8,531 matches
-
i-a spus lui Lupu XE "Lupu, Constantin" „că a fost o greșeală cu arestările și Împușcarea evreilor și a rugat ca chestiunea să se includă Între autoritățile militare fără a mai amesteca și autoritățile civile. - S-a hotărât Împărțirea pozei orașului În două zone. Încetarea jafurilor, perchezițiilor, arestărilor de ambele părți, putându-se aresta atât soldați români sau germani care se vor deda la astfel de fapte. - Legătura strânsă Între ambele Comandamente prin telefon și curieri”. Depoziția confirmă că arestările
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
președintele Comunității. Funcționarii Comunității și câțiva dintre membrii comitetului care au ajuns vii la Chestură au fost aranjați două rânduri, bătuți până la sânge și fotografiați Împreună cu soldați români În uniforme de luptă și puști În mâini, Încercuindu-i Într-o poză suvenir de pe câmpul de luptă. Printre cei uciși s-au numărat membri ai comitetului Comunității și câțiva dintre intelectualii de seamă: președintele organizației sioniste „Mizrahi”, Haim Gelber XE "Gelber, Haim" , Înțelept versat În legea și literatura rabinică și cercetător al
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
din punctul de vedere al vocii și al jocului actoricesc, trebuie să fie și un om de bussines, foarte bine pregătit. A..V. O, ai spus aproape o noutate! V.I. Da, de la curriculum vitae până la felul în care este făcută poza pentru dosar. Gândiți-vă că, de exemplu, audiții se fac în state în care ascultăm câte o sută și ceva de cântăreți pe zi! Deci, în primul rând, trebuie să fie ceva în prezentarea lor, când vezi acel curriculum vitae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pentru dosar. Gândiți-vă că, de exemplu, audiții se fac în state în care ascultăm câte o sută și ceva de cântăreți pe zi! Deci, în primul rând, trebuie să fie ceva în prezentarea lor, când vezi acel curriculum vitae, poza trebuie să te atragă, nu numai vocea. Sunt foarte multe elemente care au o mare importanță. A.V. Tu te-ai obișnuit cu spiritul acesta competitiv, ți-a fost sădit încă din România când lucrai cu profesoara Adriana Bera. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Băsescu împarte lumea politică în felul următor: el, pe de o parte, și niște chipuri insignifiante, pe de altă parte. Nu știu dacă vă amintiți o fotografie prezentând o manifestație muncitorească din perioada anterioară instalării comunismului în România. Era o poză cu o mulțime imensă de chipuri anonime. Pentru a crea o dovadă materială a unui trecut glorios, propagandiștii comuniști au instalat în acea mulțime anonimă un chip deloc anonim. L-au instalat pe Ceaușescu, dar într-un mod în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
mai miraculos proces tehnologic pe care îl văzusem în viața mea. Doamna de la studio continua să nu zâmbească. Amintirile a generații întregi au forma pătrățoasă a fotografiilor Polaroid. Banda albă de sub fotografie, cu un spațiu generos pentru „legende“ haioase ale pozelor, porecle și cuvinte dulci pentru cei dragi, a rămas o marcă a filmelor Polaroid. Bucuria dezvăluirii, nuanță cu nuanță, a unei fotografii sub ochii celor care apar în ea va rămâne și ea doar o amintire, care nu a mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
o expoziție de instantanee ale fostei vieți americane... Studiourile foto sunt dotate acum cu camere digitale, nici mai rele, nici mai bune decât cele care își declanșează blizurile în mâinile turiștilor. Pentru ultimele fotografii de diplomă făcute, mița fost arătată poza pe LCDȚul camerei și am fost întrebată dacă „e OK“. Fotograful zâmbea, dar nu mița fost deloc mai simpatic decât doamna serioasă care usca polaroidele cu feonul. Ceța avut și ceța pierdut Au avut operatorii culturali și au pierdut sălile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
cântă Peste-această lume strâmbă În pământ pe veci închisă Moartea, forță nedescrisă. Ceața albă, cranii saltă Plâng cadavrele grămadă Cimitir, o haină albă Te îmbracă și te-ngroapă. Miros de brad coroane înflorate Peste morminte reci stau așezate Pe pozele neînsemnate Stau rânduri triste și uitate. Cum poți să nu auzi tu oare Pe cei ce-ți bat cu pumnii sub picioare? Pășești și le arunci în fugă câte-o floare O lacrimă, și-o simplă lumânare.
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92944]
-
În fiecare an făceam fotografii. Scoteam în curte scaunele și ne așezam ca într-un studio. Întrun fel, era ziua tuturor. Chiar și a Crucii pentru care clopotele bisericii de peste calea ferată cântau din când în când. La început, de poza grupului se ocupau unchii mei. Treptat, am devenit eu maestrul acelei ceremonii. O dată, țin minte că am lăsat intenționat două scaune libere, pentru Bunica și Bunicul ce nu mai erau printre noi, dar pe care îi simțeam năprasnic de împreună cu
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
mei. Treptat, am devenit eu maestrul acelei ceremonii. O dată, țin minte că am lăsat intenționat două scaune libere, pentru Bunica și Bunicul ce nu mai erau printre noi, dar pe care îi simțeam năprasnic de împreună cu noi. Una dintre ultimele poze de familie pe care le-am făcut este una fotografiată de la mare înălțime. Ziua Crucii În curtea Bunicilor și a lui Aurel s-a pus piciorul pasarelei ce vine dinspre Podul Roșu și se duce mai departe în cartierul cel
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
experienței acumulate de consulatele generale și de ambasade. Fac această precizare pentru că nu doresc să se înțeleagă cumva că o intenție foarte bună ca aceasta reprezintă o notație derogatorie dezavantajoasă la adresa imaginii unui stat. Câtuși de puțin! Este doar o poză, un instantaneu al situațiilor care pot interveni în timpul unei vacanțe. Totodată, fac această precizare, în pagină au fost postate informațiile cele mai importante referitoare la contactele consulare și diplomatice; ele sunt esențiale. Dacă ar fi după mine, cititor al unei
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
și mai simplă. Foarte mulți arată cu degetul spre un defect de comunicare. Din experiența mea recentă, adevărul este că între miniștrii de Externe ai Europei se spune același lucru. Cine citește Tratatul Constituțional? Are 600 de pagini, nu are poze, este scris foarte mic, nu este un text sexy. Cum îl prezinți? În ce formă adaptată poate fi transformat în obiect de interes social? Pe de altă parte, mai detectez în întrebarea dumneavoastră o capcană. Europa către care ne îndreptăm
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
sus, din titlu, și din care reproduc numai ultimele două terține: ...Vreau zâmbetul să-mi fie ca de miere, Dar inima mi-e plină de venin. Pornit cu pasul lent spre alte ere, Spre lenta descompunere înclin, Și prins pe poza asta, tot voi piere, Chiar dacă sunt eu... Țoiu Constantin. Ce mă miră mai mult este orgoliul meu direct din adolescență... Vasăzică, modestia veni doar cu anii rezonabili, sub ea zăcând de fapt un prefăcut...
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
Când și în ce împrejurări l-ați cunoscut pe Nicolae Steinhardt? Dl. Gavrilă Pleș: "Eram în vacanță, eram student și lucram ca voluntar la șantier cu mai mulți tineri la Rohia. Asta se întâmpla prin '74-'75. Văzusem și o poză cu grupul de acolo, dar fără părintele Steinhardt. Acolo dormeam, acolo mâncam, puteam să mergem și în sat, în Târgul Lăpuș la 7 km. de Rohia. Mie nu-mi spunea nimic numele Steinhardt. Mai ales când l-am văzut cu
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
Cristian Teodorescu Zilele trecute, maestrul fotograf Ion Cucu m-a invitat la el acasă, să-mi arate câteva poze. Un apartament mare nemobilat. Pe parchet, așezate pe pagini desfăcute de ziar, câteva mii de fotografii. De 42 de ani Ion Cucu îi fotografiază pe scriitori. A developat în ultima vreme vreo trei mii de instantanee. Alte șapte mii își
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
Alte șapte mii își așteaptă rândul. Fotografii făcute într-o viață de om. Memoria în imagini a literaturii române contemporane. Portrete, imagini de grup, în București, prin țară, făcute după inspirația fotografului, adesea în mișcare. Gesturi, atitudini, zâmbete, grimase. Fiecare poză de Ion Cucu povestește ceva. Stătea tot timpul cu aparatul la pândă, discret. N-avea băgăcioșenia enervantă a pozarilor. Nici nu se grăbea. Prin anii "80 când l-am cunoscut avea tot timpul din lume. Revistele Uniunii Scriitorilor nu prea
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
cu aparatul la pândă, discret. N-avea băgăcioșenia enervantă a pozarilor. Nici nu se grăbea. Prin anii "80 când l-am cunoscut avea tot timpul din lume. Revistele Uniunii Scriitorilor nu prea mai aveau voie să publice și fotografii. Doar poze de clasici morți. Scriitorii contemporani nu mai aveau voie să aibă chip. O sănătoasă politică preventivă față de cei care uitau să întoarcă din Occident și față de cei care criticau partidul. Îi publicăm, le dăm bani, au case de odihnă numai
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
Occident și față de cei care criticau partidul. Îi publicăm, le dăm bani, au case de odihnă numai pentru ei și tot nu le ajunge! Mi s-a povestit că Elena Ceaușescu răsfoia presa dimineața, în Cabinetul 2. Se uita după poze. Nu suporta alte prim-planuri, ca să zic așa, decât cu tovarășul sau cu ea. Dacă ieșea altcineva în evidență într-o poză de grup, întreba cu gura și mai pungită ca de obicei: Cine e acesta (asta)? Ce caută aici
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
le ajunge! Mi s-a povestit că Elena Ceaușescu răsfoia presa dimineața, în Cabinetul 2. Se uita după poze. Nu suporta alte prim-planuri, ca să zic așa, decât cu tovarășul sau cu ea. Dacă ieșea altcineva în evidență într-o poză de grup, întreba cu gura și mai pungită ca de obicei: Cine e acesta (asta)? Ce caută aici?" Scapă, într-o revistă de cultură o poză măricică a lui Rebreanu: "Albinosul acesta cine e?" "Rebreanu, tovarășa academician!" "Și se compară
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
așa, decât cu tovarășul sau cu ea. Dacă ieșea altcineva în evidență într-o poză de grup, întreba cu gura și mai pungită ca de obicei: Cine e acesta (asta)? Ce caută aici?" Scapă, într-o revistă de cultură o poză măricică a lui Rebreanu: "Albinosul acesta cine e?" "Rebreanu, tovarășa academician!" "Și se compară, de-l dau ăștia așa de mare?" Se non e vero" Fotografiile cu scriitori pe care le făcea Ion Cucu nu-și mai găseau debușeu în
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
e vero" Fotografiile cu scriitori pe care le făcea Ion Cucu nu-și mai găseau debușeu în presă. Le punea pe hârtie lucioasă de amorul artei și ți le dădea din orgoliu. Tu scoteai o carte, el îți scotea o poză. Când l-am cunoscut era fotograful Uniunii Scriitorilor. Un tip de o jovialitate sceptică. Într-o zi, eram corector la România literară, mă sună: "Cristi, vreau să-ți fac niște fotografii." L-am invitat la Casa Scînteii. Vine, mai bârfim
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
erau fixul lui. Apăsa pe declanșator până simțea că l-a prins pe cel care îi poza. Dintr-un film întreg sau din două alegea cel mult trei cadre. Și îți spunea "Eu cred că acesta ești tu". Nu făcea poze de azi pentru mâine, ci gândea într-o durată mult mai lungă. Și iubea scriitorimea. Pe Nichita Stănescu l-a fotografiat de la debut până în ultimul său an de viață. Pe Marin Preda l-a tot urmărit. În dimineața când Preda
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
ultimul său an de viață. Pe Marin Preda l-a tot urmărit. În dimineața când Preda a fost găsit mort la Mogoșoaia s-a dus acolo imediat și a făcut un film întreg. I s-a dat voie să facă poze, după care anchetatorii i-au confiscat filmul. Cucu crede și azi că, dacă la Mogoșoaia ar fi avut grijă, țărănește, cineva de Marin Preda, cum se cuvine când bea omul un pahar mai mult, Preda ar fi supraviețuit. Când am
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
care anchetatorii i-au confiscat filmul. Cucu crede și azi că, dacă la Mogoșoaia ar fi avut grijă, țărănește, cineva de Marin Preda, cum se cuvine când bea omul un pahar mai mult, Preda ar fi supraviețuit. Când am văzut pozele din casa lui Ion Cucu, în această expoziție orizontală, mii de poze, am avut sentimentul că am în față un tezaur. Și asta nu numai pentru că cei mai mulți dintre scriitorii fotografiați de Ion Cucu au murit. Miile de poze ale lui
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
la Mogoșoaia ar fi avut grijă, țărănește, cineva de Marin Preda, cum se cuvine când bea omul un pahar mai mult, Preda ar fi supraviețuit. Când am văzut pozele din casa lui Ion Cucu, în această expoziție orizontală, mii de poze, am avut sentimentul că am în față un tezaur. Și asta nu numai pentru că cei mai mulți dintre scriitorii fotografiați de Ion Cucu au murit. Miile de poze ale lui Ion Cucu sunt tot atâtea documente despre o lume, aceea a scriitorilor
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]