9,387 matches
-
liniștită de duminică. Un cuplu, Adrian și Elenor Ladlow, iau micul dejun pe verandă casei. Scenă pastorala e întreruptă de descoperirea, între paginile ziarului de duminică, a unui interviu cu Șam Sharp, scriitor și vechi prieten al celor doi. Întreaga nuvelă, ca și piesă de la care a pornit, are în centrul sau interviul. Interviul este, pentru un scriitor contemporan, așa cum o spune Lodge însuși, ceva banal, e doar un alt fel de a face reclamă ultimei cărți sau celui mai nou
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
încearcă să se întipărească în mintea cititorului într-un anumit fel, iar pe cealaltă parte se află intervievatorul, care dorește să scoată la iveală secretele intervievatului. Fanny Tarrant, o jurnalistă de scandal, personajul în jurul căruia se țese întreaga intrigă a nuvelei, este cunoscută tocmai pentru impertinenta cu care dezvăluie cele mai scandaloase lucruri despre subiecții săi, subiecți pe care ii diseca cu o abilitate ce o face temută de potențialele victime, citită cu aviditate de publicul doritor de bârfe și urâtă
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
reacția negativă a publicului. Evident, nimeni nu va mai fi interesat de dezvăluirile cu privire la Adrian Ladlow. Nici Adrian Ladlow nu mai este interesat de interviu, fiind cu totul acaparat, ca toate celelalte personaje de altfel, de vestea morții prințesei Diana. Nuvelă se încheie cu imaginea celor trei așezați unul lângă celălalt în fața televizorului. Jurnalistă de scandal Fanny Tarrant este tocmai de aceea atât de bună în ceea ce face pentru că își urmărește țelul fără nici un fel de scrupule. Pentru a realiza interviuri
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
în vechiul Teatro Colón din Buenos Aires, unde Elena Theodorini apare alături de tenorul dramatic Francesco Tamagno. În perioada 1890-1891 a cântat din nou la "Teatro alla Scala" în opera lui Stanislao Gastaldon "Mala Pasqua", bazată, ca și "Cavalleria Rusticana" pe o nuvelă a lui Giovanni Verga. În anul 1905 dă lecții de canto la "Académie Lyrique" din Paris, având ca elevi pe Edgar Istraty și Zina Brozia. În 1909 părăsește Parisul și pleacă în Sud America, dând concerte la Montevideo, capitala Uruguayului
Elena Teodorini () [Corola-website/Science/306765_a_308094]
-
autor de literatură pentru copii și tineret. A studiat la Școala Primară, Liceul Carol I și Liceul Frații Buzești, toate din Craiova. A lucrat ca profesor de limba română la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. A debutat în 1932 cu nuvela "Păpușa" (refăcută ulterior sub denumirea "Joc"). Printre scrierile sale se numără "Legendele Olimpului" și volumul de povești "Căciula fermecată". "Legendele Olimpului" [Zeii ( vol.1) și Eroii ( vol.2)], este un ciclu de povestiri inspirate din miturile grecilor, au jucat un
Alexandru Mitru () [Corola-website/Science/306852_a_308181]
-
pe larg analizate teme, epopeea viteazului Ghilgameș. a mai scris, printre alte titluri, volumul "„Povești despre Păcală și Tăndală”", unde este pusă în evidență viața țăranului român. Cartea face parte din genul literar epic și este o operă de tip nuvelă.
Alexandru Mitru () [Corola-website/Science/306852_a_308181]
-
colaborator constant al revistelor SF din anii '60 și începutul anilor '70, adaptând una dintre povestirile sale într-un scurt roman, "Grimm's World" (1969) și publicând un al doilea roman, "The Witling" (1975). Vinge a ieșit la rampă cu nuvela sa din 1981, "True Names", poate prima povestire care prezintă cu adevărat conceptul de cyberspace, care va deveni ulterior elementul central al povestirilor cyberpunk ale lui William Gibson, Neal Stephenson și alții. Următoarele două romane, "The Peace War" (1984) și
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
culturi extraterestre aflată în plină dezvoltare tehnologică. În plus, "Adâncurile" explorează temele libertății tehnologice vs. tehnologie ca instrument de exploatare și control, printre alte probleme politice profunde. "Adâncurile" a câștigat premiul Hugo Award pentru "Cel mai bun roman" în 2000. Nuvelele lui Vinge "Fast Times at Fairmont High" și "The Cookie Monster" au câștigat și ele premiul Hugo în 2002 și, respectiv, în 2004. Romanul din 2006, "La Capătul curcubeului", desfășurat într-un univers similar celui din "Fast Times at Fairmont
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
povestitor. El afirma că poveștile sunt „adevărate, dar tipice, fără adâncime; odată repovestite cu un altfel de gesticulare, subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață.” În contrast, contemporanul și colegul lui Călinescu, Tudor Vianu, sugera: „Personajul basmelor, al nuvelelor, al anecdotelor se povestește pe el însuși în "Amintiri din copilărie", operă atât de puțin populară în intenția ei”. Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă, Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși, de
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
studiu ai lui Cervantes, care, fără îndoială, nu a apucat să se înmatriculeze la universitate. Totuși, se pare că ar fi putut studia în Valladolid, Córdoba sau Sevilla. De asemenea e posibil să fi studiat în cadrul Companiei lui Isus, deoarece nuvela sa „"El coloquio de los perros"” („"Colocviul câinilor"”) pornește de la o descriere a colegiului iezuiților, care pare o aluzie la viața sa de student. În 1566 se stabilește la Madrid. Asistă la ore de gramatică predate de profesorul universitar Juan
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
și „Dialogurile de amor” ale evreului sefardit León Hebreo, de inspirație neoplatonică, ce aveau să contureze concepția despre dragoste a lui Cervantes. Scriitorul este influențat de stilul acelor autori și de arta italiană în general, fapt demonstrat de una din nuvelele sale „El licenciado Vidriera” (titlul face aluzie la o persoană foarte delicată și timidă), precum și de alte aluzii presărate de-a lungul operei sale. Cervantes intră în serviciul lui Giulio Acquaviva, care avea să devină cardinal în 1570 și pe
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
parte” a operei. Cervantes a promis că o va continua; cu toate acestea, n-a ajuns niciodată la imprimerie. În prefața sa, opera este calificată drept „eglogă” și autorul insistă asupra veșnicei sale pasiuni pentru poezie. E vorba de o nuvelă pastorală, specie introdusă în Spania de Jorge de Montemayor. Se pot observa în nuvelă influențe din călătoriile scriitorului ca soldat în Italia. Matrimoniul însă n-a durat. A divorțat de soția sa după doi ani de căsătorie, fără să fi
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
a ajuns niciodată la imprimerie. În prefața sa, opera este calificată drept „eglogă” și autorul insistă asupra veșnicei sale pasiuni pentru poezie. E vorba de o nuvelă pastorală, specie introdusă în Spania de Jorge de Montemayor. Se pot observa în nuvelă influențe din călătoriile scriitorului ca soldat în Italia. Matrimoniul însă n-a durat. A divorțat de soția sa după doi ani de căsătorie, fără să fi avut vreun copil. Cervantes nu o menționează deloc pe soția sa în numeroasele sale
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
1615. Ambele părți îi permit autorului să intre în istoria literaturii universale și îl transformă într-un autor canonic al literaturii occidentale, alături de Dante, Shakespeare, Michel de Montaigne sau Goethe. Între cele două părți ale lui "Don Quijote" apar, în 1613, „"Nuvelele exemplare"”. E vorba de o grupare de douăsprezece narațiuni scurte, unele dintre el compuse cu mulți ani înainte, ce dau dovadă de multă originalitate. În ele autorul explorează diferite formule narative, cum ar fi satira lucianescă („"Colocviul câinilor"”), nuvela picarescă
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
1613, „"Nuvelele exemplare"”. E vorba de o grupare de douăsprezece narațiuni scurte, unele dintre el compuse cu mulți ani înainte, ce dau dovadă de multă originalitate. În ele autorul explorează diferite formule narative, cum ar fi satira lucianescă („"Colocviul câinilor"”), nuvela picarescă („"Rinconete și Cortadillo"”), miscelaneul („"El licenciado vidriera"”) nuvela bizantină („"Spaniola englezoaică"”, „"Amantul liberal"”) sau chiar nuvela polițistă („"Forța sângelui"”). Pentru dintre ele, cum ar fi „"El celoso extremeño"” („Gelosul din Extremadura”), s-a păstrat o a doua variantă, revizuită
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
douăsprezece narațiuni scurte, unele dintre el compuse cu mulți ani înainte, ce dau dovadă de multă originalitate. În ele autorul explorează diferite formule narative, cum ar fi satira lucianescă („"Colocviul câinilor"”), nuvela picarescă („"Rinconete și Cortadillo"”), miscelaneul („"El licenciado vidriera"”) nuvela bizantină („"Spaniola englezoaică"”, „"Amantul liberal"”) sau chiar nuvela polițistă („"Forța sângelui"”). Pentru dintre ele, cum ar fi „"El celoso extremeño"” („Gelosul din Extremadura”), s-a păstrat o a doua variantă, revizuită de Cervantes. Ar fi fost de ajuns doar "Nuvelele
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
mulți ani înainte, ce dau dovadă de multă originalitate. În ele autorul explorează diferite formule narative, cum ar fi satira lucianescă („"Colocviul câinilor"”), nuvela picarescă („"Rinconete și Cortadillo"”), miscelaneul („"El licenciado vidriera"”) nuvela bizantină („"Spaniola englezoaică"”, „"Amantul liberal"”) sau chiar nuvela polițistă („"Forța sângelui"”). Pentru dintre ele, cum ar fi „"El celoso extremeño"” („Gelosul din Extremadura”), s-a păstrat o a doua variantă, revizuită de Cervantes. Ar fi fost de ajuns doar "Nuvelele exemplare" pentru ca Cervantes să fie recunoscut ca unul
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
nuvela bizantină („"Spaniola englezoaică"”, „"Amantul liberal"”) sau chiar nuvela polițistă („"Forța sângelui"”). Pentru dintre ele, cum ar fi „"El celoso extremeño"” („Gelosul din Extremadura”), s-a păstrat o a doua variantă, revizuită de Cervantes. Ar fi fost de ajuns doar "Nuvelele exemplare" pentru ca Cervantes să fie recunoscut ca unul din marii autori de limbă castiliană. Cervantes s-a ocupat de asemenea de critica literară. Aceasta apare în „"Galatea"”, în „"Don Quijote"” și într-o carte de sine stătătoare, „"Viaje del Parnaso"” („"Călătoria
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
Cervantes în literatura universală a fost atât de mare, încât limba spaniolă modernă a fost numită „"limba lui Cervantes"”. Miguel de Cervantes a cultivat într-un stil original speciile narative obișnuite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „"morisca"” (în care se idealizează relațiile dintre mauri și creștini), satira lucianescă și miscelaneul. A reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. În
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
literatura universală a fost atât de mare, încât limba spaniolă modernă a fost numită „"limba lui Cervantes"”. Miguel de Cervantes a cultivat într-un stil original speciile narative obișnuite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „"morisca"” (în care se idealizează relațiile dintre mauri și creștini), satira lucianescă și miscelaneul. A reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. În ordine cronologică
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
a fost atât de mare, încât limba spaniolă modernă a fost numită „"limba lui Cervantes"”. Miguel de Cervantes a cultivat într-un stil original speciile narative obișnuite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „"morisca"” (în care se idealizează relațiile dintre mauri și creștini), satira lucianescă și miscelaneul. A reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. În ordine cronologică : La Galatea
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
atât de mare, încât limba spaniolă modernă a fost numită „"limba lui Cervantes"”. Miguel de Cervantes a cultivat într-un stil original speciile narative obișnuite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „"morisca"” (în care se idealizează relațiile dintre mauri și creștini), satira lucianescă și miscelaneul. A reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. În ordine cronologică : La Galatea „La Galatea
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
personajul principal, considerat de ceilalți nebun, se dovedește a fi mai aproape de adevăr, datorită nobleței gândirii și acțiunilor sale, decât persoanele considerate „normale”. Novelas ejemplares Au fost scrise între 1590 și 1612 și denumite inițial „"Novelas ejemplares de honestísimo entretenimiento"” („"Nuvele exemplare pentru cel mai onest divertisment"”). Deoarece există două versiuni ale operelor „"Rinconete y Cortadillo"” și „"El celoso extremeño"”, se presupune că Cervantes a introdus unele modificări cu scop moral, social și estetic (de unde și numele de „exemplare”). Cea mai
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
în mod tradițional lui Cervantes, „"La tía fingida"” („"Mătușa prefăcută"”). Pe de altă parte unele schițe au fost inserate chiar în cadrul lui "Don Quijote", precum „"Curiosul impertinent"” sau „"Povestea deținutului"”, cu elemente autobiografice. Se face aluzie de asemenea în "Don Quijote" la nuvela „"Rinconete y Cortadillo"”. Los trabajos de Persiles y Sigismunda Aceasta este ultima operă scrisă de Cervantes. Aparține subspeciei „nuvelă bizantină”. Pe 19 aprilie 1616, cu patru zile înainte de a muri, a scris în prefața dedicată contelui de Lemos următoarele trei
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
chiar în cadrul lui "Don Quijote", precum „"Curiosul impertinent"” sau „"Povestea deținutului"”, cu elemente autobiografice. Se face aluzie de asemenea în "Don Quijote" la nuvela „"Rinconete y Cortadillo"”. Los trabajos de Persiles y Sigismunda Aceasta este ultima operă scrisă de Cervantes. Aparține subspeciei „nuvelă bizantină”. Pe 19 aprilie 1616, cu patru zile înainte de a muri, a scris în prefața dedicată contelui de Lemos următoarele trei versuri : „"Puesto ya el pie en el estribo," "con ansias de la muerte," "gran señor, esta te escribo.”" („"Cu piciorul
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]