10,880 matches
-
fitoterapii autohtone, axată pe resursele naturale existente. Datorită poziției geografice și climatice, pământul românesc posedă, În covorul verde, un tezaur floristic foarte bogat și diversificat, rar Întâlnit În alte zone ecologice ale Europei, fiind influențat de o climă temperată, cu nuanțe continentale, mediteraneene și pontice. Pe aceste meleaguri, cresc circa 3.500 specii de plante din flora spontană, dintre care 300-400 specii au dovedit evidente proprietăți terapeutice. Orografia pământului românesc, de la munte până la mare, de la obcinele Bucovinei până la Dunăre, a permis
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
prin dureri violente, mai ales noaptea, În partea dreaptă a abdomenului (colică biliară) și În epigastru, cu iradieri În spate sau spre umărul drept. Mai apar crampe situate În capul pieptului și subcostal, tulburări neurovegetative, balonări, grețuri, vărsături bilioase cu nuanță verde, gust amar În gură, transpirații reci, frisoane și febră. Urina devine Închisă la culoare datorită deversării unor pigmenți și săruri biliare iar scaunele sunt decolorate. Timp de 1- 2 zile, după colica biliară, persistă un prurit generalizat, cu mâncărimi
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
o singură piatră de dimensiuni mari. țesutul canceros se dezvoltă la nivelul mucoasei care căptușește vezica, producând un mucus În exces. Uneori are loc inflamarea acută a vezicii biliare În totalitate. Evoluția bolii este gravă, cu icter mecanic progresiv, În nuanță negricioasă (icter melas), viteză de sedimentare a sângelui crescută și prezența sângelui În vezica biliară. Merită a fi subliniat că forma de cancer extrahepatic, extins pe căile biliare, este recidivantă, după efectuarea unui tratament adecvat. Cancerul hepatic secundar are punct
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
Shannon și Norbert Wiener au dezmințit altădată în mod special ideea că teoria lor ar fi adecvată procesului de comunicare umană. Se uită că Shannon se gîndea în principal la transmiterea și la obținerea semnalelor electronice"39. Behaviorismul "uita" această "nuanță": Humphrey, F.H. Allport, Holt, mai tîrziu Hull, cu sau fără intenție, se înscriu în schema pavloviană a declicului care provoacă o reacție, determinîndu-ne să considerăm că destinatarul este întotdeauna sub controlul emițătorului, ceea ce Ravault numește în mod excelent teza victimizării
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aproximativ 80% dintre deputați primiseră o instrucție universitară. În Senat, proporția era aceeași. Or, cel mult 3% dintre electori beneficiau de o asemenea instrucție. Capilaritatea socio-politică este deci, în mare măsură, în funcție de formarea intelectuală, și aceasta în toate țările. Câteva nuanțe se impun totuși. O analiză mai adâncită ar face să apară, pentru această perioadă, o corelație invers proporțională între procentul de parlamentari cu instrucție universitară și cel al electorilor care au urmat studii secundare sau superioare. Principala explicație a acestui
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mai greu!” Ușor de zis, dar mai greu de făcut, mai ales atunci când nu Îți este foarte clar - și nimeni pe lumea aceasta nu te poate ajuta, nu te poate sfătui! - care e de fapt „drumul cel mai greu”. Această nuanță, această față a lucrurilor am Întors-o cu soția mea de atunci pe toate fețele. Unde se află cu adevărat destinul meu, calea mea: În R.F.G., țara cea mai bogată din Europa, care mă primise ca cetățean cu drepturi depline
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
binele” Își pierdea orice coloratură și substanță umană, binele era ceea ce „clasa”, care avea puterea, decidea că este. Un bine care nu Întârzia să-și schimbe nu numai „linia”, ca un șarpe viu, ideologic, dar și culoarea, mai bine zis „nuanțele” acestei culori. Iar răul a devenit iute orice; oricine purta „stigmatul” clasei care pierduse, alungată, Închisă, decimată. Chiar și „crima” a devenit stimabilă dacă era făcută În numele unei „idei” - cea a unei „noi lumi, a proletariatului”. Nu cumva era instaurarea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lor”, depinzând de numen, ceea-ce-nu-poate-fi-numit și, În această calitate, face „echilibru”, „simetrie” dacă vrei, fenomenului... Da, bine, Îți acord această calitate la care se pare că „voi” țineți atât, vreau să zic imortalitatea. Iată, În acest fel se explică și nuanța pe care am dat-o atenției mele față de Tine, când i-am zis „amabilă”. E un semn de amabilitate, nu-i așa, că nu-ți reneg nemurirea, după ce ți-am declarat că nu mi-este frică de tine. „Bine, ai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
revista Nouvelles littéraires a lui Maurice Nadeau. Dar apoi, psihologia marelui dramaturg față de realitățile politice din țară, dar și față de literatura română, s-a radicalizat Într-un sens care Îl făcea incapabil, cred eu, să perceapă cu adevărat pulsul și nuanțele realității. Și nu numai față de cele românești - În nenumărate ieșiri În public, a vorbit de „isteria, de Siberia spiritului”, dincolo de bariera care despărțea lumea liberă occidentală de cea estică, supusă comuniștilor și Moscovei. Or, cu excepția deceniului stalinist când au apărut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În ochii mei, primul mare polifonist -, Schubert, Schumann, Brahms, Liszt, până la Mahler și Bruckner. Înregistram și apoi ascultam aceeași piesă de multe, multe ori, așa cum fac și cu unele texte ultracunoscute ale adolescenței mele, dar În care descopăr mereu alte nuanțe și fețe, Într-atât densitatea formidabilă a unor autori Îi face de neelucidat! (E adevărat că așa făceam, așa m-am „apărat” și la București, În anii lungi ai recluziunii mele, și aminteam mai sus de luxul nesperat, pentru acele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au mai fost atât de strânse, nu m-a mai invitat În rue Charles Doullins, Între noi au apărut „voci”, probabil, care nu erau de acord cu „poziția mea politică”, cu „faptul că mă Întorc mereu În România”, cu unele „nuanțe” ale opiniilor mele despre regimul din țară, despre șeful țării etc. (De fapt, dintr-o astfel de discuție, a apărut și acel Început de răceală din partea lui Eugen Ionescu, despre care voi vorbi mai jos.Ă „Bătrânul” Eliade, așa cum Îl
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Pierre Daix, redactorul-șef al revistei literare comuniste Les lettres françaises - avându-l ca director pe Louis Aragon, care, spre deosebire de adjunctul său, a rămas credincios ideii comunist-sovietice până la sfârșitul vieții! - un articol În care voiam să-mi exprim unele „nuanțe”, poate chiar unele distanțări față de „Tezele din iulie”, acesta m-a refuzat, declarând că mă publică dacă textul meu apare Înainte În țară!... Deci, Ionescu, poate pentru „simplul motiv” de a nu fi „de stânga”, era ocolit de unii purtători
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu făceam parte din nici un for cultural, nu aveam locuință, cărțile-mi erau retrase din biblioteci și numele Îmi apărea cu greutate dacă vreun critic mai Îndrăzneț Încerca să mă citeze, și... mi se părea că-mi pot permite unele „nuanțe” În critica față de „sistem”. Cum o spuneam, propuneam mai ales o critică a abuzurilor și a arbitrariului regimului decât cele ale unui om, chit că era șeful statului, și am explicat mai sus poziția mea. Dar În țară și În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
finalul plenarei, a subliniat că „o asemenea carte nu trebuia să apară!”. Toate acestea Însă nu au Înmuiat, nu au nuanțat poziția unor criticaștri la adresa lui Breban și nici poziția lui Ionescu, influențat probabil de soții Ierunca, tot mai nemulțumiți de „nuanțele” mele politice, de poziția mea diferită de a lor, deși diferențele nu erau categorice, eu având totuși avantajul de a cunoaște direct poziția și sentimentele colegilor mei din țară, ca și pe cele ale unor vârfuri ale administrației politice ceaușiste
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
social ce ne vine din adânca antichitate, mai ales asiatică, În care Cel-care-conduce, din simplu reprezentant și focalizator al unor privilegii, devine altceva, o figură asemănătoare zeilor, cu supunerea totală pe care o pretind. Dar aici trebuie să intervină o nuanță: nu o zeificare cum o Întâlnim la romani În perioada care Începe cu Augustus, când imperatorii erau adulați pe altare; cum o știm, religia la romani avea aparența unui cult fără o prea mare participare, fiind mai mult o respectare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acestei exigențe. Chiar atunci când exagerează, trăgând concluzii definitive din fapte minime, efortul său de cuprindere e remarcabil. Comparațiile dese și repetate între termenii la o primă vedere incomparabili (între Eminescu și Dostoievski, bunăoară) sunt desfășurate cu tact și simț al nuanței și cine le urmărește fără idei preconcepute, interesat de mișcarea lor dialectică, are dovada unui critic pătrunzător, cu o logică impecabilă și o bună priză la text. Privirea lui Theodor Codreanu e proaspătă, liberă de clișee, scoțând la lumină și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a demonstra autorului că-l "înțelegem" efectiv și în toate implicațiile metodei sale. Situația lui Theodor Codreanu este semnificativă și dintr-un alt punct de vedere, larg cultural. Critic din "provincie", profesor de liceu la Huși (și nu punem nici o nuanță peiorativă în această caracterizare), el nu are mediul prielnic unui dialog larg și al unei documentări exigente. Informația bogată, dar inegală, încărcată, este deci inevitabilă. Intelectualul care lucrează în aceste condiții citează mult, tot ce știe, pentru a nu părea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideea unei cosmogonii în care arheul e hieroglifa universalității. Poeme precum Scrisoarea I, Sărmanul Dionis, Memento mori devin argumente la fiecare pagină. Nu pătrund în analiza demonstrației lui Theodor Codreanu, care, repet, necesită lecturi paralele, împrospătarea unor chestiuni ținând de nuanțele interpretării filosofice. Argumentele sale au, la prima vedere, cel puțin meritul unei scrutări extrem de atente a subiectului, și de aceea nu văd de ce ar fi suspectate de subiectivitate partizană. De la demonstrația teoretică exegetul accede spre praxis pentru a semnala, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
studiu, din cele două ce alcătuiesc sumarul volumului, intitulat De la moartea civică la moartea fizică, nu își propune să aducă prea multe elemente noi privitoare la momentul declanșării crizei celei mari, din 1883, a poetului / gazetarului Eminescu, mergând însă la nuanțe și subtilități de interpretare a datelor concrete pe care cele două cărți ale lui N. Georgescu și O. Vuia, dar și ale altora, cum spuneam le avansează. Rezultă de aici un amplu discurs eseistic speculativ, cu o notă pătimașă, apăsat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu Dubla sacrificare a lui Eminescu. Incitante, scrise cu nerv, articole precum: Eminescu, hărtănit pe o masă rotundă, unilematică, Eminescu un caz de gândire arestată sau Eminescu un bilet pentru neant dezvăluie în autorul lor un polemist autentic, atent la nuanțe, capabil să găsească argumente neașteptate și să le împletească într-o structură greu de ignorat. Ideea că Eminescu a fost victima unor acțiuni conjugate de care se fac răspunzători nu numai oamenii politici ai vremii ci și junimiștii lui Titu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
articolele sale și m-a determinat să le susțin spre publicare a fost, de fiecare dată, suflul modernității, vigoarea și convingerea cu care erau făcute demonstrațiile. Un constructor, Theodor Codreanu nu se lasă prins de îndoieli, nu se scaldă în nuanțe, nu se împiedică în contradicții. Își duce ideile până în pânzele albe, neobosit, fără nici o inhibiție privind eventualele reacții defavorabile. Progresul său pe scena vieții literare se datorează, nu în ultimul rând, unui astfel de comportament. Cartea despre Bacovia derivă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
abia la început de drum. Cel dintâi capitol al studiului lui Theodor Codreanu este dedicat unei istorii a receptării lui Bacovia în critica noastră, pentru a se putea recurge, ulterior, la enunțarea diferențelor specifice. Este de apreciat echilibrul observațiilor, simțul nuanțelor și, mai ales, simțul istoriei. Theodor Codreanu urmărește strâns felurile în care versul bacovian a fost primit în diferite epoci, raportând receptarea la apartenența ideologică a criticilor. De asemenea, nu poate fi trecută cu vederea corectitudinea excursului biografic, realizat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dar, desigur, ca moldovean ce este, intră mai pronunțat în atmosfera târgului de provincie." Dacă prezența unui anumit decor, cu atmosfera specifică, ar fi suficientă pentru stabilirea descendentei poetice, câți autori, ca moldoveni ce sunt, n-ar fi eminescieni... Dar nuanțele melancoliei lui Ion Beldeanu sunt specifice, descendența bacoviană, suntem siguri, îl onorează. Exercițiul identificării formelor "resurecției bacoviene" este riscant, tocmai ca urmare a impecabilei demonstrații a existentei și mecanismului Complexului bacovian. Prin forma latentă și prin aceea manifestă a complexului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât a spune ceva pe nume. Întreaga artă bacoviană este aceea a intuirii lirice a tragismului existențial. Mijloacele sale, departe de a fi cum par, sărace, se multiplică aproape neverosimil, simbolistica apei, a ploii, a căderii sugerând o infinitate de nuanțe, de sensuri imposibil de captat în cuvinte, ci numai în pauze, aluzii, tăceri. Cu toate că descoperirea nu-i aparține, ci a intrat în circulație odată cu Nichita, poetul "necuvintelor" este Bacovia, exprimând esența poeziei sale. Asemeni lui Urmuz, descoperitorul antiprozei, a antiromanului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
efectul, ci numai adevărul sau, hai să spunem, ceea ce crede el sincer că este adevăr. Desigur că uneori poate fi și contrazis, însă totdeauna se cuvine a-l accepta pentru structura sa ascuțită de gândire. Întâlnim la el disocieri de nuanțe și disgiungeri de sensuri a căror finețe rămâne, în orice caz, un stimul către perfecțiune pentru cei ce vor cu adevărat să gândească. Din prima parte, În căutarea stilului, se poate reconstitui un adevărat breviar de estetică in nuce, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]