscută este "Incunabulul anonim", apărută în 1467 la Strasbourg. După acest moment întreaga Europă este cuprinsă de o frenezie a
Genealogie () [Corola-website/Science/301011_a_302340]
-
sări de mercur. Intervine o reacție chimică ce va reduce ionii de mercur la mercurul metalic, care se va combina ulterior cu zincul pentru a forma aliajul solid. Testele efectuate în laboratoare au indicat că un schimb electronic cauzează gazele nobile să reacționeze cu vaporii de mercur. Acești compuși sunt stabili datorită forțelor Van der Waals și rezultă în Hg·Ne, Hg·Ar, Hg·Kr și Hg·Xe (vezi exciplex). Compușii organici ai mercurului sunt de asemenea importanți. Metilmercurul este un
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
biblioteci de specialitate alcătuite din apariții de carte și colecții din revistele vremii.Un rol important cei doi stupari îl au prin faptul că nu consideră că apicultură este o branșa cu ușile închise pentru tineri, îndemnindu-i spre această îndeletnicire nobilă, asadar la un nou început de secol european media de vârsta a stuparilor din Ilidia este 35 de ani, existind peste 700 familii de albine.Speram deci la un nou secol dulce în Valea Carasului (A.M) Biserică ortodoxă, biserica
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
împăratul Vespasian. La Margianova,în partea de V a satului se găsesc adesea ghiulele de piatră, dar nu se poate preciza concret cărei perioade aparțin: din timpul românilor sau din Evul Mediu. Unii specialiști cred că aici se află castelul nobililor gârlișteni, nobili care au condus acest sat. Primul nume al satului a fost Gârliștea și aparținea nobililor din familia Gârlișteanu Rudărenii își trăiesc viața în cele 107 ha ale vetrei satului, vatra pe care și-au durat-o de-a
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
nu se poate preciza concret cărei perioade aparțin: din timpul românilor sau din Evul Mediu. Unii specialiști cred că aici se află castelul nobililor gârlișteni, nobili care au condus acest sat. Primul nume al satului a fost Gârliștea și aparținea nobililor din familia Gârlișteanu Rudărenii își trăiesc viața în cele 107 ha ale vetrei satului, vatra pe care și-au durat-o de-a lungul anilor. Suprafață administrativă este de 9902 ha,așezată sub cupola timpului și al legendelor, din care
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
judecată era la Caransebeș, conducător fiind banul de Severin. Prima atestare documentară este în 3 nov 1352, într-un act de donație, un anume Ștefan de Mâtnic primește domenii pe lângă râul Mâtnicel. Acesta este fondatorul familiei Mâtnic, una dintre familiile nobile românești din Banat. Vorbind despre familia "de Mâtnic", de la început trebuie precizată distincția între localitatea Mâtnicu-Mare, locul primei atestări documentare a familiei (1352) și Ohaba Mâtnic, teritoriu adiacent terenurilor primite prin danie regală, unde locuiau cei care slujeau nobililor "de
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
românesc, plantă monument al naturii. Până la revoluția din 1989, sătul avea poate ce mai mare livadă de meri din județul Galați dar care a dispărut. Tot până la revoluție, la sud și la sud-vest de sat se găseau plantații de vie nobilă pe o suprafață de cca. 800 ha, care, după ce s-au împărțit celor care aveau dreptul la pământ, au cam dispărut. Vecini: la nord comună Smulți, la răsărit satul Măcișeni, la sud Valea Mărului iar, la vest com. Matcă și
Mândrești, Galați () [Corola-website/Science/301217_a_302546]
-
de baștină unde cultivarea viței de vie constituia o activitate importantă și cu tradiție (germani veniți din regiunea viticolă "Mosel-Saar-Ruwer"). Este de remarcat că spre sfârșitul secolului XIX, coloniști emigrați în America au adus aici specii de viță de vie nobilă (riesling, muscat, burgunder, schiller etc.) într-o perioadă când tipurile de viță de vie nobile erau gelos protejate de țările cu tradiție viticolă. La Bacova aproape fiecare casă avea propria producție de vin pentru consum, dar exista și un surplus
Bacova, Timiș () [Corola-website/Science/301336_a_302665]
-
veniți din regiunea viticolă "Mosel-Saar-Ruwer"). Este de remarcat că spre sfârșitul secolului XIX, coloniști emigrați în America au adus aici specii de viță de vie nobilă (riesling, muscat, burgunder, schiller etc.) într-o perioadă când tipurile de viță de vie nobile erau gelos protejate de țările cu tradiție viticolă. La Bacova aproape fiecare casă avea propria producție de vin pentru consum, dar exista și un surplus care era vândut, cel mai des proprietarilor de birturi din Timișoara până și în străinătate
Bacova, Timiș () [Corola-website/Science/301336_a_302665]
-
toată vița de vie. Timp de 7 ani terenurile afectate rămân pustii. În 1895 se reia cultura viței de vie. De data aceasta se aduc soiuri americane, mai productive, mai rezistente la boli și imune la filoxera. Se plantează soiuri nobile: Riesling italian, Creața, Muscat Ottonel, Muscat Hamburg, Schiller alb și roșu, Razachel, Silvaner. Viile sunt cumpărate de proprietari din Timișoara, Lugoj, Buziaș, Vârșeț și chiar Budapesta. Productivitatea crește iar vinul de Silagiu începe să devină apreciat și căutat. În consecință
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
(c. 1521 - 13 februarie 1542), a fost cea de-a cincea soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. S-a născut în cea mai renumită familie nobilă a Angliei, tatăl său fiind fratele mai mic al Ducelui de Norfolk. Catherine era și verișoară cu Anne Boleyn. După divorțul de Anne de Cleves, Henric al VIII-lea al Angliei își căuta o nouă soție. În 1540, pe când el
Catherine Howard () [Corola-website/Science/300135_a_301464]
-
proveni din cuvântul dac "saraba", "căpetenie" (care persistă în limba română sub forma regionalismului "sarâmb") precedat de titlul de « Ban ». Această ipoteză este contestată în prezent. Trebuie menționat totuși că tema unei origini a dinastiei princiare a Basarabilor în casta nobililor daci tarabostas este una des vehiculată pe siturile care promovează tezele protocronismului. Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu faptul că numele "Basarabă" ar însemna în limba turcă veche ,părinte cuceritor” sau ,părinte stăpânitor”, că este de origine
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
și Bucovina la muncă forțată, unde mulți dintre ei au murit sau au fost executați. Deportate erau persoanele care fuseseră declarate inamici ai clasei muncitoare de politica stalinistă. Erau incluse persoane care fuseseră polițiști, soldați, clerici, proprietari de terenuri (atât nobili cât și țărani împroprietăriți), membri ai partidelor politice istorice și toți cei ce-și exprimaseră dezacordul față de regim (o mare parte din populație și majoritatea populației educate), stâlpii culturii românești. În plus populația de etnie română a fost mutată de la
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
Amfiteatru, 1981Ion Pop, SLAST, 1982, Cezar Ivănescu, Luceafărul, 1983, Petru Poanta, Tribuna, 1985, Cornel Moraru, Vatra, 1986, Marian Papahagi, Tribuna, 1986, Gheorghe Grigurcu, Steaua, 1986, Nicolae Manolescu, România literară, 1986, N. Steinhardt, Tribuna, 1986, si in Pledoarie pentru o literatura „nobilă și sentimentală”, vol. ÎI, Ed.Cronica, 2001. p. 20-22, Dumitru Andrașoni, Ecoul, nr. 1705, 12 august 1986, C. Pricop, Convorbiri literare, 1986, Traian Ț. Coșovei, SLAST, 1986, Gabriel Rusu, Tomis, 1986, Radu G. Țeposu, Flacăra, 28 iunie 1986, p. 11
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]