8,218 matches
-
intervin; într-o seară, țin minte că eram pe la începutul relației noastre, i-am strecurat într-o prăjitură adusă de el o pastiluță bleu pe care o furasem de la numărul șapte, apoi m-am dus în bucătărie și m-am prefăcut că gătesc ceva pentru a doua zi. Am stat cu ochii pe ceas și, când știam că încep să apară efectele, am simulat voma... Nu mă condamnați prea aspru; eu am avut toată răbdarea din lume, l-am îndemnat, l-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Dreptul în România - un student întârziat - și era un fel de consultant juridic al patronului. I-a zis că prin angajarea practicanților își poate mări „sumele deductibile din venitul net realizat în anul fiscal de raportare“, iar bătrânul s-a prefăcut că înțelege și a acceptat... Juristul în devenire habar n-avea ce-i aia legislație fiscală românească, dar voia să epateze cu citate pescuite de prin Monitorul Oficial - Partea I. M-a asaltat cu telefoanele chiar din acea seară. Numărul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
deoarece, așa cum remarca Mircea Eliade, în baladă, "semnificația acestei nunți nu mai este substituirea elementelor rituale cu scopul de a efectua simbolic o nuntă postumă; măreția fabuloasă a ceremoniilor mistice este răspunsul dat de păstor cruntului destin. El reușește să prefacă un eveniment nefericit într-o taină a nunții pentru că moartea unui tânăr păstor necunoscut se transformă în celebrări nupțiale de proporții cosmice". Astfel ia naștere o impresionantă imagine poetică a contopirii omului cu natura, căci ceremonialul morții văzut ca nuntă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
națională. Nemai încumetîndu-se s-o ia din nou la drum, cei doi rămîn pe loc, în clădirea care era mai mult o ruină. Din ce în ce mai violentă și mai lugubră, furtuna aruncă peste ea acoperișul de tablă al bisericii satului și o preface „într-un colos de movilă”. Povestitorul scapă cu viață, însă prietenul moare. „Și astăzi - notează el în finalul cu miros de „literatură” al schiței - ca semn că cineva e sub acea movilă, se vede crucea adusă de vînt odată cu acoperișul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
canal și spre canal. în topografia băcăuană, „canalul” era albia sistematizată a pîrîului Negel. Deschis pînă în 1893, cimentat și acoperit din anul următor, canalul întîlnea Bistrița în dreptul abatorului. Iarna, în zilele geroase, acumularea de ape murdare și sînge se prefăcea, pentru copiii și tinerii din acea zonă a orașului, în patinoar („patinor” la Bacovia, „patinaj” la Isaiia Răcăciuni), „trist” numai pentru firile senzitive, dar nici pentru ele întotdeauna, dovadă următorul fragment din Cîntec tîrziu, publicat în „Curentul” și reprodus între
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pildă, la capitolul 19 din „Facerea”. „Cetatea” e o altă Sodoma sau Gomora și poate avea oricînd soarta acestora. Incapabil să se rupă de viața ei, poetul e aidoma femeii lui Lot, care „s-a uitat înapoi și s-a prefăcut în stîlp de sare”. O „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății) evocă, apoi, „ora cînd Petru plînge amar”, „ora lașității”5), povestită în toate Evangheliile. Ambele exemple sînt semnificative pentru psihologia poetului, un om ce se frămîntă pentru păcatele sale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu temelii în nisip sau bălegar, ci schele pentru dărîmat, imense eșafodagii pentru năruit bisericile vechi, crăpate de cutremur, cu sfinți mucegăiți și roși de cari, pentru prăbușit palatele nababilor în ale căror subterane zac movile de aur, pentru a preface în pulbere maghernițele putrede ale politicei oligarhice, îmbîcsite de putoare și de păinjeniș... Vom construi majestoase trapeze de lemn în al căror ochi de frînghie hoiturile despoților vor face gimnastică funerară în bătaia vîntului...” (vol. 2, Ed. Cartea Romînească, 1922
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Angeles. Un martor ocular a declarat că a văzut cînd au fost încărcate într-un camion toate oglinzile din casă. Numai în băile pentru oaspeți a rămas cîte o mică oglinjoară”. Oglinzile-s bune cît ne flatează, după aceea se prefac în cîrcotași. Evident, ca și Bacovia, „megastarul” american nu mai aștepta nimic bun de la ele. în plicuri și cartoane, „jurnalul” meu e și „jurnal de atelier”, în sensul strict al cuvîntului, adică printre texte sînt multe bruioane, unele curate, altele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înainte de a începe să mă bărbieresc. Mă cercetez o clipă în oglindă, apoi (cîteva secunde, poate un minut) nu mă mai văd, nu mai văd nici oglinda. M-a absorbit? Un gînd șterge tot ce era în față și-l preface într-o pată albă. Gînd fugitiv și inconsistent. Dacă ar trebui să-l precizez, n-aș putea: se destramă ca un abur sau ca un vis. Cînd realitatea intră iarăși pe deplin în drepturi, el nu mai există nici ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
proză (Cubul negru și alte cîteva fragmente) comentîndu-le cu poantări fin ironice. A recitat, din memorie, și cîteva epigrame (între care una despre un bețiv care a ingurgitat atîta spirit încît, dacă ar sufla într-o cofă cu apă, ar preface apa în rachiu)” (epigrama figurează în Opere, Ed. Univers Enciclopedic, 2001, p. 316 - n. m.). Iată și o observație care confirmă ceea ce am remarcat scriind despre discul cu poeziile înregistrate la Radio și de care editorii textelor sale n-au
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iată-ne, cu Strigoii, "mai departe", în altă lume, unde Eminescu o putea întîlni pe iubita moartă. După ce s-a travestit în Arald, rege al avarilor, iar pe Casandra a travestit-o în Maria, regina dunăreană, același mag i-a prefăcut în strigoi, ca să fie morți pentru lumea noastră, dar în lumea umbrelor să fie vii: "Decît în ceruri singur, mai bine în infern./ Dar noi doi împre ună..."202. Cred că este foarte clar: "Noi doi împreună", se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pururi fecioară, ca Madona, ca un înger și să iubească pe poet"... "Acest ideal de "iubită" e o fantasmă, după care în zădar aleargă, în zădar vrea să o cuprindă "din valurile vremii"; la cea dintîi atingere, năluca piere, se preface în fum și poetul plînge, sufere sincer. Poetul înțelege că femeia pe care o iubește este o plăzmuire a imaginației sale, pe care niciodată nu o va afla." "Sentimentele ideale, înalte, sentimente morale omenești, ce introduce poetul în iubire: Sărutări
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a murit foarte de tînără. D. Gherea n-a observat că e vorba de chipul iubitei moarte, pe care poetul o jelește ani la rînd, iar nu de o plăzmuire a imaginației sale, care la cea dintîi atingere piere, se preface în fum. Afară de aceasta, iubita de la Ipotești de-abia împlinise 18 ani cînd a murit și de aceea poetul n-o putea prezenta ca tovarășă de viață, ca soție și mamă, ori ca revoluționară, cum a pretins-o Gherea. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sa: "Și noi ne ferim de faimoasa Henriette și de Eminovici (ofițerul)278 întru cît ei făcuseră dovada că vor să tragă un ce profit, din aceste ajutoare". Miercuri 3 iunie 1887, un mare incendiu a izbucnit în centrul Botoșanilor, prefăcînd în ruină și cenușă trei sute zece case și lăsînd fără adăpost vreo două mii de familii. În timpul acelui incendiu, Eminescu era internat în spitalul Sf. Spiridon, așa că relatările Henriettei, din 4 iunie 1887, către Cornelia Emilian, n-au fost corecte: "Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la un finitu demn de ședințele Consiliului. D-l Leca a zis că recunoaște meritele lui Eminescu, că sunt prea mari, iar mijloacele noastre prea mici, zicînd totodată că Eminescu e o idealitate, dar eu cred că acea idealitate fiind prefăcută în carne și ciolane, trebuie să mănînce; trebuie dară a-i veni în ajutor. Ideea, de a cere de la guvern, este bună și o adopt și eu, însă zic că o pensiune nu se poate da, dar un ajutor, da
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prin care se refuză contactul social cu semenii, „simularea” și „disimularea” reprezintă formele principale de exteriorizare a atitudinii de infatuare și dispreț pe care individul respectiv o manifestă față de sine și față de semeni. Veșnicul camuflaj, continua preocupare de a se preface, de a face să pară adevărat ceva inexistent, la care se asociază, de regulă, suspiciunea, neîncrederea, manifestată față de semeni, duce la încordare în raporturile sociale, la apariția diferitelor conflicte interpersonale. 3). Efecte nu mai puțin importante au asupra acțiunii de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
căutătoare de și trăitoare în sacru: "Adu-Ți aminte de omul Tău, căci sunt trecător pe Pământ ca o adiere", "Da, omul este ca o umbră ce umblă în neștire și se frământă în zadar, căci bucuria lui se poate preface/ într-o clipită în amare tânguieli" sau "carnea noastră miroase a putred din cauza/ nebuniei care ne-a cuprins (...) suntem cocoșați și hidoși, peste măsură de impulsivi" etc. Următoarele două volume de versuri scrise de Ștefan Amariței (Foamea de timp, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a lui Seth); "Cântărețul de toamnă încearcă/ struna cantabilă în nopți risipite" în timp ce " Mesenii dau de-a azvârlita la zaruri/ măsoară câștigul cu paharul de vin" (Țipătul păsării de plumb), alți "flăcăi beți răstoarnă vinul/ în cupe, sortit să se prefacă râuri" (Verbul mut). În general, o serie reprobabilă de "leșioase trupuri ascunse", apăsate de păcate grele, "în hrubele întunecate ale morții" nocturne. De departe, cea mai înspăimântătoare este tot fiara veninoasă, Demonul om născut sub zodia apocalipsei: Din pântecul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
liniște grea/ ca o noapte bătrână și rece/ peste care se zbate cerul/ proaspăt ucis// și deodată o spaimă nebună/ cade urlând în pământ dinspre lună/ vin ei/ lumină neagră/ trec prin acoperiș prin pereți/ macină piatra o limpezesc o prefac/ apa rădăcinii unui copac/ trec prin lumină o macină o desfac/ soarele frunzelor unui copac// vin ei de demult de aiurea/ vin să macine lumea-pădurea/ trec prin acoperiș prin pereți/ cu răsuflet greu cu răsuflet/ și trec prin carne prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gravă, fasonată cu o ironie totuși benignă. Poetul ascultă muzica "ploii de apă dulce", fixează femeii întâlnire "la nord sau sigur pe după răsărit", ascultă resemnat "zgomotul după-amiezelor casnice" (doar după ce, dimineața, nu uită să își facă... "gimnastica sentimentală") ori se preface, mucalit, a căuta lângă personajul feminin cu o identitate incertă "acele chei/ ce merg la garderoba uitatelor idei". Într-un cuvânt, își imaginează mici istorii sentimentale desfășurate de regulă în interioarele casnice unde mocnește spleen-ul provincial, deocamdată ostoit de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
răspîndesc în Europa inovațiile tehnice provenite din Asia, cel mai adesea din China. Ele străbat zonele rurale, transformînd uneltele și tehnicile folosite pentru munca cîmpului; călătoresc din port în port, modificînd tehnicile de navigație (busola); trec din armată în armată, prefăcînd tehnica războiului (praful de pușcă). Astfel, datorită legăturilor, reînnodate cu zona exterioară asiatică și multiplicate în interiorul continentului, datorită schimburilor de alimente, mărfuri, mirodenii, idei se creează rețele transeuropene vii, mai bine spus ia ființă un țesut conjunctiv propriu-zis european. Însă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o distrugere în lanț și o explozie multiformă. 3 Europa eruptivă Europa modernă se formează prin pierderea Lumii Vechi (căderea Bizanțului, 1453), prin descoperirea Lumii Noi (1492) și prin transformarea Lumii (Copernic, 1473-1543). Două secole mai tîrziu, ea avea să prefacă Lumea. Navigatorii europeni, de la Henric Navigatorul la Vasco da Gama și Magellan, au recunoscut fața continentală a Africii, au descoperit calea spre India pe lîngă Capul Bunei Speranțe (1498), și apoi cuceritorii au explorat și colonizat cele două Americi. Pămîntul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pierduse oficial dreptul la existență. Întemeiată din capul locului pe minciună și fraudă, puterea a falsificat totul în jurul ei, pentru a-și asigura un exercițiu cât mai lung și mai discreționar. Ca în povestea frigianului, întoarsă pe dos, sistemul comunist prefăcea totul în neadevăr și corupție, nu în metalul nobil de care Midas era fascinat până la obsesie. Societatea a fost constrânsă a-și căuta salvarea în duplicitate. O strategie a separării planului intim de existența publică a fost pusă instinctiv la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tăria să-și recunoască vina. Opinia publică l-a silit totuși să tragă concluzia cuvenită. Ce se întâmplă însă cu gestionarii puterii care emit mereu alte opinii despre aceleași evenimente, care fac declarații publice ce se bat cap în cap, prefăcându-se a uita azi ce au spus ieri și păstrându-și o cinică disponibilitate față de orice schimbare pe eșicherul politic? S-a putut vedea, în răvășita noastră capitală, cum cele mai insolente afirmații în sfera puterii rămân nepedepsite, ba încă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ajunge, și că presă fără tipografie, cel puțin în condițiile tehnice de azi, nu se poate. Să-i curtăm deci cu "vorbe sunătoare" pe tipografi? Să le punem mai curând contractele nerespectate în față și să condamnăm abuzurile care îi prefac din slujitori ai culturii în factori obstruanți? Sunt întrebări la care și redactorii de la "24 ore" au a răspunde, înainte de a-și făgădui un alt jubileu. 24 ore, 24 noiembrie 1990 MUNCĂ ȘI CREDINȚĂ Mi-a fost dat să iau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]