10,353 matches
-
scoată din cap progresului visul despre „marele salt“. Dar deocamdată rămâneau sugestii, tatonări și anticipări inconștiente, pentru care nu există nici o explicație. În orice caz, e de presupus că zăcea, acumulată, o masă copleșitoare de materiale, care tocmai de aceea respira prin scurte semnale și lăsa să se recunoască ceva încă nearticulat, ceva care nu voia, încă nu voia să iasă la lumină. Scriind sau desenând, punând la bătaie toate trucurile care-mi erau accesibile, evitam abisurile evidente, le ocoleam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
constă În patru volume manuscrise, și ne-a interzis să le publicăm pentru moment, așa că așteptăm să moară, pentru a o Înmâna bătrânului tipograf Rañó. Chestia-i de durată, căci constituția atletică a autorului, care e din ăia care, când respiră profund, ne lasă fără oxigen, nu acreditează ideea unui sfârșit apropiat, care să satisfacă sănătoasa curiozitate a pieței. După ce ne-am consultat asesorul juridic, ne-am grăbit să oferim anticipat un rezumat din Facă-se a făcut și din evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
salt pă vâslele dân spate, să mersi, nu atât În numele meu cât În al patriei dă peste mări și țări, pentru omagiu adus comemorării zilei mele dă naștere. Cu ultimu strop dă champagne dulce, am bătut În retragere. Afară am respirat văzduhu dân fundu bojocilor ș-am simțit Începutu ușurării. Jacqueline m-a pupat În tenebre. Te Îmbrățișez, Indianu P.S. de la unu a.m.: Am iară crampile alea. N-am putere să m-atârn dă para dă la sonerie. Ogeacu urcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ăllant, amânam salutu până-n buricu la Piața Cañuelas, ne Întorceam În convoaie diferite, or cu același convoi, În mașini diferite? Atâtea necunoscute interesante Îmi dădea temperatură. Cum nu-l vedeam pă Cárdenas pă peron, stam cu Borsalino și plicu și respiram ușurat. Ce să-l văd pe neseriosu ăla, că n-a venit! Însuși ca În Adrogué, am stat dă planton În Cañuelas; și În toate locurili astea dân sud decât plouă. Am jurat să Împlinesc poronca coștiinței mele. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dărâmi poza asta, pă mine mă dărâmi. Sunt om la apă. Mă vedeți d-acu ca pă aedu dân colonii; sau așa, sau dăloc. Ia dă la omu modern mitu, și-i iei pâinea care o mestecă, aeru care Îl respiră și ceaiu mate Napaleon, care io ți-l recomand! În concluzie și momental, io sunt cântărețu rusofil care Îl presupune prefesoratu. Am parola ta și retrage-te. Cu cât turuim mai mult, cu atât ie toate mai vage. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simți pleoapele din ce În ce mai grele și adormi. — ...coborî cu un submarin și, odată ajunși În modelul-habitat, veți fi presurizați la treizeci și trei de atmosfere, În același timp, veți fi racordați la amestecul de gaz, deoarece aerul de la suprafața terestră nu poate fi respirat la o presiune mai mare de optsprezece atmosfere... Norman nu mai asculta. Aceste detalii tehnice Îl umpleau de groază. Adormi din nou, trezindu-se din când În când. — ...deoarece toxicitatea oxigenului apare doar dacă presiunea sa depășește 0,7 atmosfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Priviră roata Învârtindu-se. Auziră clămpănitul ce semnala desprinderea submarinului și zgomotul motoarelor când acesta se Îndepărtă. Apoi tăcere. — Ce se Întâmplă acum? Întrebă Norman. — Ne presurizează, spuse Ted. Suntem racordați la o atmosferă de gaze exotice. Nu se poate respira aer normal aici. — De ce? Întrebă Norman, privind pereții reci de oțel ai cilindrului și regretând că adormise În timpul instructajului. Deoarece atmosfera de la suprafața pământului ar fi mortală aici. Noi nu ne dăm seama, dar oxigenul este un gaz coroziv. Face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Închide culoarea mărului tăiat sau face să ruginească fierul, devine incredibil de distructivă pentru corpul uman, În cazul unei expuneri prelungite. La presiuni Înalte, oxigenul este extrem de toxic. Prin urmare, se reduce proporția de oxigen respirată aici. Dacă la suprafață respirăm 21% oxigen, aici vom respira doar 2%. Oricum, nu vei observa diferența... O voce În difuzor: — Începe presurizarea. — Ăsta cine e? Întrebă Norman. — Barnes, răspunse vocea. Dar nu părea a fi Barnes. Era un sunet scrâșnit și artificial. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
face să ruginească fierul, devine incredibil de distructivă pentru corpul uman, În cazul unei expuneri prelungite. La presiuni Înalte, oxigenul este extrem de toxic. Prin urmare, se reduce proporția de oxigen respirată aici. Dacă la suprafață respirăm 21% oxigen, aici vom respira doar 2%. Oricum, nu vei observa diferența... O voce În difuzor: — Începe presurizarea. — Ăsta cine e? Întrebă Norman. — Barnes, răspunse vocea. Dar nu părea a fi Barnes. Era un sunet scrâșnit și artificial. Probabil că din pricina microfonului, spuse Ted și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
minciuni din DH-8? interveni Harry, făcându-i din nou să râdă. Se Înghesuiră În sasul strâmt, ciocnindu-și căștile Între ei, apoi trapa peretelui despărțitor din stânga se Închise, iar roata de siguranță se Învârti. Barnes le spuse: — În regulă, fraților, respirați liniștiți. Apoi deschise tambuchiul inferior, lăsând să se vadă apa Întunecată, care nu pătrunse În compartiment. — Habitatul se află la o presiune pozitivă, explică el, de aceea apa nu urcă aici. Acum urmăriți-mă și faceți la fel ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mutat lateral. Norman avu senzația acută că se află În apropierea unui avion: o suprafață metalică curbată și o ușă escamotată. Metalul era cenușiu-Închis, o culoare de rău augur. Împotriva voinței sale, Norman era neliniștit. Ascultându-i pe ceilalți cum respiră, Îi simți și pe ei nervoși. — OK? Toată lumea prezentă? se interesă Barnes. — Așteptați să pregătesc camera video, domnule, spuse Edmunds. — Bine, așteptăm. Se aliniară toți lângă ușă, purtând Încă pe cap căștile. „N-o să fie o priveliște prea grozavă“, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cristoase! Se Îndepărtă de grup, clătinând reprobator din cap. Rabată placa metalică, descoperind cele două butoane, și apasă pe unul din ele. Se aprinse o lumină galbenă: PREGĂTIRE. Toată lumea rămâne pe circuitul intern de aer, spuse el. Continuau așadar să respire aerul din propriile rezervoare, pentru eventualitatea că gazele din atmosfera astronavei erau toxice. — Sunteți gata cu toții? — Gata! Barnes apăsă butonul pe care scria marcajul „DESCHIDERE“. Semnul cu „AJUSTAREA ATMOSFEREI“ Începu să clipească. Apoi, cu un huruit, ușa alunecă lateral, Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
portabil de gaze. Afișajul se lumină. — Heliu, oxigen, urme de CO2 și vapori de apă. Proporții normale. Este o atmosferă presurizată. — Adică nava Își reglează singură atmosfera? — Se pare că da. — Bine. Scoateți-vă căștile. Barnes și-o scoase primul, respirând aerul navei. — Pare În regulă. Metalic, ușor Înțepător, dar În regulă. Inspiră adânc de câteva ori și Încuviință din cap. Ceilalți Își scoaseră și ei căștile, lăsându-le pe podea. — Așa-i mai bine. — Intrăm? — De ce nu? După o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dublă, cu un asemenea scut de plumb... e greu de imaginat motorul care ar fi putut să facă să zboare ceva atât de mare. După trei-patru minute ajunseră la ușa carcasei interioare. Arăta ca și ușa exterioară. — Folosim aparatele de respirat? — Nu știu. Putem risca? Fără a mai aștepta, Beth desfăcu repede panoul cu butoane, apăsă pe butonul „DESCHIS“, iar ușa se dădu În lături cu un huruit. Dincolo era și mai Întuneric. Intrară. Norman simți moliciunea de sub picioare și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nou În timp ce alergam Încoace. — Ești sigur? — Monitorul din sala de mese e cam mic... Am văzut-o, susținu Norman. Puteți să reluați imaginea dacă nu mă credeți. — Bună idee, spuse Tina și se duse la Înregistrator ca să deruleze banda. Norman respira cu greutate, Încercând să-și revină. Era pentru prima dată când făcea un efort În atmosfera densă și resimțea puternic efectele. „Nu e deloc indicat să te agiți În DH-8“, conchise el În gând. Beth Îl urmărea cu atenție. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
către camera video și făcu o mică reverență: — Doamnelor și domnilor, atenție vă rog. Cred că asta o să vă intereseze. Harry se Întoarse cu fața la sferă. Stătea relaxat, cu brațele pe lângă corp, fără să se miște sau să vorbească, Închise ochii. Respiră adânc. Ușa sferei se deschise. — Nu-i rău deloc, ce ziceți? spuse Harry cu un zâmbet neașteptat. Apoi păși Înlăuntrul sferei. Ușa alunecă În urma lui. Începură să vorbească toți deodată. Barnes țipa cel mai tare, cerând să se facă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
arată la fel, dar e cert că nu le prepară În mod normal. — Și laboratorul? Laboratorul a fost aprovizionat fără să se cunoască adâncimea la care vom lucra. Dacă ne-am fi aflat la o adâncime mai mică, am fi respirat aer comprimat și toate reacțiile chimice s-ar fi produs, dar cu o viteză foarte mare. Aici Însă, prezența helioxului face ca reacțiile să fie imprevizibile. Și dacă nu se produc, atunci..., Încheie Barnes, săltând din umeri. — Și eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
câteva structuri importante. N-am găsit un mănunchi de nervi, denumit ganglionul stelat. — Păi... — Și n-am găsit nici branhiile, Norman. Calmarii au o structură branhială lungă, pentru schimbul de gaze. Acesta nu avea așa ceva, deci nu avea cum să respire. — Nu se poate! Dacă-ți spun! Avem de-a face aici cu animale imposibile. Ca din senin, animale imposibile! Se Întoarse de la lampa de Înaltă intensitate și Norman observă că era gata-gata să plângă. Mâinile Îi tremurau; și le puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai avem de stat două zile Întregi. N-avem ce face În acest sens. Trebuie doar să ne păstrăm calmul. Nu uitați, chiar când veți ajunge sus, nu veți putea să deschideți pur și simplu trapa și să Începeți să respirați. Veți mai petrece Încă patru zile pentru decompresie, Într-o incintă hiperbarică, aflată la suprafață. Era pentru prima oară când Norman auzea despre decompresia de la suprafață. Așadar, chiar și după ce vor fi părăsit acest plămân de oțel, vor fi nevoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe podea În C, ori adormit, ori inconștient. Ai putea să arunci o privire. N-am vrut să risc să-l mișc și de-aia l-am lăsat acolo. — S-a trezit? Ți-a spus ceva? — Nu, dar pare să respire normal. Și culoarea pielii e OK. M-am gândit că e mai important să pun În funcțiune sistemele vitale. Își șterse sudoarea de pe obraji și continuă: — Vreau să-ți aduc la cunoștință, Norman, că am mai rămas doar noi trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
uita că mai avem În fața noastră nouăzeci și șase de ore de decompresie. — Și dacă n-o facem? Întrebă Norman, care Își spunea În gând: „Să ieșim odată la suprafață, să deschidem trapa, să vedem cerul și norii și să respirăm aerul curat, pământesc!“ — Trebuie s-o facem. Sângele Îți este saturat cu heliu gazos În soluție. În momentul ăsta ești sub presiune, așa că totul e În regulă. Dar dacă eliberezi presiunea aceea brusc, este ca și cum ai destupa o sticlă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În fiecare fibră a corpului. Se terminase. Criza trecuse. Acum totul avea să fie bine. Își simți corpul mai destins. Calvarul se sfârșise. 12.30 ORE Sângele Încetase să curgă din nasul zdrobit al lui Harry, care acum părea să respire mai regulat, mai ușor. Norman săltă punga de gheață ca să arunce o privire feței lui tumefiate, iar apoi reglă debitul perfuziei intravenoase pe care Beth reușise să i-o aplice după mai multe tentative nereușite. În venele lui Harry picura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înapoi. SOSESC ACUM. — Bine, Norman. Mă Întorc. — Repede, Beth. De precizarea asta nu mai era nevoie; deja Îi vedea lampa de la cască săltând În timp ce alerga. Se afla la cel puțin o sută de metri de habitat. O auzi prin intercom, respirând din greu. — Se vede ceva, Norman? — Nu, nimic. Își concentră atenția spre orizont, acolo unde Își făcea Întotdeauna apariția calmarul. Primul lucru care se ivea mereu era strălucirea aceea verzuie de la orizont. Dar acum nu se vedea nimic. Beth gâfâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zumzăie. Corpul Îi fu străbătut de unde dureroase. Era efectul elementelor de Încălzire asupra pielii Înghețate. Simțea peste tot Înțepăturile a mii de ace. Beth spunea ceva - o auzea prin intercom - dar nu putea s-o asculte. Stătea Înțepenit pe punte, respirând cu greutate. Dar deja Înțelegea că era salvat: durerile se atenuau, mintea i se limpezea și nu mai tremura atât de tare. Fusese Înghețat, dar nu În asemenea măsură Încât să-i fie afectat sistemul nervos central. Își revenea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îndepărteze. „Am douăzeci de minute ca să fug“, Își zise. „Asta Înseamnă timp din belșug.“ Norman se Întoarse și, cu pași mari și repezi, se Îndreptă spre DH-7 și spre submarin. 01.40 ORE Pășea calm, hotărât. Nu simțea nici o Încordare. Respira cu ușurință. Se simțea confortabil În costum. Toate sistemele vitale funcționau normal. Urma să plece. — Norman, te rog... Acum Beth Îl implora - o altă deviere necontrolată a stării sale psihice. Norman o ignoră. Își continuă drumul spre submarin. Vocea gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]