7,959 matches
-
Jews in Babylonia, vol. IV, Leiden. Nöldeke, Th. (1878), Geschichte der Perser und Araber zur Zeit der Sasaniden aus der arabischen Chronik des Tabari, Leiden. Nyberg, H.S. (1958), „Sassanid Mazdaism according to Moslem Sources”, În Journal of the K.R. Cama Oriental Institute, nr. 39, pp. 1-63. Pagliaro, A. (1960), „Letteratura della Persia preislamica”, În A. Pagliaro și A. Bausani, Storia della letteratura persiana, Milano, pp. 7-147. Panaino, A. (1990b), „Pre-Islamic Calendars”, În Encyclopaedia Iranica, vol. IV, fasc. 6, New York, pp. 658-668
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1925), Observations on the Religion of the Parthians, Bombay. Vahman, F. (1986), Ardă Wirăz Nămag, Londra, Malmo. Vermaseren, M.J. (1959), Mithras, dergeheimzinnige God, Amsterdam. Vitalone, M. (1985), „Le comunità zoroastriane d’Iran dopo la Rivoluzione”, În Annali del’Istituto Universitario Orientale, nr. 45, pp. 177-192. Vitalone, M. (1987), The Persian „Revoyais”: A Bibliographical Reconnaissance (Istituto Universitario Orientale), Napoli. Wesendonk, O.G. von (1924), Urmensch und Seele in der iranischen Überlieferung, Hannover. West, M.L. (1971), Early Greek Philosophy and the Orient, Oxford
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Malmo. Vermaseren, M.J. (1959), Mithras, dergeheimzinnige God, Amsterdam. Vitalone, M. (1985), „Le comunità zoroastriane d’Iran dopo la Rivoluzione”, În Annali del’Istituto Universitario Orientale, nr. 45, pp. 177-192. Vitalone, M. (1987), The Persian „Revoyais”: A Bibliographical Reconnaissance (Istituto Universitario Orientale), Napoli. Wesendonk, O.G. von (1924), Urmensch und Seele in der iranischen Überlieferung, Hannover. West, M.L. (1971), Early Greek Philosophy and the Orient, Oxford ștrad. it., Bologna, 1993ț. Westergaard, N.L. (1852-1854), Zendavesta or the Religious Books of the Zoroastrians, Copenhaga
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de „dincolo”tc "6. Lumea de „dincolo”" Slavii care practicau atât Înhumarea, cât și incinerarea, credeau În supraviețuirea individuală și o concepeau ca pe o stare de fericire datorată Îndurării zeilor. Informații importante despre obiceiurile și credințele funerare ale slavilor orientali provin de la diplomatul islamic Ibn Fadl³n (secolul al X-lea), care a condus o solie la bulgarii aflați pe Volga. El scrie că defunctul, dacă era o persoană obișnuită, era ars În barca sa; dacă era din clasa conducătoare, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu se afla numele, ci mai degrabă o stemă sau ceva asemănător. Pe de altă parte, este legitim să presupunem că obiceiul de a incinera mortul Împreună cu ambarcațiunea sa a fost Împrumutat de la invadatorii scandinavi și practicat În regiunea slavă orientală, nu și În cea occidentală: de altfel, Cronica lui Ieronim din Praga notează că Bratislav din Boemia a interzis obiceiul păgân de a Îngropa morții pe câmpuri și În păduri și de a practica În timpul Înmormântărilor jocuri păgâne cu măști
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tip șamanic care pot fi identificate la Odin: calul său, Sleipnir, avea opt copite; el se folosea de două duhuri ajutătoare, În formă de corbi, pentru a afla ce se Întâmplă În lume. Se regăsesc aici infiltrări culturale de proveniență orientală În sânul religiei germanice. În același timp, deși elementele șamanice identificate sunt bazate pe texte și pot fi verificate, totuși sunt mai demne de crezut considerațiile făcute de Scardigli În legătură cu influențele șamanice asupra lexicului german. În principal, este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
266 1. Civilizația miceniană 266 2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni 268 3. Secolele Întunecate și moștenirea transmisă 271 Bibliografie 272 Religia greacă (Paolo Scarpi) 275 1. Vârsta arhaică 275 1. Persistențe miceniene și inovații 275 2. Hesiod și influențele orientale 280 3. Forme divine și ordine cosmică 281 4. Formele mitului și „vremea dinainte” 288 2. Epoca Polisului 290 1. Critica mitului și nașterea logosului 290 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și individualism 398 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasă 400 2. Grecii Între Orient și Occident: continuitate și noi experiențe religioase 403 1. Observații preliminare 403 2. Religia polisului și cultele străine 405 3. Misterii grecești și misterii orientale 413 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zei 416 3. Aspecte ale vieții religioase În lumea elenistico-romană 418 1. În căutarea revelației: oracolul teologic și literatura hermetică 418 2. Oracole, vise și zeități vindecătoare: cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
natură, iar terminologia populară este săracă În astfel de expresii. O remarcă trebuie făcută În privința sodomiei, În special printre ciobanii tineri, cei care o practicau, denumindu-se „sodomieni”. Homosexualitatea a fost un obicei frecvent la curteni, un morav de import oriental. Literatura Moldovei medievale ne-a transmis și unele tablouri psihologice. Uneori, ne surprinde plasticitatea unor descrieri (ca În caracterizarea ticurilor lui Petru cel Mare, „care cam arunca câteodată din cap”) (anonim). Alteori, ca În următoarea descriere, recunoaștem nucleul unei portretizări
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
de „popoarele mării”. Faraonul Ramses al III-lea (1184-1153 î.C.) amintește o victorie asupra acestor popoare care intenționau să invadeze Egiptul. Ele au origine indo-europeană, deci asociate într-o oarecare măsură cu instalarea populațiilor grecești, și înrudite în partea orientală a Mediteranei, în special în jurul Mării Egee. Probabil, filistenii despre care vorbește Biblia fac parte din această undă de invazii. S-au stabilit lângă mare și controlau, conform Bibliei, mai ales câmpia de coastă. Arheologia a confirmat prezența lor. Filistenii se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
campanii. Is 20 vorbește de o ulterioară campanie pe care Sargon al II-lea o lansează împotriva filistenilor din Așdod în anul 712 î.C. Această cetate se răsculase împotriva Asiriei și încercase să formeze o coaliție împotriva marii puteri orientale. După unele documente asiriene, aliații filisteni sperau în ajutorul regilor lui Iuda, Edom și Moab. 2Rg tace și asupra acestei întâmplări pentru că Regatul lui Iuda nu este afectat imediat de expedițiile asiriene ale lui Sargon al II-lea. Profetul Isaia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
carte de poezie densă, mărturie, rugă, blestem și litanie, rod al unor ani de încercări inimaginabile. Versul se menține expresiv și în celelalte secțiuni ale volumului, cu precădere în cea numită Cadrilater, care înmănunchează un șir de poeme cu parfum oriental, indicibil: „Merg pe drum de țară, printre lanuri coapte,/ carul cu turcoaice peste snopi culcate,/ turcul mână caii, picotind în noapte,/ ele tot cu gândul către lumi uitate...// Hai, Ahmed, gonește carul cu cadâne -/ noaptea este scoasă din seraiuri parcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
al lui Nicolae Ivanovici, jurist. Școala primară și gimnaziul le face în orașul natal (1954-1961), apoi urmează cursurile Liceului nr. 14 (de limba greacă) din București (1962-1966). Din 1966 este student al Facultății de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, secția spaniolă, susținându-și examenul de licență în 1971. Încă din această perioadă își începe activitatea publicistică la reviste studențești și la emisiuni radiofonice în limbile greacă și spaniolă. Este reținut ca asistent, post pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
REVISTA ORIENTALĂ, publicație apărută la București din mai până în septembrie 1896 (trei numere). Subintitulându-se inițial „Revue franco-roumaine”, R.o. tipărește și articole sau poezii culte și populare traduse în limba franceză. Redactori par să fie Mircea Demetriade și Bonifaciu Florescu. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289246_a_290575]
-
activi, au făcut tot posibilul ca mizeria țăranului să fie totală. Mulți dintre aceștia nu erau români. Grație domniilor fanariote, găsim greci printre ei, așa cum demonstrează numele lor: Cantacuzino, Mavrocordat, Lahovari, Sturdza, Ghica. Cel care vrea să înțeleagă filosofia lor orientală despotică trebuie să caute exemple dincolo de Nistru. În ciuda prevederilor Constituției, țăranii erau excluși de la reprezentarea în "colegiile electorale"23. Realizările din 1848, 1859 și 1866 au constituit ulterior subiectul multor dezbateri. "Bonjuriștii" (identificați în cea mai mare parte cu liberalii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mari proporții. Vidul cultural își va regăsi ulterior revanșa în Garda de Fier. Dar revoluția liberală de la 1848 din Valahia a fost un fenomen urban, neimplicînd de loc mediul sătesc. Atunci cînd statul modern pseudooccidental a fost grefat pe baze orientale, țăranii au fost cei buni de plată. Pe la 1900, impozitele erau mai mult decît de două ori mai mari: Constantin Dobrogeanu-Gherea numea mizeria lor Neoiobăgie. Sergentul care făcea recrutări își făcea apariția în pragul colibelor țăranilor și le lua copiii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unul dintre regii care au instituit legi împotriva chinezilor îi numea "evreii Thailandei..."). Cu toate acestea, chinezii își păstrează cu încăpățînare cultura. Odată cu decolonizarea și apariția naționalismului în Africa (și în orice parte a lumii), indienii și pachistanezii din Africa orientală, reprezentînd burghezia străină, sînt foarte detestați. În Africa de Sud, magazinele lor au fost violent atacate de către băștinași. În Africa de vest, libanezii joacă un rol similar, stîrnind nemulțumirea naționaliștilor locali. Naționaliștii lui Nasser i-au alungat pe greci, pe italieni, pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și pentru Iorga. Pentru el era înfiriparea unei legături de dragoste. Mai tîrziu va fonda o școală acolo. Dar el a iubit Veneția nu cu dragostea unui Nietzsche, a unui Ruskin, a unui Liszt sau Wagner! Nicolae Iorga, naționalistul latin oriental cu rădăcini grecești, viitorul bizantinolog de renume internațional, a găsit la Veneția legătura clasică dintre Bizanț și lumea latină, dintre Occident și Levant. Ulterior, pe măsură ce avea tot mai puțină încredere în marile aglomerații urbane, era încîntat de splendidele perioade de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mizeria țărănimii, interesele străine furnizau guvernului împrumuturi de care acesta avea nevoie urgentă 15. Pe plan intern, capitalul României era reprezentat de banca lui Maurice și Aristide Blank; dar instituția lor bancară semăna mai mult cu tarabele cămătarilor unui despotism oriental decît cu un sistem bancar modern. Atît interesele financiare străine cît și cele interne erau legate de sistem într-o manieră dezastruoasă. România avea nevoie de o burghezie în stil occidental, dar constituia încă o societate cu două clase. S-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu forța (deși evreii plăteau taxe și erau obligați să satisfacă stagiul militar), dar descriind corupția românească. În privința guvernelor liberal și conservator, el i-a avertizat pe englezi să nu se lase înșelați, acestea fiind doar o acoperire pentru despotismul oriental și pentru voința de putere. Gaster a citat cifra deloc neglijabilă la vremea aceea de 60 de milioane de lire sterline achiziționate de România din împrumuturi străine și a întrebat: unde s-au dus toți acești bani? În nici un caz
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Brătianu. Iorga era patriot, a reușit întotdeauna să se plaseze pe planul doi față de România și-i iubea sincer pe țărani. În ceea ce-l privește pe intelectualul Iorga, nu încape loc de comparație. Brătianu era un exemplu clasic de despot oriental. Proverbial de arogant (ca întreaga lui familie), Iorga îl numea pe drept cuvînt pe tatăl lui Brătianu un "vizir tiranic". Aroganța aceasta era evidentă în comportamentul lui Brătianu, chiar și în vocea lui, care cerea autoritar respect și era obișnuită
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vocea lui, care cerea autoritar respect și era obișnuită (de generații) să i se răspundă prin supunere. Brătianu nu prea avea conștiință socială, considerînd că are prin naștere dreptul asupra trudei, sudorii și chiar a vieții țăranilor. Și, aidoma despoților orientali, punea pe același plan interesele lui personale și pe cele ale României. Pentru un om ca el, lucrul acesta nu era contradictoriu, ci complementar. I-a făcut României numai bine doar pentru că acest bine servea totodată intereselor lui și ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și, în ciuda insistențelor, a refuzat să coopereze 19. Astfel (după cum spune Șeicaru) meschinăria lui Brătianu a avut cîștig de cauză. Autorul cărții de față nu este de acord cu aceasta. Meschinărie nu este un termen potrivit în descrierea unui despot oriental. Despotismul oriental este permanent în căutarea unei concordanțe firești între interesele personale și aspirațiile naționale. Brătianu era conștient de faptul că absența lui Iorga la Versailles urma să fie o absență mai mult decît remarcabilă, dar toată elocința maghiară nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
insistențelor, a refuzat să coopereze 19. Astfel (după cum spune Șeicaru) meschinăria lui Brătianu a avut cîștig de cauză. Autorul cărții de față nu este de acord cu aceasta. Meschinărie nu este un termen potrivit în descrierea unui despot oriental. Despotismul oriental este permanent în căutarea unei concordanțe firești între interesele personale și aspirațiile naționale. Brătianu era conștient de faptul că absența lui Iorga la Versailles urma să fie o absență mai mult decît remarcabilă, dar toată elocința maghiară nu putea face
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evrei unguri, nu numai fanatici naționaliști. În noiembrie 1920, Iorga s-a întîlnit la București cu Oszkár Jászi, alt om al secolului al XIX-lea, depășit acum total de evenimente, care voia să transforme Transilvania într-un fel de "Elveție orientală". Iorga și Jászi aveau de multă vreme legături. Jászi venea acum la București ca să se întîlnească cu Iorga și să aibă o discuție "ca de la democrat la democrat". I-a explicat acestuia că era în favoarea republicii lui Károlyi, dar se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]