8,224 matches
-
pe penultimă silabă înseamnă „sanctuar”, „loc inviolabil”.Mecca și Medina sunt numite uneori „haraman” sau „haramayn”, adică sanctuare sau cele două sanctuare. A existat o polemică in islam în legaturî cu statutul de haram al Muntelui Templului și al Grotei Patriarhilor din Hebron (AL Halil). Învățatul Ibn Taymiya susținea ca unicele locuri sfinte care se pot numi haram sunt Mecca, Medina și poate valea Wadj din Ta'if, dar in nici un fel Iersualimul sau Hebronul. În cele din urmă o formulă
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de la Canossa, regele Henric l-a numit că duce pe Liutold, care i-a acordat liberă trecere prin posesiunile sale carintiene, pentru a reveni în Germania. Domeniile familiei Eppenstein era însă extrem de înguste, dat fiind că Henric acordase regiunea Friuli patriarhului de Aquileia, iar Marca de Știria rămânea sub conducerea familiei Otakar. Cu toate că a fost căsătorit în două rânduri, Liutold a murit fără a avea urmași. Ca urmare, el a fost succedat de către fratele său mai tânăr, Henric al V-lea
Liutold de Eppenstein () [Corola-website/Science/325283_a_326612]
-
implicați în cucerirea Ierusalimului de către cruciați din 1099. Pe drumul către Țara Sfântă, vasele pisane nu au ratat ocazia de a prăda câteva insule aflate în stăpânirea Bizanțului. Cruciații pisani erau conduși de către arhiepiscopul Daibert (Dagobert), care va deveni ulterior patriarh de Ierusalim. Pisa și celelalte "Repubbliche Marinare" au profitat de pe urma cruciadelor pentru a-și instaura puncte comerciale și colonii pe coastele din Siria, Liban și Palestina. În privința pisanilor, aceștia au întemeiat colonii în Antiocia, Acra, Jaffa, Tripoli, Tyr, Joppa, Latakia
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
Leon al III-lea Isauricul, ca urmare a unui conflict, îi confiscă papei teritoriile din sudul Italiei precum și Iliricul. În 753, sub conducerea regelui Aistulf, longobarzii au cucerit Exarhatul de Ravenna, principalul sediu al autorității bizantine din Italia, al cărui patriarh deținea putere teritorială ca reprezentant al împăratului de la Constantinopol, independent de papa de la Roma. Ducele longobard de Spoleto și regii longobarzi din nord (Langobardia Major) au supus teritoriul roman unei reale amenințări, iar Aistulf a solicitat tribut din partea papei Zaharia
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
și Zerubbabel, sunt pure scorneli, produse prin a culege și apoi a modifica diverse nume din Cronici. Sivertsen îl consideră pe Apostolul Luca drept însăilând în mod artificial niște tradiții orale. Seriile pre-exilice "Levi, Simeon, Iuda, Iosif" constau din numele patriarhilor tribali, mult mai frecvente după exil decât înainte de exil, în timp ce numele "Mattathias" și variantele se află la începutul a trei fragmente în mod suspicios de asemănătoare. Kuhn sugerează de asemenea că cele două serii "Isus-Mattathias" (77-63) și "Isus-Mattatha" (49-37) reprezintă
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
disciplină Ordinului. El a fost constituit în formă lui actuala pe temeiul Marilor Constituții de la 1782 și 1786. În anii 1751-1752 masonul francez Etienne Morin, a creat la Fort-Royal, în Scoția, o lojă scoțiana. Morin, considerat de mulți masoni drept „Patriarhul Ritului Scoțian”, este cel care a avut "Patenta" în anul 1761. Patenta atestă apartenența lui Etienne Morin la ordinul masonic, faptul că fusese inițiat în grade ale ritului scoțian și că acesta dorește, că odată ajuns pe continentul american, să
Ritul Scoțian Antic și Acceptat () [Corola-website/Science/326052_a_327381]
-
Istoria religiilor (din 2 decembrie 1948), apoi ca profesor la Catedra de Istorie bisericească universală (din 1 septembrie 1952). A fost pensionat la 1 octombrie 1980. El a pregătit mai mulți viitori ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, printre care viitorul patriarh Daniel Ciobotea, viitorul mitropolit Andrei Andreicuț de la Cluj, viitorul arhiepiscop Calinic Argatu al Argeșului și Muscelului. În perioada 1958-1968, profesorul Șesan a fost reprezentat al Bisericii Ortodoxe Române la Conferința Creștină pentru Pace, cu sediul la Praga, participând la Adunările
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
panică, oamenii s-au grabit în port spre bordul navelor, dar a început o furtună puternică. Templierul Roger de Flor care a capturat una dintre nave, a încercat să exploateze situația pentru a câștiga storsînd bani de la doamne în schimbul salvării. Patriarhul Ierusalimului, Nicolae a ancorat în barcă atît de mulți refugiați încît barca sa scufundat și cu ea au murit toți. Spre seară, apărătorii care au supraviețuit, cei care nu au fugit, precum și cei care din cauza furtunii n-au părăsit orașul
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
Moldova, Ipsilanti a emis o proclamație prin care îi chema pe greci și pe restul creștinilor să se ridice la luptă împotriva otomanilor . Mihai Șutzu, domnitorul Moldovei, membru al Eteriei, și-a pus garda la dispoziția lui Ipsilanti. Între timp, Patriarhul Grigorios al V-lea al Constantinopoluliu și sinodul i-au anatemizat și excomunicat pe Ipsilanti și pe Șuțu, exprimându-se în mod clar împotriva revoluției, în conformitate cu politica bisericii ortodoxe . În loc să înainteze rapid spre Brăila, unde ar fi putut să împiedice
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
reacției Rusie la acțiunea lui Ipsilanti și s-a autoexilat în Elveția. Poziția lui Alexandru I era totuși fluctuantă, date fiind pretențiile sale de protector al ortodoxiei. În plus, creștinii ruși au fost puternic afectați de condamnarea la moarte a patriarhului. Acest complex de factori explică de ce, după denunțare hotărâtă a revoluției elene, împăratul Rusiei a dat în cele din urmă un ultimatum Constantinopolelui pe 27 iulie 1821. Primejdia izbucnirii războiului a fost îndepărtată pentru ceva vreme, după ce sultanul a fost
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Gitenstein s-a pronunțat în sensul restituirii lăcașurilor de cult ale Bisericii Române Unite cu Roma, confiscate în timpul regimului comunist și date în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În data de 13 februarie 2012 s-a întâlnit în această chestiune cu patriarhul Daniel, care a arătat că inițiativa reluării dialogului cu Biserica Română Unită cu Roma a fost luată de Biserica Ortodoxă Română încă din iulie 2010. Mark Gitenstein are origini românești. Bunicii săi au emigrat din Botoșani, România, în secolul al
Mark Gitenstein () [Corola-website/Science/322570_a_323899]
-
Tatăl’. Binitarianismul, care mărturisea existența a două persoane divine într-un singur Dumnezeu, în sec. II și III unii părinții bisericești se pare că l-au susținut, cert este că doar în sec. IV s-a afirmat această teologie prin patriarhul Constantinopolului: Macedonius. Această credință mai este numită și semi-arianism sau dualism. Chiar dacă pe parcursul timpului această doctrină a trinității a fost impusă cu forța, au fost unii care au avut curajul să susțină un Dumnezeu ne-trinitarian, cu toate acestea, nu
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
distrugerea completă. Conform ipotezei documentare, sursa preoțească folosește titlul „Elohim” drept apelativ general de dumnezeu în perioada inițială (în primele 11 capitole din Geneză, acoperind cca 200 de ani). Primul nume specific, „El Shaddai” („Dumnezeul cel atotputernic”), a fost dezvăluit patriarhilor și utilizarea lui se limitează doar la această perioadă. Yahweh, numele personal de dumnezeu, a fost dezvăluit lui Moise și nu s-a folosit înainte de aceasta. Sursa preoțească îl descrie pe dumnezeu drept creator al întregii lumi, pe care a
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
de reforme a fost început, în primul rând fiind schimbată Constituția. În aprilie 2013 papa Francisc a cerut încetarea violențelor din Siria și eliberarea celor doi episcopi ortodocși răpiți. La sfârșitul lunii septembrie 2013 papa Francisc l-a primit pe patriarhul ortodox din Siria, care și-a exprimat recunoștința pentru preocuparea sa pentru poporul sirian. În data de 25 noiembrie 2013 a avut loc întâlnirea dintre papa Francisc și președintele Vladimir Putin, care au purtat discuții cu privire la situația din Siria. Revoluția
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
observă că cineva făcuse deja comanda pentru o păpușă voodoo. În casă, Stan se plânge de dureri persistente de gât. Acestea se dovedesc a fi provocate de Billy, care străpunge păpușa voodoo cu un ac, în mod repetat. Natham Grantham, patriarhul unei vechi familii, este ucis de Ziua Tatălui, de către fiica sa Bedelia, pe care adesea o abuzase emoțional. Șapte ani mai târziu, urmașii lui Nathan - strănepoata Sylvia, stră-strănepoții Richard, Cass, precum și Hank, soțul lui Cass - se întâlnesc pentru o cină
Creepshow () [Corola-website/Science/322683_a_324012]
-
(în grecește "Keroularios") a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 1043 și 1059. În timpul lui s-a produs ruptura dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică, cunoscută în istorie ca Marea Schismă. Mihail Cerularie s-a născut în jurul anului 1000. Educația pe care a primit-o era
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
născut în jurul anului 1000. Educația pe care a primit-o era orientată spre o viitoare carieră în politică sau administrație imperială, dar în 1040 el s-a călugărit. Foarte curând, după numai trei ani, în 1043, a fost confirmat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului de către împăratul Constantin al IX-lea „Monomahul”. Perioada în care a fost patriarh se caracterizează printr-o acutizare a tensiunilor deja existente între Bisericile răsăritene și cea apuseană. Punctul culminant al acestor tensiuni a fost
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
sau administrație imperială, dar în 1040 el s-a călugărit. Foarte curând, după numai trei ani, în 1043, a fost confirmat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului de către împăratul Constantin al IX-lea „Monomahul”. Perioada în care a fost patriarh se caracterizează printr-o acutizare a tensiunilor deja existente între Bisericile răsăritene și cea apuseană. Punctul culminant al acestor tensiuni a fost atins în 1054 odată cu ruptura definitivă dintre cele două Biserici, ruptură rămasă cunoscută în istorie ca Marea Schismă
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
deja existente între Bisericile răsăritene și cea apuseană. Punctul culminant al acestor tensiuni a fost atins în 1054 odată cu ruptura definitivă dintre cele două Biserici, ruptură rămasă cunoscută în istorie ca Marea Schismă. Prin afirmarea răspicată a ambițiilor sale politice, patriarhul Mihail s-a confruntat cu împărații Bizanțului Mihail al VI-lea Bringas și Isaac I Comnen, mai ales pe tema superiorității patriarhului față de împărat și a Bisericii față de stat. Până la urmă, aceste confruntări au dus la detronarea lui din demnitatea
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
cele două Biserici, ruptură rămasă cunoscută în istorie ca Marea Schismă. Prin afirmarea răspicată a ambițiilor sale politice, patriarhul Mihail s-a confruntat cu împărații Bizanțului Mihail al VI-lea Bringas și Isaac I Comnen, mai ales pe tema superiorității patriarhului față de împărat și a Bisericii față de stat. Până la urmă, aceste confruntări au dus la detronarea lui din demnitatea de patriarh de către împăratul Isaac I Comnenul, în anul 1058. Mihai I Cerularie a murit pe data de 21 ianuarie 1059, la
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
s-a confruntat cu împărații Bizanțului Mihail al VI-lea Bringas și Isaac I Comnen, mai ales pe tema superiorității patriarhului față de împărat și a Bisericii față de stat. Până la urmă, aceste confruntări au dus la detronarea lui din demnitatea de patriarh de către împăratul Isaac I Comnenul, în anul 1058. Mihai I Cerularie a murit pe data de 21 ianuarie 1059, la Madytus, în apropiere de Constantinopol, unde fusese exilat. În anii în care Mihail I Cerularie a devenit patriarh, apăruseră mari
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
demnitatea de patriarh de către împăratul Isaac I Comnenul, în anul 1058. Mihai I Cerularie a murit pe data de 21 ianuarie 1059, la Madytus, în apropiere de Constantinopol, unde fusese exilat. În anii în care Mihail I Cerularie a devenit patriarh, apăruseră mari disensiuni între Biserica Ortodoxă a Constantinopolului și Biserica Romano-Catolică. Pe lângă unele interpretări dogmatice diferite, apăruseră dispute referitoare la jurisdicția în Balcani, sudul Italiei și Sicilia. În plus, cererea papilor de la Roma de a avea o autoritate mai mare
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
disensiuni între Biserica Ortodoxă a Constantinopolului și Biserica Romano-Catolică. Pe lângă unele interpretări dogmatice diferite, apăruseră dispute referitoare la jurisdicția în Balcani, sudul Italiei și Sicilia. În plus, cererea papilor de la Roma de a avea o autoritate mai mare asupra celorlalți patriarhi nu era acceptată de către aceștia, care îl considerau pe episcopul de la Roma doar ca pe un "primus inter pares" („primul între egali”). De asemenea, Mihail I Cerularie a intrat în dispută cu papa Leon al IX-lea pe tema practicilor
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
latinilor din Constantinopol să treacă la practicile religioase care erau uzitate în Biserica Răsăriteană. În corespondența care a urmat pe această temă între capii celor două Biserici, papa Leon al IX-lea a evitat să-l numească pe Mihail Cerularie ""Patriarh Ecumenic"", iar Mihail i s-a adresat papei Leon cu titulatura de ""Frate"" în loc de ""Tată"". Deși mai târziu Mihail a încercat să medieze aceste probleme, Leon nu a vrut să facă nici o concesie. În primăvara anului 1054, Leon al IX
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
probleme, Leon nu a vrut să facă nici o concesie. În primăvara anului 1054, Leon al IX-lea a trimis o delegație papală în frunte cu cardinalul Humbert de Silva Candida la Constantinopol pentru a se confrunta în mod oficial cu patriarhul Mihail. Sosind la Constantinopol în aprilie 1054, delegații papei s-au simțit jigniți de primirea care li s-a făcut și au părăsit brusc palatul patriarhal, lăsând doar o scrisoare a papei către Mihail, scrisoare al cărei conținut l-a
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]