14,286 matches
-
se petrecea cu elevii ei. „Toți sînt punctuali În afară de tine“, spunea Întotdeauna Frau Proserpina, dar Julius avea anumite bănuieli În privința asta. Sigur că el venea nițel cam tîrziu, fiindcă pînă azi, cînd descoperise că fata Îl descoperise, mai stătea un pic să se uite la ea și așa pierdea cîteva minute din oră. Probabil că În clipele acelea pleca elevul punctual care avea oră Înaintea lui, dar atunci de ce nu-l vedea niciodată trecînd pe lîngă el? Elevul ăsta trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița se repezise asupra lor. — Jidan spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără pic de mînie În glas, ridicînd mîna de parcă ar fi voit să oprească Întreaga scenă, de parcă niciodată n-ar fi vrut să stîrnească toate astea. O să mi-o plătești, jidan spurcat la gură. O să mi-o plătești cumplit! — Nu! Nu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de cuvîntul plîngăreț și ceru telegrama, ca s-o citească și să le demonstreze că n-avea pic de haz. Într-adevăr, n-avea nici un haz. Ce văd ăștia atît de original că băiatul lor le cere voie să facă o petrecere acasă? Și bani ca să-i cumpere o orhidee logodnicei lui? Și asta ce mai e? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pipăit și lucitori ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic de sânge. Pipăi între degete, visător, osișoarele lustruite. Le atinse cu limba. Erau dulci și călduțe. Fuseseră odată trup din trupul lui. Deodată primi un telefon de la Ingrid, primul după luni de zile. „Vino la mine. Trebuie să vor bim
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de personalitate. Și-acum mă trece un fior de neplăcere când mi-o amintesc: „You are a conformist“, așa începea rechi zitoriul, care continua apoi, pe două pagini, în ace lași ton: îmi plac lucrurile banale, simetriile burgheze, n-am pic de romantism, nici vreun talent deosebit. Cariera cea mai potrivită? Contabil. În dragoste aspir spre o situație confortabilă, bani voi avea câți îmi trebuie, dar nici un sfanț mai mult. Lista de injurii continua pe vreo trei pagini în același ton
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
buzele, era Lili Marlen a Bucureștilor. Se cânta în berării și-n adăposturile antiaeriene și o cântau soldații în tranșee. Iar fermecătoarea țigancă devenise la fel de cunoscută ca și celebrissimul ei amant. Ce-i drept, vocea ei lăsa de dorit un pic când cânta la Grandiflora (căci se apucase și ea de lucra tiva meserie): — Of! Leliță cârciumăreasă, N-ai o fată mai frumoasă Să mă servească la masă? — Ba mai bine servesc eu, C-ai fost șanticlerul meu. Doi ani de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
intrat la facultate. Pe al cincilea nu l-am făcut, căci n-au mai fost condiții: la terminarea facultății eram familist, om serios, gata... Și, zău că nu regret deloc că l-am sărit! Parcă-mi dă târcoale și-un pic de greață. Întocmai ca după o beție. O pilulă, poate, mi-ar ajuta. Sau nu, mai bine puțin aer proaspăt. Da, altă viață, acum mă simt altfel. “Răspunsul nu-i deloc greu de găsit: pentru că, printre oamenii cu vocație pentru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
însumi să-i găsesc un răspuns și nu reușesc. Dacă, între timp, reușiți dumneavoastră să aflați o definiție, cât de cât acceptabilă, transferați-o în locul meu. Vă asigur că n-am să fac scandal, nici măcar n-o să mă supăr vreun pic ci, dimpotrivă, am să mi-o însușesc și primul telefon de felicitare pentru marea dumneavoastră descoperire, vă anunț că de la mine o să-l primiți. Din păcate, stimați cititori, nu ne-am învrednicit de multrâvnitul telefon promis și credeam că, cel
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și florile, Să mă simt ca altădat’ Când eram copil în sat...” ...VII.1. ... “Dacă dă Dumnezeu, într-un ceas, un ceas jumate - terminăm. Și n-o mai fi nevoie să venim și mâine” Da, ne-a mai rămas un pic. Trebuie să terminăm. Uite, parcă și soarele ține cu noi, vrea să ne-ajute și d’aia nici nu mai dogorăște așa din răsputeri.” “Să știi că da. Ia zi, unde-ai pus băiatu’?” “Sub prunu’ oletnesc ăl’ mare. Are
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
au tătic, el de ce să n-aibă? - o să se bucure dacă o să-l vadă cum arată acum, cât de mult a crescut și ce multe lucruri știe. Întinde mâna spre vietatea cea mică. Fărâma de viață i se urcă, fără pic de teamă, pe deget, apoi pe mână. “Gărgăriță, riță, Unde oi zbura Acolo m-oi însura...” Paul repetă de câteva ori acest cântec, chiar dacă nu-i înțelege toate cuvintele. Se pare că nici micuța sa prietenă nu pricepe mare lucru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
școala elementară. Dar, când va termina facultatea? În mai puțin de o lună are examenele de sfârșitul anului doi. Dacă s ar interesa în legătură cu condițiile ce se cer pentru trecerea la zi?! Ar da diferențele și, dacă ar avea un pic de șansă și ar vrea Dumnezeu, în toamnă ar putea fi studentă la zi... ... "Joi, 13 noiembrie, 19.... Am, din ce în ce mai mult, convingerea că sunt un copil foarte mare, un adolescent întârziat, căci nu știu care din colegii mei de facultate ori care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Alexandrescu! P (auzindu-și unul din nume, întoarce capul. Zărindu-l pe Z, se luminează la față și-i întinde o mână): Salut, Costele! Ce faci? Z (după ce îi strânge mâna cu căldură și, mai ales cu multă putere): Un pic pe-acasă. Doar câteva ore. Lucrez la un articol despre economia orașului și județului, m-am documentat și-acum îmi mai trag puțin sufletul. Tu? P: Iau o gură de aer proaspăt, după o zi de muncă. Z: Și, după
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe terasă. Contemplă mai întâi peisajul, apoi mă privi scruțător. - How do you do? Vorbea perfect englezește. - Thank you! Give me... Mă întrerupse iar, ca și cum ar fi știut deja ce urmează să spun. Fața lui era ca o mască, fără pic de emoții. Mă privea curios, fix, parcă ar fi vrut să mă hipnotizeze. Apoi începu să zâmbească și mă invită la un ceai cu gheață. - Cu plăcere, răspunsei eu, deși n-aș vrea să deranjez. M-am așezat. A apărut
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
că, fugind, nu era nimeni care să mă fugărească. Dar nu se putea să urci fără acte pe niciun vapor. M-am gândit să mă duc la îmbarcare și să spun că mi s-au furat actele, dar nu aveam pic de curaj. Soarta mi-a fost însă favorabilă. Am șterpelit eu niște acte și de-abia acum au început necazurile mele. Nu-mi trădasem nicidecum eul, dar parcă simțeam că trădasem specia umană. Nu eram nicidecum un ticălos, dar nici
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
din nou să-l vadă. Îi spuseră că era prea slăbit după operație. Asistentele se oferiră să-i aducă ceva, iar Karin înțelese foarte greu că vorbeau despre medicamente. —O, nu, mersi, spuse ea. Mă simt bine. Mergi acasă un pic, o sfătui traumatologul. Recomandarea doctorului. Trebuie să te odihnești. —Alții dorm pe podea, în sala de așteptare. Pot să-mi iau un sac de dormit și să vin înapoi. Aici nu poți face nimic în momentul ăsta, susținu medicul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de fier. Îi fusese afectat un lob care suna ceva gen varietal. Niciodată nu mai fusese același om. Șeful spera ca fratele lui Karin să nu pățească la fel. Îi mulțumi și-l întrebă dacă mai putea lipsi măcar un pic. Cât? Nu știa exact. Dar fratele ei nu era la spital? Nu era pe mâna unor profesioniști? Putea să-și ia concediu fără plată, se tocmi ea. Doar o lună. Șeful o lămuri că dreptul la concediu medical pentru probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te aud clar și răspicat. —Ai vorbit cu ăia doi? întrebă Karin. Ce le spun oamenilor? Arătăm bine, spuse Mark. Frumușel, frumușel, frumușel. Creierul reptilian, ieșind târâș la soare, să se încălzească. Bonnie Travis chicoti. —Ei, m-am dichisit un pic înainte să vin. Cuvintele șiroiau din șoricică, cuvinte fără sens, frivole, stupide, salvatoare. Bombardamentul rapid, marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care făcea să crească nivelul apelor, revitalizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Doar cu fratele meu. Nouă sau zece ore pe zi. Faptul că-i spunea fie și numai atât o îngrozea. Dar era infinit mai bine să fii îngrozit decât mort. Daniel? Ar fi foarte bine dacă am putea sta un pic împreună. Dacă ai timp să mă vezi. Nu vreau să te încarc. Chestia asta e... greu de dus, atâta tot. Știu că sunt ultima persoană care are dreptul să-ți ceară... Dar nu prea știu cum să fac chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
O dată, recunoștința o copleși atât de tare, încât nu putu să se abțină de la o îmbrățișare grăbită, îndoielnică. Începu să-l vadă pe Daniel cu alți ochi. O parte din ea îl disprețuise întotdeauna - un neohippy cu înclinații virtuoase, un pic prea pur din punct de vedere organic, planând deasupra turmei. Acum își dădea seama de îndelungata ei nedreptate. El voia pur și simplu ca oamenii să fie altruiști, așa cum s-ar fi cuvenit să fie, umili în fața milioanelor de verigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Pentru moment, cele mai bune arme sunt timpul și testele. După două săptămâni, repetă aceeași expresie. Nu credea că Mark avea un sindrom. Mintea lui făcea lumină în haosul accidentului. Fiecare zi îl aducea mai aproape de cel care fusese. Un pic de răbdare și norul se va ridica. Deja se întorsese din morți; avea să recupereze și această pierdere mai mică. Ea era cine era; el va fi nevoit să înțeleagă asta, pe măsură ce i se limpezeau lucrurile. Luă situația așa cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu, frate. Sunt prea mulți pași. Doar ca să-mi atragă atenția? Nici măcar Dumnezeu nu face atâția pași. Ce spusese mama lor în urmă cu un an, despre moartea ei istovitoare: Ai fi zis că Dumnezeu ar trebui să fie un pic mai eficient. Oricine a scris biletul ăsta, el te-a găsit, Mark. A venit să te vadă la terapie intensivă. Ți-a lăsat asta. Voia să știi. Un zgomot țâșni din el, schelălăitul unui câine călcat pe picioarele din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui era la fel de înspăimântător ca rezerva lui Mark. Privi oripilată această capsulă a timpului plină de gunoaie. Ea nu merita să fie conservată. Daniel o urmărea, mai nemișcat decât când privise păsările. — M-am gândit că, dacă te simți un pic dezrădăcinată, K.S., poate că ai vrea... Își întinse mâna, zece ani ascunși în palma lui. Sper că nu ți se pare o chestie obsesivă. Ea apucă strâns cutia, demoralizată de conservarea asta fără rost, dar incapabilă să-l certe. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adevărate, daruri pe care să le aleagă pentru el, obiecte pe care n-ar fi atât de jalnic să le păstreze. Pentru început, nu i-ar strica o haină ușoară de primăvară. Pot să... Pot să țin chestia asta un pic? Trebuie să... Apăsă cutia, apoi își apăsă fruntea. Tot a ta e. Eu doar... El păru încântat, dar era prea zguduită ca să-și dea seama exact. Ține-le, spuse el. Ține-le cât vrei. Arată-i-le lui Mark, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la ele ca să vezi dacă seamănă, asta nu contează? Hai să trecem la următoarea întrebare, zice Superexaminatoarea. Am o idee mai bună, zice Mark. Intrăm în debaraua aia și facem cunoștință. Nu prea cred, zic râmele. Dar se zvârcolesc un pic. De ce nu? Poate că ar ieși bine. Sunt un tip de treabă. Asta știu. Dar acum ar trebui să te cunoaștem pe tine mai bine. Păi nu-i cea mai bună metodă ca să mă cunoști pe mine? Hai să încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o mișcare ca și cum ar vrea să lovească animalul, pentru că Barbara se bagă între Mark și creatura urlătoare. Ia câinele în brațe și-i face semn imitației de Karin că e momentul să intre înapoi în mașină. Mark o ia un pic razna. Credeți că sunt țicnit! Credeți că sunt orb. Vă trebuie ceva mult mai tare decât chestia asta ca să mă păcăliți. Barbara face pachet animalul urlător și-l bagă la loc în mașină, iar Karin pornește motorul ridicol de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]