9,297 matches
-
a devenit capitala acestei stăpâniri (1385-1791). Frederic I de Hohenzollern a fost numit în 1415 Elector de Brandenburg, iar Ansbach nu a fost unit cu Brandenburg, ci a rămas sub numele Brandenburg-Ansbach-Bayreuth un principat independent până la vinderea acestuia prin ultimul principe Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, pe 2 decembrie 1791. În perioada 1523-1603 Margrafii de Hohenzollern au fost și domnitorii Ducatului Jägerndorf. În anul 1796, viitorul rege Maximilian I Iosif de Bavaria, originar
Ansbach () [Corola-website/Science/304373_a_305702]
-
mai ciudate prințese din Regatul român”. Fire sensibilă și capricioasă, extrem de cultivată, Principesa Elisabeta a rămas în amintirea contemporanilor săi ca o adevărată enigmă. Lisabeta, cum i se spunea în familie, s-a măritat pe 27 februarie 1921 cu diadohul (principele moștenitor) George al Greciei, devenind peste un an regină. A divorțat în 1935, stabilindu-se în România până în ianuarie 1948, când a fost nevoită să părăsească definitiv țara, la fel ca ceilalți membri ai familiei regale. Viața în exil și-
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
născut în familia regală a României, dobândind prin naștere titlurile de "principesă a României" și "principesă de Hohenzollern-Sigmaringen". Mama sa era Maria de Edinburgh, fiică a prințului Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, fiul Reginei Victoria, iar tatăl Mariei era principele moștenitor Ferdinand al României. În familie era numită "Mignon", spre a fi deosebită de mama sa. S-a născut la Castelul Friedenstein, iar, întâmplător, în perioada nașterii Mărioarei, la opera din Gotha se prezenta creația compozitorului francez Ambroise Thomas, "Mignon
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
lui Mignon își amintea: „Draga noastră Mignon a arătat un incredibil curaj și atâta putere... dar greul abia începe, va trebui să învețe să trăiască singură, fără sfatul și prezența lui”. Petru devenise rege, iar conducerea până la majorat aparținea Regenței, Principele Regent Paul deținând un rol important. Ca regină-mamă Mignon stabilise un principiu important pentru stabilitatea țării și siguranța politică a dinastiei: „Am stabilit o regulă, nu părăseam țara atunci când Paul nu era acolo, iar Paul nu pleca dacă nu eram
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
dăruit ducatul de Spoleto lui Pandulf Cap de fier, prinț de Benevento și Capua, un aliat puternic. În anul următor, Otto a lăsat asediul orașului Bari în seama lui Pandulf, dar în lupta de la Bovino bizantinii l-au capturat pe principele aliat. În 972, împăratul bizantin Ioan I Tzimisces i-a recunoscut lui Otto titlul de împărat și a acceptat căsătoria fiului, prinț moștenitor, Otto II, cu nepoata sa, Theophanou. Pandulf a fost eliberat. Otto I a murit în 973. A
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
n. 7 iunie 1960, Iași, România) este un fost actor român, care din 1996 este soțul principesei Margareta a României, fiica fostului suveran Mihai al României. Conform statutului Casei Regale a României din 30 decembrie 2007, el purta titlurile de „Principe al României” și „Principe de Hohenzollern-Veringen”, cu calificativul „Alteță Regală”. Titlul din urmă i-a fost contestat în presă de către actualul șef al casei Hohenzollern-Sigmaringen și nu mai este folosit cel târziu din momentul ruperii relațiilor dinastice cu casa de
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
Iași, România) este un fost actor român, care din 1996 este soțul principesei Margareta a României, fiica fostului suveran Mihai al României. Conform statutului Casei Regale a României din 30 decembrie 2007, el purta titlurile de „Principe al României” și „Principe de Hohenzollern-Veringen”, cu calificativul „Alteță Regală”. Titlul din urmă i-a fost contestat în presă de către actualul șef al casei Hohenzollern-Sigmaringen și nu mai este folosit cel târziu din momentul ruperii relațiilor dinastice cu casa de Hohenzollern-Sigmaringen, la 10 mai
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
Hohenzollern-Veringen”, cu calificativul „Alteță Regală”. Titlul din urmă i-a fost contestat în presă de către actualul șef al casei Hohenzollern-Sigmaringen și nu mai este folosit cel târziu din momentul ruperii relațiilor dinastice cu casa de Hohenzollern-Sigmaringen, la 10 mai 2011. Principele Radu al României este membru non-dinastic al Casei regale a României, titlul și calificativul său nefiind transmisibile. Fie acompaniat de alți membri ai familiei, fie singur, el a reprezentat și reprezintă familia regală a României la diverse evenimente și ceremonii
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
Proiectul s-a desfășurat în opt localități din România în decursul a șase ani. În 1999, Radu Duda a înființat în Elveția asociația culturală "Spectacolul Secolului XXI", consacrată promovării culturii Europei de Est. După înnobilarea sa de la 1 ianuarie 1999, principele Radu și-a încheiat cariera de actor și s-a dedicat exclusiv activităților de reprezentare a familiei regale și a României. Radu a jucat un rol important în planificarea și organizarea vizitelor internaționale ale regelui Mihai I al României în
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
crearea conceptului „Turneului Mileniului” al Maiestății Sale Regele în România din 2000. În turneele sale în NATO, Regele a vizitat Anglia, Norvegia, Belgia, Danemarca, Spania, Luxemburg și Olanda, întâlnindu-se cu șefii de stat și de guverne ai țărilor respective. Principele l-a acompaniat pe Rege în marea majoritate a acestor vizite. În 2002, a absolvit Colegiul Național de Apărare din România, precum și Colegiul George C. Marshall, din Garmisch, Germania. În august 2004 a participat în cadrul programului de două săptămâni pentru
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
NATO" din București și Membru de Onoare al Senatelor Universității "Aurel Vlaicu" din Arad și al Universității din Oradea. Din 2005 e colonel al Armatei Române și a obținut un doctorat în Științe Militare la Academia Națională Militară din București. Principele Radu este autorul câtorva cărți: "Dincolo de mască" (București: Unitext, 1997), "L'Âme du masque" (Brussels, 1998), "Război, un exil, o viață" (București, 2000; tradusă în engleză cu titlul de "Anne of Romania: A War, an Exile, a Life", București: Romanian
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
San Francisco și București, 2001), "Kildine" (București, 2003; o traducere în română a basmelor Reginei Maria a României), "Șapte" (București: Nemira, 2003), "The Royal Family of Romania" (București: Humanitas, 2004), "Persona" (București: Nemira, 2006), "The Elisabeta Palace" (București: Humanitas, 2006) Principele Radu ține conferințe și discursuri în România, Suedia, Finlanda, Austria, Japonia, India, Lituania, Ungaria, Elveția, Belgia, Franța, Irlanda, Canada, Polonia, SUA, Italia, Iordania, Thailanda, Slovenia, Croația, Azerbaijan, China, Egipt și Marea Britanie. Prințul Radu apare în mod regulat pe posturile TV
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
Austria, Japonia, India, Lituania, Ungaria, Elveția, Belgia, Franța, Irlanda, Canada, Polonia, SUA, Italia, Iordania, Thailanda, Slovenia, Croația, Azerbaijan, China, Egipt și Marea Britanie. Prințul Radu apare în mod regulat pe posturile TV și publică articole în presa scrisă din România. Conferințele Principelui Radu discută subiecte legate de integrarea României în structurile Euro-Atlantice, apărare și securitate, geopolitică și diplomație, cultură, economie și educație. A vorbit deasemenea și despre problema minorităților etnice, în particular despre cea rromă, un subiect important pentru România și Europa
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
și educație. A vorbit deasemenea și despre problema minorităților etnice, în particular despre cea rromă, un subiect important pentru România și Europa de Sud Est de azi, în cadrul unor conferințe din România și Europa. Pe data de 9 aprilie 2009 principele și-a anunțat candidatura pentru funcția de președinte al României la alegerile prezidențiale din noiembrie 2009. Ulterior s-a retras din cursa electorală. E un proiect inițiat de prințul Radu pentru a promova interesele majore ale României și a întări
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
oameni de afaceri, jurnaliști și cetățeni americani de origine română. Turneul prieteniei II și Turneul prieteniei III au în plan să atingă alte cinci state SUA. La data de 1 ianuarie 1999 i-a fost acordat numele (nu titlul) de "principe de Hohenzollern-Veringen" de către ASR prințul Friedrich Wilhelm, șeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen, numele său legal devenind Radu Hohenzollern Veringen Duda. Din 2007, de când și-a schimbat numele legal în Radu al României Duda, Radu nu mai folosește numele de Hohenzollern
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
de Hohenzollern-Veringen" de către ASR prințul Friedrich Wilhelm, șeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen, numele său legal devenind Radu Hohenzollern Veringen Duda. Din 2007, de când și-a schimbat numele legal în Radu al României Duda, Radu nu mai folosește numele de Hohenzollern. Principele Radu nu are blazon, deoarece nu i-a fost specificat vreunul prin decretul princiar care i-a acordat noul nume de Hohenzollern-Veringen. De asemenea, decretul nu i-a acordat lui Radu nici apelativul de "Alteță". Alte familii regale, însă, i-
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
nici apelativul de "Alteță". Alte familii regale, însă, i-au recunoscut folosirea de către acesta a apelativului de "Alteță Serenissimă". Prin noul Statut al Casei Regale semnat de Regele Mihai al României la 30 decembrie, 2007, Radu a primit titlul de "Principe al României" cu apelativul de "Alteță Regală" și urmează să poarte titlul de "Alteța Sa Regală Principele Consort al României" începând de la moartea lui Mihai. În august 2004, reprezentanți ai lui Karl Friedrich, Prinț Moștenitor de Hohenzollern-Sigmaringen, l-au acuzat pe
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
de "Alteță Serenissimă". Prin noul Statut al Casei Regale semnat de Regele Mihai al României la 30 decembrie, 2007, Radu a primit titlul de "Principe al României" cu apelativul de "Alteță Regală" și urmează să poarte titlul de "Alteța Sa Regală Principele Consort al României" începând de la moartea lui Mihai. În august 2004, reprezentanți ai lui Karl Friedrich, Prinț Moștenitor de Hohenzollern-Sigmaringen, l-au acuzat pe Radu de folosirea numelui Hohenzollern fără permisiune, cât și de a fi cerut sume "considerabile" de
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
zeci de ani urmăriți și-n gurile de metrou de Securitate, au considerat compromisul inacceptabil." În iulie 2010, Marco Houston, editorul publicației Royalty Monthly, a făcut o declarație în Înalta Curte de la Londra, prin care recunoștea că toate acuzațiile împotriva Principelui Radu sunt neadevărate și nu ar fi trebuit publicate niciodată. De asemenea, în declarație se confirmă că Principele Radu nu a fost membru sau colaborator al Securității, lucru constatat și de CNSAS. Unii au contestat legalitatea ascensiunii rapide a lui
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
Marco Houston, editorul publicației Royalty Monthly, a făcut o declarație în Înalta Curte de la Londra, prin care recunoștea că toate acuzațiile împotriva Principelui Radu sunt neadevărate și nu ar fi trebuit publicate niciodată. De asemenea, în declarație se confirmă că Principele Radu nu a fost membru sau colaborator al Securității, lucru constatat și de CNSAS. Unii au contestat legalitatea ascensiunii rapide a lui Radu în Armata Română, de la subofițer în rezervă la rangul de colonel activ, în mult mai puțin timp
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
acordă succesiv. Ofițerii decorați cu ordinul Sfântului Gheorghe Clasa III-a și a IV-a poartă numai crucea de la gât, pe când cei decorați cu ordinul Clasa I-a și a II-a poartă crucea de la gât și steaua pe piept. Principele Carol al României (devenit la 10 mai 1881 Regele Carol I) a fost decorat cu "" clasa III-a și II-a succesiv în anii 1877 și 1878, datorită participării și izbândelor extraordinare ale României la Războiul Ruso-Turc, care a însemnat
Ordinul Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/304473_a_305802]
-
fost decorat cu "" clasa III-a și II-a succesiv în anii 1877 și 1878, datorită participării și izbândelor extraordinare ale României la Războiul Ruso-Turc, care a însemnat, pentru Principatele Unite ale României, simultan și Războiul de Independență al României (-). Principele Carol al României a fost și comandantul forțelor ruso-române de la Plevna (începând cu 17 august 1787, secondat de secondat de generalul rus Zotov și generalul român Alexandru Cernat), după ce în primul atac de la Plevna, generalul turc Osman Pașa obținuse o
Ordinul Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/304473_a_305802]
-
18 iulie, înainte de trecerea Dunării de către forțele armate române. Bătăliile a doua (30 iulie), a treia (1 septembrie și a patra (cea finală, de la 28 noiembrie/9 decembrie) consființesc vitejia și devotamentul extraordinar al românilor, precum și superioritatea tactică militară a Principelui Carol și generalului Alexandru Cernat.
Ordinul Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/304473_a_305802]
-
populație de de locuitori, împreună cu municipalitatea înconjurătoare avea un total de . Este centrul administrativ al districtului Podunavlje din Șerbia. Fondatorul modern al orașului este prințul sârb Đurađ Branković în secolul 15, care a construit fortăreața în 1430. Cand a devenit principe de Tokaj în Ungaria, el a cultivat vinuri din pe noile sale teritorii; așa luând naștere faimosul vin alb de Tokaji. Semendria a fost reședința lui Branković și capitala Șerbiei între anii 1430 și 1439, când a fost cucerita de către
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
al lui Krak”. Numele lui Krakus ar putea proveni fie de la „krakula”, un cuvânt proto-slav ce înseamnă „sceptru de județ”, fie de la alt cuvânt proto-slav, "krak", ce înseamnă „stejar”, odinioară arbore sfânt asociat conceptului de genealogie. Prima mențiune a unui principe Krakus (în grafia "Grakch") datează din 1190, deși orașul există încă din secolul al VII-lea, fiind locuit de tribul Wiślanie. Numele oficial complet al orașului este "Stołeczne Królewskie Miasto Kraków", în traducere, „Capitala Regală Orașul Cracovia”. În română, unui
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]