8,233 matches
-
s-a schimbat hramul în cel al "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil", ca și al bisericii anterioare. Până la aducerea bisericii de lemn în Brașca, credincioșii ortodocși din acest sat erau arondați Parohiei Ilișești. După aducerea bisericii s-a înființat o parohie proprie la Brașca. În anul 1907 slujea aici ca paroh preotul George Abager, născut în 1867, preot din 1895. Cantor al bisericii era Alexandru Teleagă, născut în 1858 și angajat din 1893. După cum se precizează în "„Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
pe anul 1937”", Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Brașca avea o casă pentru expozit parohial din lemn, o sesie parohială de 12 hectare, o sesie a cântărețului de 3 hectare și o sesie a ponomarului de 1 hectar. Parohia avea în îngrijire spirituală 188 familii cu 657 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Brașca era păstorită de preotul expozit parohial Octavian Burac (născut în 1910). După cum se observă dintr-o fotografie publicată în acel anuar, biserica avea numai
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
o jumătate de falcă (adică aproximativ 71 de ari) pe care s-a ridicat construcția. Materialul lemnos a fost cumpărat cu 5.000 de florini de la Direcțiunea Căilor Ferate, acesta provenind de la podul feroviar de lemn din Costâna. În Cronica Parohiei Măriței sunt consemnate următoarele: "„S-au colectat 5.000 florini și s-a cumpărat de la Direcțiunea Căilor Ferate materialul de lemn, de la podul de tren de la Costâna... Lemnul l-au adus oamenii la Măriței și l-au așezat pe locul
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
un proces-verbal, statul român a preluat biserica evanghelică din Ilișești. Fosta biserică luterană a fost nefolosită o lungă perioadă, în acest timp ea fiind devastată și jefuită. În anul 1986, fosta biserică luterană din sat a fost trecută în patrimoniul Parohiei ortodoxe Ilișești. Comunitatea ortodoxă locală a reabilitat lăcașul de cult, care a fost sfințit în 1990 cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, structura de rezistență al vechii biserici ortodoxe din Ilișești a fost
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
de lăcașul de cult fiind captat în uluci un izvor curat și rece, de unde aproape tot satul se folosește de apă. În jurul lăcașului de cult se află cimitirul localității. Biserica a fost sfințită în anul 1820. După cum atestă cronica bisericii, Parohia Dănila avea în 1843 un număr de 398 enoriași, care erau îngrijiți spiritual de preotul administrator George Palievici. Populația satului a crescut în timp, parohia având în 1876 un număr de 672 enoriași, iar ca paroh slujea preotul Dimitrie Brăilean
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
se află cimitirul localității. Biserica a fost sfințită în anul 1820. După cum atestă cronica bisericii, Parohia Dănila avea în 1843 un număr de 398 enoriași, care erau îngrijiți spiritual de preotul administrator George Palievici. Populația satului a crescut în timp, parohia având în 1876 un număr de 672 enoriași, iar ca paroh slujea preotul Dimitrie Brăilean. În anul 1887, biserica a fost restaurată. Cu acest prilej s-au efectuat următoarele lucrări: Lângă intrarea de pe latura sudică a fost amplasată o cruce
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
Această cruce au făcut Ion Marmurac din Sloboziea 1888”". Preotul satului avea un rol important în comunitate, el impulsionând dezvoltarea localității. Astfel, preotul Vasile de Volcinschi și cantorul bisericesc Meftodie Ionașcu au înființat în anul 1902 Banca poporală din Dănila. Parohia Dănila avea în 1907 un număr de 946 enoriași, paroh fiind același preot Vasile de Volcinschi, născut în 1861 și hirotonit în 1891, iar cantor fiind, din 1900, Meftodie Ionașcu (născut în 1871). Lucrări de reparație a bisericii s-au
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
fusese hirotonisit în anul 1793. În 1822 regăsim aici un alt preot, Nicolae Vlaș, originar din Mașca, destituit de către episcopul Vasile Moga datorită problemelor pe care le avea cu băutura. Ulterior, acesta a fost reintegrat și a slujit în această parohie până în anul 1835. După acesta urmează preotul Pene Ștefan din Buzaș. Pentru o scurtă perioadă de timp, parohia Escu este administrată de preotul Dumitru Beldean, decedat în 1846, urmat de Pop Grigore preot în localitatea învecinată Osoi. Tot din Osoiu
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
de către episcopul Vasile Moga datorită problemelor pe care le avea cu băutura. Ulterior, acesta a fost reintegrat și a slujit în această parohie până în anul 1835. După acesta urmează preotul Pene Ștefan din Buzaș. Pentru o scurtă perioadă de timp, parohia Escu este administrată de preotul Dumitru Beldean, decedat în 1846, urmat de Pop Grigore preot în localitatea învecinată Osoi. Tot din Osoiu era originar și preotul Petru Gavriș, hirotonit pe seama satului Escu în decembrie 1851 de către episcopul Andrei Șaguna. În
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
de case. Spre sfârșitul pastorației preotului Petru Gavriș, acesta murind în anul 1883, satul este înregistrat în anul 1880 cu 58 de case, 244 locuitori din care 205 ortodocși, 30 greco-catolici și 9 izraeliți. Pentru scurtă vreme, între anii 1883-1885 parohia este administrată de către Grigoriu Crăciunaș, preot și în Ciubanca. Din anul 1885 și până în anul 1922, preot în Escu a fost Ioan Goron, fiul preotului Vasile Goron din Gâlgău. Urmează Filip Petru până în anul 1928, după care îl regăsim ca
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
fost desfăcută și reconstruită în anul 1937 în cimitirul satului, iar pe locul ei s-a ridicat o biserică de zid având același hram. Pereții exteriori au fost placați cu scânduri orientate vertical. În aprilie 2001, 21 de enoriași ai Parohiei "Sf. Nicolae" din Vama de Sus au trimis o scrisoare la redacția ziarului "Ziarul de Iași", în care afirmau că solicită redeschiderea celei de-a doua biserici a parohiei așezată în cimitir. Ei îl acuzau pe preotul paroh Nicolae Moroșanu
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
cu scânduri orientate vertical. În aprilie 2001, 21 de enoriași ai Parohiei "Sf. Nicolae" din Vama de Sus au trimis o scrisoare la redacția ziarului "Ziarul de Iași", în care afirmau că solicită redeschiderea celei de-a doua biserici a parohiei așezată în cimitir. Ei îl acuzau pe preotul paroh Nicolae Moroșanu că se opune redeschiderii bisericii de lemn din cimitir și că sunt nevoiți să parcurgă o distanță mare până la biserica din centrul satului. Preotul paroh a declarat că ""biserica
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
cu hramul "Sf. Nicolae". Aceasta era în funcțiune în anul 1775, ea fiind construită înainte de ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic. Această datare a bisericii pe la mijlocul secolului al XVIII-lea este susținută și de prezența câtorva cărți vechi românești în inventarul parohiei. Această biserică de lemn (aflată în prezent la Humoreni) a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 279, având codul de clasificare . În anul 1779, în partea de sus a satului (astăzi satul
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
din grâne, din fân și grădini precum și de la 50 de stupi. Satul Mihoveni își are numele de la familia răzeșului Sandu Mihovan din Iacobeni. În unele documente satul apare sub denumirea de Mivoveni. Ca urmare a conflictelor existente cu privire la denumirea localității, Parohia Buninți cu Mivoveni și-a schimbat denumirea în anul 1870 în Parohia Buninți cu Mihoveni, de atunci apărând în actele de stare civilă a parohiei numai denumirea de Mihoveni. În secolul al XVIII-lea s-au stabilit aici români fugiți
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
Mihoveni își are numele de la familia răzeșului Sandu Mihovan din Iacobeni. În unele documente satul apare sub denumirea de Mivoveni. Ca urmare a conflictelor existente cu privire la denumirea localității, Parohia Buninți cu Mivoveni și-a schimbat denumirea în anul 1870 în Parohia Buninți cu Mihoveni, de atunci apărând în actele de stare civilă a parohiei numai denumirea de Mihoveni. În secolul al XVIII-lea s-au stabilit aici români fugiți din Ardeal din cauza exploatării naționale și a încecărilor iezuiților de a-i
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
documente satul apare sub denumirea de Mivoveni. Ca urmare a conflictelor existente cu privire la denumirea localității, Parohia Buninți cu Mivoveni și-a schimbat denumirea în anul 1870 în Parohia Buninți cu Mihoveni, de atunci apărând în actele de stare civilă a parohiei numai denumirea de Mihoveni. În secolul al XVIII-lea s-au stabilit aici români fugiți din Ardeal din cauza exploatării naționale și a încecărilor iezuiților de a-i forța pe români să treacă la catolicism. În perioada 1763-1777, conform Consignațiunii lui
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
din cărămidă și o casă parohială. Lăcașul de cult a fost sfințit la 26 octombrie 1885 de mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici al Bucovinei și Dalmației, preot paroh fiind Dimitrie Tarnavschi. Conform "Șematismului Arhiepiscopiei diocezane gr. or. a Bucovinei pentru anul 1883", Parohia Buninți cu Mihoveni avea în îngrijire spirituală un număr de 400 familii cu 1714 credincioși (892 bărbați și 822 femei), iar paroh era pr. Dimitrie Tarnavschi, născut în 1820, hirotonit preot în 1846, numit ca paroh în 1849 și ca
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
Mihail și Gavriil" din Mihoveni avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie rezervată pentru cooperator de 6 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 533 familii cu 2.325 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Mihoveni era păstorită de preotul paroh Mihail Corduș (născut în 1885). Biserica a fost reparată în perioada 1989-1991, pereții exteriori fiind consolidați și tencuiți
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
din 1843 și 1876. În acei ani slujeau acolo preoții-parohi Ioan Dan și Dimitrie Dan. Deoarece numărul credincioșilor ortodocși români din sat era în creștere, s-a pus problema unui locaș de rugăciune și a unui preot slujitor. Mai multe parohii ortodoxe din Bucovina au deschis liste de subscripție publică pentruu construirea bisericii ortodoxe din Cacica, care au fost încredințate preoților parohi; printre acestea au fost comunitățile ortodoxe din următoarele localități: În ziua de 28 iulie/9 august 1892, în biserica
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Sfântul Ioan cel Nou" din Cacica avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 3 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 207 familii cu 724 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Cacica era păstorită de preotul paroh George Bosovici (născut în 1897). În decursul timpului, biserica a fost renovată. În perioada 1980-1982 s-au consolidat și
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
Preotul Dumitru Patrașcu, paroh de Suceava și decan de Bucovina, își exprima în anul 2001 disponibilitatea de a ceda biserica unui alt cult creștin, dacă vor exista cereri în acest sens. În prezent, Biserica romano-catolică din Ilișești este filială a Parohiei "Adormirea Maicii Domnului" din Cacica. În această biserică sunt celebrate liturghii doar de sărbătoarea hramului, în restul timpului rămânând închisă.
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
României din 29 decembrie 1930, în satul Valea-Seacă locuiau 135 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 8% din populația localității. Marea majoritate a lor era de etnie germană. În 1940, ca urmare a emigrării credincioșilor germani, comunitățile catolice din parohiile bucovinene se reduc numeric, iar unele parohii nu se mai justifică. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Valea-Seacă s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană) emigrând în Germania. Denumirea localității a fost schimbată
Biserica romano-catolică din Valea Moldovei () [Corola-website/Science/323348_a_324677]
-
Valea-Seacă locuiau 135 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 8% din populația localității. Marea majoritate a lor era de etnie germană. În 1940, ca urmare a emigrării credincioșilor germani, comunitățile catolice din parohiile bucovinene se reduc numeric, iar unele parohii nu se mai justifică. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Valea-Seacă s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană) emigrând în Germania. Denumirea localității a fost schimbată în 1967 în cea de Valea Moldovei
Biserica romano-catolică din Valea Moldovei () [Corola-website/Science/323348_a_324677]
-
25%), 6 penticostali, 6 adventiști, 3 creștini de rit vechi, 3 musulmani, 2 creștini după Evanghelie, 1 reformat și 1 de altă religie. Comuna Valea Moldovei era formată din două sate: Valea Moldovei și Mironu. În prezent, este filială a Parohiei "Preasfânta Treime" din Gura Humorului. În această biserică sunt celebrate liturghii în fiecare a treia duminică din lună și de sărbătoarea hramului, în restul timpului rămânând închisă.
Biserica romano-catolică din Valea Moldovei () [Corola-website/Science/323348_a_324677]
-
în acest sens la 1 aprilie 1825. Încă de la început, comunitatea romano-catolică din Eisenau (Prisaca Dornei) a fost păstorită de preoții din Câmpulung Moldovenesc. Decretul nr. 4445 din 7 februarie 1854 al Guvernului Bucovinei, prin care s-au stabilit jurisdicțiile parohiilor romano-catolice din ducat, a stabilit în jurisdicția Parohiei Câmpulung comunitățile romano-catolice din localitățile: Argel, Ciumârna, Freudenthal, Frumosu, Gemenea, Moldovița, Ostra, Rus pe Boul (Paltinu), Sadova, Slătioara, Vama și Vatra Moldoviței. Evidențele parohiale din 1857 consemnează existența a unui număr de
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]