8,185 matches
-
dovadă a legăturii religiilor lor. După moartea regelui amintit de Iordanes, pe cînd bărbații se aflau într-o vînzo-leală de prăduire pe alte meleaguri, niște vecini au crezut de cuviință să-i mai ușureze pe zburdalnicii și strîngătorii sciți de povara prăzilor și au năvălit asupra săla- șurilor lor. Dar mîndrețele de soațe numite de Iordanes amazoane erau la fel de pricepute în mînuirea oalelor ca și a săbiilor, astfel că amarnicii jefuitori au fost puși repede pe fugă. Urmînd exemplul soților, ele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sonetul CLXIV un bărbat vorbește altui bărbat: „Dac-ai fi fost femeie, te-aș fi ales eu oare? De ce mă lași acuma? Te smulgi și te dezlegi? Tăiat în jumătate și-n pulberea zdrobirii, / Cum am să port eu singur poverile iubirii?” Când se împlinește prin înfrângerea cărnii, prin asceză, prin transsubstanțiere, „gloria iubirii”, în înțelegerea sonetistului inspirat de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
supun totuși unor reguli, unui mod convenabil de a se comporta în societate. Sensul este incorporat și nu reprezentat. Prin urmare, aceste automatisme eliberează ființele umane și le fac capabile de inovații, dar, în cursul istoriei, ele pot deveni o povară, dacă se transformă mai încet decât o cere contextul. Antropologul studiază raporturile intersubiective dintre contemporanii noștri, chiar dacă ei sunt Nambikwara, Arapesh, adepți ai cultului brazilian Candomblé, noii îmbogățiți din Silicon Valley, cetățeni ai orașelor noi, conducători de întreprindere sau deputați
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
științific, moral și politic, dar graba de a formula judecăți normative dramatizează inutil critica intelectuală. În această privință, esențialismul clasic faptul de a crede într-o definiție stabilă (cu proprietăți fixe) a unei societăți sau a unei culturi rămâne o povară mai supărătoare decât grija relativiștilor (pe care îi numim adesea postmoderni) de a explica totul prin contextul istoric. Voința de a clasifica oamenii în etnii distincte, proprie etnologiei coloniale, anunța într-un fel comunitarismul de astăzi. În cele două cazuri
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
El nu poate vizualiza nici o modalitate de îmbunătățire a situației, el nu crede că situația se va îmbunătăți. Pe baza acestor premise, suicidul pare a fi o consecință rațională. Ea promite doar sfârșirea suferinței ci eliberează întreaga familie de o povară. Din momentul în care individul privește moartea ca fiind mai dezirabilă decât viața, el se simte atras de suicid. Cu cât mai deznădăjduită și dureroasă îi pare viața, cu atât mai mare va fi dorința sa de a-și pune
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1. Viața nu are nici un rost. Nu mai am ce aștepta de la ea. 2. Nu suport viața. Nu voi putea fi fericit niciodată. 3. Mă simt atât de mizerabil încât asta este singura modalitate de a evada. 4. Sunt o povară pentru familia mea și le va fi mai bine fără mine. Toate aceste afirmații sunt legate într-un fel de lipsă de speranță. Pacientul privește sinuciderea ca pe cea mai atractivă cale de a-și rezolva problemele. Se vede prins
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
contestată. Pentru intelectualii din vechea gardă, dezideratul suprem a constat în unirea provinciilor într-un stat național unitar, toate acțiunile în câmp politic și cultural fiind dedicate acestui scop. Prin raportare la această generație, intelectualitatea interbelică se dorea eliberată de "povara" politicului și fidelă exclusiv creației prin care cultura românească să iasă din anonimat. Intelectualii români par atașați de această misiune până în a doua jumătate a anilor '30. Treptat, extremismul european în ascensiune va exercita o atracție din ce în ce mai puternică pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
alt element anul nașterii-deși în contexte diferite, se repetă inutil). Menționăm, de asemenea, că simbolul, deși ușor decriptabil, a devenit banal de o prea deasă folosire. Am putea concluziona că originalitatea unei bune părți din medaliile contemporane este strivită sub povara proiectului comandat, a producției de serie, a tehnicizării excesive, cât și a sublinierii la fel de exagerate a genialității personajului reflectat. Și medalia în discuție, după cum se vede, nu face excepție. MIHAI CIUCĂ Într-un dicționar al personalităților ce și-au făcut
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
alte elemente - aspecte internaționale și supranaționale, dar și transformări (slăbire) substanțiale ale structurilor de partid - care pun obstacole suplimentare în fața constituirii acestor dimensiuni (v. concluzii). În cele din urmă, o reflecție asupra condițiilor fundamentale enunțate arată că (pentru a îndepărta povara realizării obiectivelor) este necesară o societate civilă democratică, participativă, cu resurse culturale și economice. Societatea civilă se poate simți amenințață de fenomenul imigrației și de prezența unor culturi diferite, ceea ce poate duce la apariția unor presiuni și solicitări de protecție
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
politice, civile, sociale) problema cea mai importantă se regăsește în costurile pe care numeroase drepturi, dar în special cele sociale, le presupun. Ca urmare, există o încercare de a "retușa" politicile care fundamentează drepturile sociale în scopul de a ușura povara economică a comunității. Însă, așa cum s-a subliniat, aplicarea pe scara largă a drepturilor sociale este cel mai bun mijloc pentru a încerca reducerea inegalităților, încurajând astfel celălalt ideal democratic. De asemenea, este zona în care persistă carențe majore în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
bine, convins de importanța legăturilor cu natura, îl interesa mult ecologia. Fiind îndrăgostit de na-tură, a organizat prima Zi a copacului la Biarritz. Bineînțeles că era fascinat de dezvoltarea industrială și de mijloacele care puteau permite indivizilor să scape de povara obligațiilor zilnice, dar insista de asemenea asupra nevoii de a găsi timp liber pentru a ne îmbunătăți cunoștințele, pentru a ne apropia de natură. În recentul său interviu cu Anne-Brigitte Kern, publicat în Transversales, cu ocazia apariției ultimei sale cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de autor. Existența, la scriitorul francofon, al acestei zone interme diare cu trăsături nedefinite pune, în mod evident, problema "decala jului" în producția romanescă. Ce este această scriitură de frontieră, planînd între fragmente ce amintesc de stranietatea ei, fie prin povara ontologică a unei viziuni hrănite dintr-o experienă pe care limba gazdă o ignoră, fie printr-o scufundare metalingvistică spre rădăcinile prime ale cuvîntului? Lise Gauvin (L'Ecrivain francophone, 1997) a expus deja pe larg chestiunea unei supraconștiințe lingvistice, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tători privesc studiul discursului romanesc francofon ca pe un obiect transcultural care se constituie în marginea limbii și culturii franceze. Este, fără îndoială, adevărat pentru literaturile africane francofone, dar nu este cazul scriitorilor români francofoni, care nu poartă pe umeri povara unei istorii traumatizante cu limba franceză și nu resimt, prin urmare, nicio nevoie de alterare vindicativă a vocabularului, ci doar plăcerea variațiilor, a reformulărilor și a jocurilor 1, iar în practica textuală, au o facilitate în a multiplica și întrepătrunde
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mea cu Lucas, așa cum o fac de mulți ani. Îi spun că dacă a murit, are noroc și că mi-ar plăcea să fiu în locul lui. Îi spun că a avut partea cea mai bună, că eu trebuie să duc povara cea mai grea. Ne amintim că Marius Daniel Popescu, de altfel bun prieten cu Agota Kristof, a găsit un alt mijloc de a-și croi un spațiu identitar care amestecă trecut și prezent, care îi permite să călătorescă nestingherit între
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în lume, dar o face, în viziunea lui Jenni, cultivînd o anumită imagine a "Franței eterne", strălucitoare și spectaculoasă, dar violentă și absurdă, total lipsită de realismul și pragmatismul german, spre exemplu. Iar amintirile coloniale nu sunt cea mai ușoară povară, dovadă fiind și faptul că războiul cu Algeria a fost un subiect tabu pînă de curînd... Naratologic vorbind, romanul se clădește pe un du-te-vino permanent între secvențe derulate în Franța contemporană, asumate de un narator anonim, și povestirile războinice pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
filosofice ale secolului trecut, Michel Foucault. Și, într-un alt registru, o mînă întinsă în eternitate către tatăl dispărut în 2001, în sfîrșit acceptat cu iubire. Critic literar la "Libération" din 1984, Mathieu Lindon a dus mulți ani în spate povara figurii tutelare a unui tată exigent, sever și rece, care nu se împăca defel cu voioșia și pasiunile turbulentului său fiu, astfel încît primul roman al acestuia a fost publicat (la Minuit, ce-i drept!) sub pseudonim, la insistențele austerului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe acest sofist, care își percepe impozite pentru a-l mulțumi, care nu își dă seama că pierderea suferită de o industrie nu este mai puțin o pierdere pentru că îi forțăm pe alții să o umple, această societate, afirm, merită povara ce i se impune. Așadar, se vede prin numeroasele subiecte pe care le-am parcurs: a nu cunoaște Economia politică înseamnă a te lăsa orbit de efectul imediat al unui fenomen; a o cunoaște înseamnă a îmbrățișa în gândirea și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de taxe, nimic nu este mai dificil și, aș spune, imposibil, decât de a repartiza în mod egal. Statisticienii și finanțiștii nu mai aspiră la acest lucru. Există un lucru chiar mai greu de imaginat, acela de a pune întreaga povară pe umerii bogaților. Statul nu poate avea mai mulți bani decât epuizând pe toată lumea, mai ales masele. Dar în regimul cel mai simplu, căruia îi consacru această inutilă pledoarie, regim care nu reclamă decât câteva zeci de milioane, nimic nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
marină, companii industriale, toate se vor agita pentru a reclama favorurile statului. Trezoreria publică va fi, literalmente, jefuită. Fiecare va avea motive întemeiate pentru a dovedi că fraternitatea legală trebuie să fie întinsă în acest sens: "Avantajele pentru mine și poverile pentru alții". Efortul tuturor va tinde să smulgă legislaturii mielul privilegiului fraternal. Clasele care suferă, deși ar fi cele mai îndreptățite, nu vor avea întotdeauna cel mai mare succes; or, multitudinea lor va crește fără încetare, de unde urmează că nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
încins la Bordeaux. Asociația pariziană putu să se constituie. Bastiat a fost însărcinat să îi scrie programul. După exemplul lui Turgot, care a eliberat muncitorii de opresiunea stăpânirilor și jurandelor 69, el a invocat justiția pentru a-i elibera de povara zdrobitoare a sistemului protector. Și limbajul promotorului Asociației pariziene nu avea mai puțină înălțime și forță decât cel al ministrului lui Ludovic al XVI-lea. Nu se întâmpla oare ca, la trei sferturi de secol distanță, același spirit să reclame
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o altă elită care de fapt guvernează... și tot așa. Aceasta înseamnă că, dacă teoria și descoperirile nu ajung în același punct, cercetarea empirică (și nu teoria) a fost greșită. Prin urmare, teoria este imună la critică și poate transfera povara justificării asupra descoperirilor empirice. Falsificarea nu e posibilă. A doua eroare este tautologia sau raționamentul circular. Acesta este rezultatul unei articulări imprecise a verificării. Pentru ca un test să funcționeze, ipoteza trebuie să stabilească o relație între o variabilă independentă (cauza
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
anume dacă declinul puterii Statelor Unite sau schimbarea intereselor lor a fost ceea ce a pus capăt epocii Brettton-Woods. În viziunea lui Kindleberger, sistemul Bretton-Woods a fost pînă la urmă subminat din cauză că unele puteri mijlocii (Franța și Germania) au refuzat să împartă povara sistemului. Statele Unite nu mai erau destul de puternice pentru a impune altor țări devalorizarea monedei. Puse în fața unei creșteri a deficitului balanței de plăți și a refuzului celorlalte țări de a schimba această stare de lucruri, Statelor Unite nu le rămînea altceva
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dar pretinde că aceasta s-a întîmplat numai din cauza slăbirii poziției de putere a SUA. Această concepție are două puncte slabe. În primul rînd, se presupune că politica SUA urmărea să mențină sistemul de schimb al aurului, cu condiția ca povara să fie împărțită altfel. În al doilea rînd, se sugera că guvernul american nu era destul de puternic pentru a impune regulile dorite de el. În anii '60 au existat multe presiuni pentru schimbarea prețului aurului, presiuni cărora guvernul american le-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și urmă-rindu-și propiile interese, au fost cele care au împins mai întîi Marea Britanie, apoi SUA spre anularea etalonului-aur". (Kindleberger 1981: 247, 249) O astfel de idee are importante consecințe teoretice. Ea deschide dezbaterea politică în jurul unei distribuții mai echitabile a poverii și a administrării ei - veșnica discuție despre împărțirea sarcinilor. Susan Strange (1982) pune di-rect în legătură emergența literaturii regimurilor cu dezbaterea americană asupra împărțirii sarcinilor. Intenția acestei dezbateri este să arunce vina pe "pasagerii clandestini" pentru declinul în furnizarea bunului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
capitalismului din secolul al XIX-lea, pe care Marx le-a identificat într-un mod mai mult sau mai puțin corect. Capitalismul este totuși, prin natura sa, expansionist. O dată cu sfîrșitul imperialismului teritorial și, deci, cu diminuarea capacității de a exporta povara ajustărilor capitaliste, contradicțiile capitaliste au ricoșat înapoi către economiile conducătoare. Cum s-a văzut încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, capitalismul devine prin natura sa conflictual la nivel internațional. În timp ce capitalismul poate fi completat de către un stat al bunăstării
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]