8,421 matches
-
de epocă, cabinetul de lucru al muzicianului. Printre exponatele de o importanță covârșitoare, se afla o excepțională piesă de patrimoniu - cel mai vechi pian din sud-estul Europei și printre primele din Europa Centrală, construit de firma F. Kaeferlie din Stuttgart. Pianul a aparținut vestitei familii Barcănescu, domiciliată în satul Bărcănești din jud. Prahova. După 1850, acest pian a intrat în posesia mai multor familii din localitate, de unde acum aproape patru decenii, a fost achiziționat de regretatul profesor emerit Nicolae Simache, directorul
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
excepțională piesă de patrimoniu - cel mai vechi pian din sud-estul Europei și printre primele din Europa Centrală, construit de firma F. Kaeferlie din Stuttgart. Pianul a aparținut vestitei familii Barcănescu, domiciliată în satul Bărcănești din jud. Prahova. După 1850, acest pian a intrat în posesia mai multor familii din localitate, de unde acum aproape patru decenii, a fost achiziționat de regretatul profesor emerit Nicolae Simache, directorul muzeului. În anul 2001, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Prahova și al conducerii Muzeului Județean
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
40 de manifestări muzicale cu participarea elevilor de la Liceul de Artă Ploiești, studenți și cadre didactice de la Universitatea de Muzică București și Concursul Național de Interpretare și Creație Muzicală ce poartă numele acestui muzician, pentru elevii și studenții care studiază pianul, vioara, canto clasic și compoziție muzicală în liceele și facultățile de muzică din România și din Republica Moldova.
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
și Edgar Stillman Kelley și a fost adaptat pentru corul londonez de Joseph Harold Hinton. În 1993 "Eldorado", împreună cu "Imn" și "Steaua serii", a fost adaptat de Jonathan Adams cu titlul "Three Songs from Edgar Allan Poe" pentru cor și pian. Mai cunoscutul compozitor John Adams a compus și el o simfonie Eldorado. În anul 1996 versurile poemului au fost puse pe muzică de Donovan pe albumul "Sutras". În 2000 „Eldorado” a fost adaptat ca piesă muzicală de către trupa darkwave Sopor
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
al treilea album de studio al formației britanice Fleetwood Mac, lansat în septembrie 1969. A fost primul dintre albumele lor originale împreună cu Danny Kirwan, precum și ultimul cu Peter Green. Jeremy Spencer nu a apărut pe album cu excepția "câtorva chestii la pian" (conform unui interviu cu Mick Fleetwood pentru revista "Q" din 1990). Albumul, care a apărut după succesul brusc al formației în topuri, a oferit o gamă stilistică mai largă față de stilul blues clasic de pe primele două albume ale formației. Titlul
Then Play On () [Corola-website/Science/334244_a_335573]
-
de spaniolă și tatăl ei a lucrat la o companie electrică . În 1985 a intrat la Conservatorul din Tours, împreună cu sora și fratele ei, unde a luat cursuri de la cinci până la unsprezece ani. A studiat teoria muzicii, în special vioară, pianul, chitară și a cântat într-un cor. În 1994 s-a mutat la Bordeaux. În 1995 a luat lecții de muzică dar a practicat și sport timp de un an, în Bordeaux. A studiat kung fu cu un antrenor profesionist
Zaz () [Corola-website/Science/334267_a_335596]
-
Concertul pentru pian nr. 5 în Mi bemol major, Op. 73, al lui Ludwig van Beethoven, cunoscut în special sub numele de Concertul Imperial, a fost ultimul său concert pentru pian. A fost compus la Viena între 1809 și 1811 și a fost
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
Concertul pentru pian nr. 5 în Mi bemol major, Op. 73, al lui Ludwig van Beethoven, cunoscut în special sub numele de Concertul Imperial, a fost ultimul său concert pentru pian. A fost compus la Viena între 1809 și 1811 și a fost dedicat Arhiducelui Rudolf von Habsburg-Lothringen, patronul și elevul lui Beethoven. Premiera concertului a avut loc pe 28 noiembrie 1811 la Gewendhaus în Leipzig sub bagheta lui Johann Philipp
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
lui Carl Czerny, un alt elev al lui Beethoven. Numele de "Imperialul" nu îi aparține lui Beethoven, ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute. Concertul este orchestrat pentru pian solo, două flauturi, două oboaie, două clarinete în Si bemol, două fagoturi, doi corni, două trompete, timpane în Mi bemol și Si bemol și coarde. Concertul este structurat în trei părți: La fel ca și în cazul celorlalte concerte ale
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
cea mai lungă primă parte, de 25 de minute). \relative c' { </score> În ciuda utilizărilor de acorduri simple, inclusiv o temă secundară construită aproape integral folosind note și acorduri tonice și dominante, prima parte este plină de transformări tematice complexe. Când pianul introduce prima temă materialul expozițional este repetat prin variațiuni, figurații virtuoze și armonii modificate. A doua temă demarează în tonalitatea neobișnuită de Si minor înainte să fie interpretată în Si major și mai târziu în tonalitatea așteptată de Si bemol
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
bemol major câteva măsuri mai târziu. După introducere partea urmărește structura de sonată cu trei teme pentru un concert, tipic pentru Beethoven. Introducerea orchestrală este o introducere tipică cu două teme în formă de sonată, dar a doua introducere cu pianul are o a treia temă triumfătoare și virtuoză la final care aparține exclusiv instrumentului solo. Beethoven a procedat astfel în multe dintre concertele sale. Coda de finalul părții este destul de lungă și din nou, tipic pentru Beethoven, utilizează prima temă
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
întrerupere când fagotul solo coboară cu un semiton de la Si la Si bemol, nota subdominantă a tonalității tonice de Mi bemol. \relative c" { </score> Ultima parte a concertului este un rondo în șapte părți (ABACABA), finalul tipic pentru un concert. Pianul deschide partea cu tema principală, urmat apoi de orchestra întreagă. Secțiunea B a rondoului începe cu game la pian înainte ca orchestra să răspundă din nou. Secțiunea C este mult mai lungă, prezentând tema din secțiunea A în trei tonalități
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
Mi bemol. \relative c" { </score> Ultima parte a concertului este un rondo în șapte părți (ABACABA), finalul tipic pentru un concert. Pianul deschide partea cu tema principală, urmat apoi de orchestra întreagă. Secțiunea B a rondoului începe cu game la pian înainte ca orchestra să răspundă din nou. Secțiunea C este mult mai lungă, prezentând tema din secțiunea A în trei tonalități diferite înainte ca pianul să execute o cadență. În loc să se încheie cu intrare puternică din partea orchestrei, trilul ce încheie
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
tema principală, urmat apoi de orchestra întreagă. Secțiunea B a rondoului începe cu game la pian înainte ca orchestra să răspundă din nou. Secțiunea C este mult mai lungă, prezentând tema din secțiunea A în trei tonalități diferite înainte ca pianul să execute o cadență. În loc să se încheie cu intrare puternică din partea orchestrei, trilul ce încheie cadența se pierde până când tema introductivă reapare, interpretată inițial de pian și apoi de orchestră. În ultima secțiune tema trece printr-o variațiune înainte ca
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
mult mai lungă, prezentând tema din secțiunea A în trei tonalități diferite înainte ca pianul să execute o cadență. În loc să se încheie cu intrare puternică din partea orchestrei, trilul ce încheie cadența se pierde până când tema introductivă reapare, interpretată inițial de pian și apoi de orchestră. În ultima secțiune tema trece printr-o variațiune înainte ca lucrarea să se încheie cu o cadență scurtă și un răspuns robust din partea orchestrei.
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
proiect muzical ce implică o formație de fete. Ordean a fost compozitorul tuturor pieselor formației dance care a făcut carieră în perioada de după 2000. Adrian Ordean înființează în anul 2000 trupa Amadeus, un grup de 4 fete, instrumentiste: Cristina Filotti - pian, Alexandra Chișe - vioară, Andreea Runceanu - vioară, Grațiela Giolu - contrabas. Prin trupa mai trece și Alină Dinică - violoncel și Patricia Cimpoiașu - violoncel. Din 2000 până în 2010, Amadeus a scos pe piată cinci LP-uri. Datorită stilului muzical proaspăt, plin de naturalețe
Adrian Ordean () [Corola-website/Science/334404_a_335733]
-
Stole the Show", "Here for You", și "Stay", care au debutat pe mai multe topuri internaționale. Albumul de debut a lui Kygo, Cloud Nine, a fost lansat pe data de 13 mai 2016. Kygo a început să facă cursuri de pian încă de la vârsta de 6 ani. S-a oprit când avea 15-16 ani și a început să compună muzică cu Logic Studio și cu o MIDI keyboard în timp ce urmărea tutoriale pe YouTube. Când s-a hotărât că tot ce vrea
Kygo () [Corola-website/Science/334418_a_335747]
-
Framboesia cunoscută și sub numele de frambesia tropica, thymosis, polypapilloma tropicum, parangi, bouba, frambösie, și pian) este o infecție provenită din zona tropicală, ce afectează pielea, oasele și articulațiile, cauzată infecția cu bacteria de tip spirochet "Treponema pallidum pertenue". Faza primară se manifestă prin apariția unei papule cu un diametru între 2 și 5 centimetri. Centrul
Framboesie () [Corola-website/Science/335384_a_336713]
-
este de aproximativ 35 de minute. Lucrarea a fost compusă în Clarens, Elveția, o stațiune situată pe malul Lacului Geneva unde Ceaikovski a mers să se recupereze de pe urma depresiei cauzate de căsătoria dezastruoasă cu Antonina Miliukova. Lucra la Sonata pentru pian în Sol major dar nu înregistra progrese. Lui Ceaikovski i s-a alăturat elevul său la compoziție, violonistul Iosif Kotek care a fost la Berlin pentru a studia cu violonistul Joseph Joachim. Cei doi au interpretat împreună lucrări pentru vioară
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
Sol major dar nu înregistra progrese. Lui Ceaikovski i s-a alăturat elevul său la compoziție, violonistul Iosif Kotek care a fost la Berlin pentru a studia cu violonistul Joseph Joachim. Cei doi au interpretat împreună lucrări pentru vioară și pian, inclusiv un aranjament pentru vioară și pian al lucrării "Simfonia spaniolă" de Édouard Lalo, care ar fi interpretat-o chiar în ziua în care Kotek a sosit în Clarens. Această lucrare ar fi fost catalistul pentru Ceaikovski să compună concertul
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
Ceaikovski i s-a alăturat elevul său la compoziție, violonistul Iosif Kotek care a fost la Berlin pentru a studia cu violonistul Joseph Joachim. Cei doi au interpretat împreună lucrări pentru vioară și pian, inclusiv un aranjament pentru vioară și pian al lucrării "Simfonia spaniolă" de Édouard Lalo, care ar fi interpretat-o chiar în ziua în care Kotek a sosit în Clarens. Această lucrare ar fi fost catalistul pentru Ceaikovski să compună concertul pentru vioară. I-a scris protectoarei sale
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
Clarens iar lucrarea a fost finalizată în doar o lună având în vedere că partea a doua a fost rescrisă complet (o versiune a părții originale a fost păstrată ca prima din cele trei piese din lucrarea pentru vioară și pian "Souvenir d'un lieu cher"). Deoarece Ceaikovski nu era violonist i-a cerut ajutorul lui Kotek pentru a finaliza părțile solo. Ceaikovski i-a scris fratelui său Anatoli în ziua în care a finalizat partea a doua: "Cât de drăgăstos
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
în familia preotului Zevedei (Zacheiu) Mureșan din Sebeș, care avea o aplecare și spre muzica laică. Cei trei copii ai preotului, doi băieți și o fetiță, cântau și la diferite instrumente: Octavian, fratele mai mare, la vioară, Veturia (Duța) la pian și Pompiliu, fratele cel mic, înzestrat cu o deosebită dexteritate, mânuia cu talent toate instrumentele cu coarde, de percuție, sau de suflat. Ulterior, vocea sa a fost șlefuită de două dintre cele mai renumite profesoare de canto ale epocii: Mathilde
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
i-a mijlocit accesul în intimitatea reginei Elisabeta (Carmen Sylva), devenind "Doamnă de onoare" a acesteia, calitate în care cânta la Reuniunile muzicale ale acesteia. La 28 decembrie 1909 a susținut un mare concert la Ateneul Român unde, acompaniată la pian de George Enescu și Th. Fucs, a interpretat cântece de Tiberiu Brediceanu și piese din Bach, Dvořák și Strauss. În cursul anului 1909, Veturia a cântat în mai multe limbi: germană, franceză, română și maghiară și a călătorit în diverse
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
Roma, iar la începutul anului 1910, a cântat la Oradea în opereta „Șeherezada” de Tiberiu Brediceanu. În urma acestor succese, Veturiei Goga i se spunea prin 1911 „Privighetoarea Ardealului”. Un alt concert remarcabil l-a avut în 1912, când, acompaniată la pian de George Enescu și Cella Delavrancea a interpretat roluri din Cavalleria rusticana de Mascagni și Secretul Susanei de Ermanno Wolf-Ferrari. Veturia a cântat și în două concerte la Opera Regală din Berlin, rolul Elisabetei din Tannhäuser a lui Wagner și
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]