8,941 matches
-
lași, cel mai adesea, Începem s-o ponegrim, acordându-ne nouă Înșine false valori și dovedind exacerbate pretenții, de parcă cineva, Înainte de naștere, ne-ar fi făcut promisiuni demne de ființe regale! Toți acei indivizi din jurul nostru care se bat cu pumnii În piept, vorbind la nesfârșit despre marile lor necazuri, nu fac decât să exhibe teatrul unui orgoliu și al unei aroganțe nesfârșite, În ciuda aparentei și insistentei, afișatei lor modestii; și-apoi, aceiași sau alții se refugiază În religie sau În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru introducerea unui implant în penis. Datorită combinației toxice dintre diabet și alcoolism în ultimii ani ai vieții, tata devenise impotent. Am lăsat costumele în grija croitorului și am plecat înapoi la Sherman Oaks, în lacrimi, urlând și lovind cu pumnul în volanul Mercedesului în timp ce tăiam neglijent curbele periculoase din canioane. Iar când m-am întors la New York, Jayne mi-a spus că rămăsese gravidă și că intenționa să păstreze copilul, eu fiind tatăl. Am implorat-o să facă un avort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că pastilele de Elavil nu-și făcuseră efectul, fie că tulburarea bipolară de care suferea nu fusese detectată, cartea despre vrăjitorie găsită sub patul lui, X-ul scrijelit pe piept și tentativa de sinucidere de luna trecută, mâna ruptă din cauza pumnilor dați în perete, nopțile lungit în pat numărând până la o mie, iepurele de casă găsit mai târziu, în aceeași dimineață, atârnând spânzurat de un cârlig într-o cămară - și, în sfârșit, imaginile de încheiere ale nenumăratelor rapoarte: steagul în bernă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-a sfârșit la fel de brusc cum începuse atunci când Terby a piuit și și-a rotit capul spre mine, de parcă n-ar fi vrut ca această conversație să continue. Știam că Sarah activase cumva păpușa, dar a trebuit să-mi încleștez pumnii pentru a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că păpușa părea atât de interesată să ne asculte. Sarah zâmbi abătută și duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
studenți, năuci și strâmbându-se, am lăsat capul jos și m-am repezit spre pub-ul din campus, The Café, adăpostindu-mă sub copertina de la intrare, ținându-mă de stâlpul de lemn, dar pe urmă mi-am desprins mâna, lăsând pumnul vântului să mă izbească de zid. Bătea atât de puternic încât un automat de lângă mine fu trântit la pământ. Când am privit în sus, printre pleoape, am zărit brațele ceasului din turn zbătându-se ca niște pendule. Efectiv puteai auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să verific numărul celui care mă suna. Provenea de pe celularul lui Aimee Light. - Cine-i acolo? Nici nu mi-am dat seama când mă prăbușisem pe scaun. Inima îmi bătea foarte tare. Ca s-o controlez am făcut din mână pumn. Aimee? - Nu. Pauză, paraziți, vânt. M-am aplecat în față, rostind alt nume. - Clayton? Vocea era de gheață. - E unul din numele mele. M-am ridicat în picioare. - Cum adică? Ești Clayton sau nu? - Sunt totul. Sunt fiecare. Pauză plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cred că ai idee de cum ai putea scăpa de mine, nu încă. - Dacă nu exiști, cum aș putea realiza una ca asta? - Ai citit manuscrisul? întrebă din nou vocea. Eram pe punctual de-a izbucni în lacrimi. Mi-am vârât pumnul în gură, mușcându-l. - Hai să jucăm un joc, Bret. - Nu voi... - Jocul se cheamă: Ghici Cine-i Următorul? - Nu ești viu. Apoi brusc și foarte dulce, vocea începu să fredoneze un cântec pe care l-am recunoscut - The sunny
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gambă. Am realizat cu o teribilă finalitate: mă vroia țintuit locului. Nu vroia să mă duc nicăieri. Nu vroia să mă grăbesc spre Fortinbras Mall. Nu vroia să-l găsesc pe Robby. M-am înfuriat și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt îi ieși pe bot. L-am mai izbit o dată în față. Fața continua să împroaște cu sânge, iar câinele continua să urle. Am început să urlu și eu la el. Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
moment dat într-o pledoarie delirantă, iar noi, invitații, parcă nici nu existam pentru ea.” Nae, știu, este destul de expresiv în sentințe, dar situația pe care mi-o descrie îmi pare cunoscută. Mai rămân în preajma scenei pentru a le ține pumnii alor noștri la lectură, apoi mă duc să mai bat piața. Deodată, dau peste Ioana Crăciunescu. Bronzată, într-un balonzaid alb, vaporos, suflecat la mâneci până la coate, cu poșeta pe umăr și un evantai între degete. Se arată nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să izbucnească în râs). Steaguri galbene în Libanul de Sud, alb-albastre în nordul Israelului. Cele două șiruri de drapele se sfidează și se întărâtă reciproc la o sută de metri distanță unul de celălalt. Tot așa cum mult mai la sud, pumnii se ridică tot mai amenințători pe măsură ce te apropii de fosta linie verde care-i separa pe palestinieni de israelieni. Gush Emunmim contra Hamas, foarte aproape unul de celălalt. Cu nervii gata să explodeze. Iar tensiunea e cu atât mai mare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
însele în timpul colonizării. Aceasta a înghițit totul, în afară de nucleul dur. Dar fără religie, ce mai rămânea din cultura arabă? Deci, mâna întinsă. Dar cei care se reclamă azi de la ea visează să vă taie gâtul. Și atunci mâna se face pumn. Iar voi aveți dreptate să fiți în gardă. Nu-ți venea să crezi ochilor văzând pe străzile orașului Cairo vălul, incidental în 1960. Niqâb-ul wahhabit, care acoperă corpul, fața și mîinile, te cam scoate din sărite. Tu refuzai escatologiile sinuciderii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vezi că-i pictor prost? Uite acest cap de copil: parcă-i de hidrocefal! Uite, ce cap e acesta? Acela? strigă disperat negustorul, acela o fi ori n-o fi cap! dar acesta, acesta al meu (și se bate cu pumnii) acesta e cap, ori ce? Oi-oi, mare nenorocire! Ce să-i faci? Trebue să te dai după păr. Fiece frunză cu umbra ei. Ce Dumnezeu! prea mare barbă! ar trebui s-o mai astâmpere. Farmacia Kiesielewsky. Ciurea. Mihalache Dragonciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au luat în stăpânire ultimile rezerve de grâu de prin cămări.Banul nu lipsește în Ucraina. Ba se pare chiar că e prea îmbielșugat. Dovadă că funtul de pâne se plătește până la 50-60 de ruble. Dar nemernicii oameni preferă un pumn de grâu grămezilor de ruble de hârtie. Cu capetele plecate, Ovreii și Haholii dela Iampol au suferit și această furtună după multe altele așteptând zile mai bune. Mai cu samă Ovreii au avut a plăti și de astă dată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decât să te întorci cu mare grabă acasă să vâri și vaca după capră și după cucoș. Bine, am să vâr. Ș-am să viu să dau samă. Când se întoarce Ovreiul a treia oară începu să se bată cu pumnii în cap și în piept. Se văia cu glas înalt și lăcrimat: Cu ce-am greșit eu, învățătorule, înaintea lui Dumnezeu, de-am ajuns la asemenea pedeapsă? Acuma nu mai am de ce trăi! Trebuie să mă pun jos și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Gheorghe dela Sinai venise la Zografos. Dovadă că un călugăr dela Sinai, venind la Zografos a recunoscut pe sfânt și i-a reproșat ticăloșia, că a plecat de unde era venind la niște pârliți de greci. L-a amenințat și cu pumnul. Iar sfântul Gheorghe l-a mușcat de deget. Geografia Boieriile și clerul Ceremonialul Oastea Partea sufletului, pentru mănăstiri, e cât dreptul unui copil. Cârmuitor la Cotnari este marele Paharnic Spatarul cel mare Cârmuiește Cernăuții Hatmanul cel mare cârmuiește Suceava Logofătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
peretele dinspre răsărit și 2 în peretele în spre amiază. Ferestrele aveau cruce și erau foarte mici și nu aveau sticlă, ci o piele de bîrdizan, legată cu o sfoară. Ferestrele erau așa de mari cam cât ai baga un pumn. Pe jos nu era podit ci lipit cu lut. Casa era acoperită cu pae si puse prăjini să nu ia vântul paile. Cînd facea foc în vatră fumul se urca în pod și de acolo pe-o bortă făcută în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
brăcinar 13. Lelea cât o husăriță Și badea pîn la catrință." Când era ziua onomastică a lui Grigore Chetreanu,erau chemați și părinții la el și moșu V. Sofroni Iftime. Erau cinstiți cu rachiu din belșug, în care punea un pumn de piper și cu răcituri de por, pe șoricul răciturilor se vedea păru, mai ales de era porcu negru. În fața casei lui Grigore Chetreanu este o poiană frumoasă cam la 2o de prăjini, unde era o mare prisacă de stupi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Popa Vasile Șarpe era om foarte răutăcios. El punea oamenii care suduiau de cele sfinte cu picioru în butuc dinaintea bisericii și câți eșeau din biserică să-i stupească. Soția lui, Zoița, bunica tati, a fi mâncat vr-un milion de pumni de la el, că era foarte răutăcios și foarte nătâng. Dar când a ajuns la 80 de ani, el a murit. Și a mai trăit Zoița fără pumni încă 35 de ani, adică 115 ani. Gheorghe Apopei cu Zoița a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-i stupească. Soția lui, Zoița, bunica tati, a fi mâncat vr-un milion de pumni de la el, că era foarte răutăcios și foarte nătâng. Dar când a ajuns la 80 de ani, el a murit. Și a mai trăit Zoița fără pumni încă 35 de ani, adică 115 ani. Gheorghe Apopei cu Zoița a avut 4 fete și un ficior. O fată Smaranda era mama tati; 2) Anica Ursăi era mai sglobie; 3)Ruxanda lui Costache Mărzan nu era frumoasă, dar bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la buzunare, să îmi controlez reacțiile și în niciun caz să nu ridic mâna în sus, căci le facilitez hoților controlul buzunarului. Vedeți că au obiceiul ca înainte de încerca să controleze un buzunar, se strecoară în spatele victimei, îi aruncă un pumn de boabe de grâu deasupra capului și cum instinctul fiecărui om este de a își scutura părul de ceva ce chipurile a căzut din ceruri, victima ridică ambele mâini să se scuture pe păr, oferind cale liberă hoților să controleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
violent, deranjau pe vecinii lor, motiv de ceartă. Am auzit odată o înjurătură, urmată de certuri violente, m-am urcat pe zidul ocrotitor al grădinii din fața Ateneului să pot vedea ce se întâmpla. Mare lucru nu am văzut, doar niște pumni, îmbrânceli, acompaniate de un vocabular mult suburban. Scandalul se extindea și nimeni nu se grăbea să-i împace pe combatanți. Mi se părea că scandalul se multiplica, câteva femei care începuseră să țipe făcând concurență spuselor lui Ceaușescu. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
un apartament În cartierul Canta, apropiat de noi și găsind o altă femeie, din Botoșani, Irina a revenit În Iași după Împlinirea vârstei de doi ani. Bunul s-a reîntors În copilărie. Am Început mișcările mânuțelor pe cântec “Eu duc pumnii Înainte/ și apoi Îi las În jos./ Fac așa când sunt cuminte/ Căci e bine și frumos/ Pumnii’n sus, pumnii’n sus/ și apoi Îi las În jos/ căci așa ni s-a spus că e bine și frumos
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În Iași după Împlinirea vârstei de doi ani. Bunul s-a reîntors În copilărie. Am Început mișcările mânuțelor pe cântec “Eu duc pumnii Înainte/ și apoi Îi las În jos./ Fac așa când sunt cuminte/ Căci e bine și frumos/ Pumnii’n sus, pumnii’n sus/ și apoi Îi las În jos/ căci așa ni s-a spus că e bine și frumos./ Pumnii-apoi Îi duc În lături/ ca s-arăt că știu să fac/ cum mă-nvață Bunicuța/ și să
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Împlinirea vârstei de doi ani. Bunul s-a reîntors În copilărie. Am Început mișcările mânuțelor pe cântec “Eu duc pumnii Înainte/ și apoi Îi las În jos./ Fac așa când sunt cuminte/ Căci e bine și frumos/ Pumnii’n sus, pumnii’n sus/ și apoi Îi las În jos/ căci așa ni s-a spus că e bine și frumos./ Pumnii-apoi Îi duc În lături/ ca s-arăt că știu să fac/ cum mă-nvață Bunicuța/ și să-i fac mereu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
decât străini, și... în original, grație unor ediții bilingve: Lorca, Trakl, oleacă de Hölderlin, Heredia, Baudelaire și, mai cu seamă, Saint-John-Perse, Char, Michaux și Mallarmé. Însă... nu am intrat în mimeză de apropriere cu ei; nu m-am bătut cu pumnul în chept și n-am strigat: Anche io sono poeta!, mulțumindu-mă cu practica strigăturilor străbune și a epigramei populare, har moștenit de la instanța-mi paternă. (Vezi numai, în "Fragmente dintr-un discurs incomod", faimoasa reușită: Lesne strig în gura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]