9,763 matches
-
Sărut mîinile, bună ziua! zice. Mă întorc și-l privesc: e Vlad. Are o salopetă făcută de comandă, în care pare și mai înalt și mai bine legat. Își scoate casca de protecție de pe cap și face un semn către mine: Salut, scriitorule! De dimineață și pînă acum m-am tot gîndit și am ajuns la concluzia că pot să-ți vorbesc. Ce mai faci? Bine, chimistule. Dar tu? Tot bine. Nu bine cît pozitivii tăi, dar nici rău cît negativii tăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Știam că de fapt ea o cumpărase cu o sută, o sută cincizeci. A fost de acord. Bine, mi-a zis. Citește-o și-ai să te convingi. Poate te hotărăști să... De-atunci, de cîte ori ne întîlnim, ne salutăm din priviri, deși mie îmi vine mereu să rîd, dar bunul-simț îmi spune că trebuie să mă abțin. Acum, fata traversează aleea și vine în fața mea: Bună ziua, Mihai! Sărut mîinile! îi zic, încercînd în zadar să-mi amintesc cum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la filamente? Nu. Și ce cauți pe-aici? Ca de-obicei; să văd cum merge. Sărut mîinile! Pe culoar, în capătul dinspre scară, mă întîlnesc cu inginerul Florea, care îmi întinde, ca întotdeauna, o mînă prietenească. Salut, dom' Mihai! Vă salut, domnule Florea! Cel de săptămîna viitoare, anunțat la Radio-Iași, ești mata? Eu. Atunci, o înregistrez. Le am pe toate. Cînd îți iei magnetofon, ți le înregistrezi, să-ți faci o fonotecă. Da, surîd eu. Dimineață, începe domnul Florea, eram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Graur, Gică Lupu, Dan Luchian și Tudor Brăduț. Intru. Înăuntru, toți patru, la cele patru birouri, stau aplecați asupra lucrărilor. Hei, salut, amice! îmi strigă inginerul Graur, dezbrăcat de haină, cu mînecile cămășii ridicate pînă la coate. Bună ziua, domnilor! îi salut, strîngîndu-le mîna pe rînd. Ce mai face domnul Vlădeanu? mă întreabă inginerul Luchian, închizînd dosarul din față. Am venit să vă văd, zic, așezîndu-mă pe un scaun lîngă fereastră, să-i pot vedea pe toți. O cafea? întreabă inginerul Lupu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
douăzeci. Nu produce nimeni pentru că se rup la tragere. Eu cred că dacă s-ar elucida fenomenul tensiunilor de zonă, s-ar putea elabora o tehnologie de tragere. Cei patru schimbă priviri între ei. Iată o idee! exclamă Lupu. Îi salut și ies urmat de Graur, care m-a cuprins cu brațul de după umeri. Mihăiță, îmi zice, cred că nu te-ai supărat... Nu, Petre, cum să mă supăr?! Și-apoi, continuă el, nu le pune chiar pe toate la inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ne lovesc fără cruțare. Cei ce trec pe lîngă noi și intră în pavilionul administrativ merg iute, zgribuliți, pitiți sub umbrele, ori cu căștile de protecție înfipte pe cap și cu gulerele ridicate. Puțini dintre ei ne observă și ne salută. Ajuns la jumătatea țigării, Don Șef mai trage un fum, apoi o aruncă în băltoaca de la picioarele noastre. Eu mă duc la secție, îmi zice. Dacă mai aveți nevoie de mine, căutați-mă pe la mașinile de filare. Facem cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
este la etajul doi, acolo unde sînt și birourile directorului economic, directorului comercial și directorului mecano-energetic. Bat la ușa Brîndușei și intru. Înăuntru nu e nimeni. Ies pe culoar și încep să mă plimb. Îl întîlnesc pe directorul economic, îl salut și-l întreb dacă știe pe unde e tovarășa Roman. Am fost împreună la un sfat tehnico-economic, îmi răspunde. Trebuie să sosească. Într-adevăr, peste cîteva minute, Brîndușa iese din lift, cu agenda și cîteva dosare în mîna stingă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
iese șeful Serviciului investiții cu cîteva dosare în mînă. În urma lui, apare directorul general, cu statura lui impunătoare de bărbat înalt, scuturîndu-și printr-un gest reflex părul blond, cu o șuviță rebelă ce-i cade mereu pe frunte. Bună ziua! îl salut, făcînd un pas spre el. Bună, tovarășe Vlădeanu! Cu ce problemă? Tovarășe director general..., încep eu timid, îndrăznesc să vă deranjez cu o problemă personală... Știți... Brusc, zîmbetul directorului general se transformă într-un surîs incisiv, dublat de lucirea vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și mă minunez în sinea mea ce lucru mare e să fii respectuos, fără să întreci limita, ba chiar nici să nu te apropii de limita dincolo de care respectul își pierde total valoarea, putînd deveni dintr-o dată opusul lui. Am salutat-o întotdeauna pe femeia asta cu un sentiment aparte, acea înclinare a capului însoțită de o expresie a feței prin care vrei să spui: "vezi, este iarăși dimineață, ne-am întîlnit din nou, mă bucur că ne-am întîlnit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
teatrului. Mă opresc o clipă și mă gîndesc că, dacă e vorba să mă duc la băut, atunci să am o companie plăcută, oameni cu care pot schimba o vorbă inteligentă, de la care mai pot afla ultimele noutăți literare. Bună ziua! salut eu intrînd în secretariatul literar. Salut, bădie Mihai! răspunde Lazăr, bunul meu prieten, referent literar al teatrului, care se grăbește să dea un cot celui care stă aplecat asupra telefonului: Hai, termină convorbirile, că vine directorul și ne afurisește dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
s-a mulțumit să răspundă printr-o privire rece și-o strîngere semnificativă din umeri. La laboratorul de analize al instalației are numai laborante tinere și frumoase, dar nu am auzit niciodată ceva urît despre el. Se spune că el salută cu același ton pe inginera-șefă ca și pe femeia de serviciu, ba chiar, glumind odată, pe cînd eram toți trei la o bere eu, Vlad și Dinu -, Vlad i-a spus : "Măi Dinule, tu parcă nici nu ești bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușa metalică se închide încet. Apăs pe butonul etajului opt, unde cobor în grabă, mă uit la ceas e cinci fără cîteva minute -, pornesc pe culoar, bat de două ori la ușa biroului în care stă Graur și intru. Vă salut! le spun, înaintînd pînă la mijlocul încăperii. Ce naiba cauți aici?! se miră Graur. Nu știi că-n situații de astea trebuie să stea toți la locurile lor de muncă, să poată fi găsiți imediat dacă sînt căutați? Bine, lasă, știu, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
al fotbalistului, numai să facem treabă bună și repede. Bună o facem, intervine maistrul de la cazangerie, nu și răpede. Eu vreau să fiu sigur pe ce-am făcut... Nu-i nici o grabă, le spun. Lucrați cît vreți de încet. Îi salut și mă îndrept spre Dinu Zaharia, care discută cu inginerul mecanic al secției montajul unor conducte de legătură. Salut! Aveți ceva neclar? îi întreb. Nu, răspunde Dinu. Du-te la separator, ești așteptat. Aici o să terminăm repede. Cînd terminăm, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Tehnicianul ia cheia și-o pune în dulap, agățînd-o într-un cui liber, sub care scrie cu pixul: SEPARATOR. "Aici se încheie munca mea și a celorlalți la separator", mă înfior eu, fericit că s-a isprăvit cu bine. Îl salut pe tehnician, mai arunc o privire spre parametrii de pe tabloul de comandă, apoi mă îndrept către ieșire. Afară, simt miros greu, de la Secția Reziduuri, pe lîngă care am trecut dimineață. Îmi amintesc de seră, care e destul de aproape, și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
instalația de filamente: e liniște. Becurile roșii, de pe tabloul de comandă, aprinse, îmi spun că în cuptoare se pregătește o nouă șarjă. Muncitorii stau pe o bancă și discută ceva cu glas scăzut. Cînd mă văd, se ridică și mă salută. Schimbăm cîteva cuvinte despre mersul șarjei, le spun că au fost trecuți să lucreze în acord global, ei strîng din umeri uitîndu-se unul la altul cînd aud că planul e fixat, unul dintre ei socotește cam cît pot realiza pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mine cu ochii scînteindu-i de zîmbet pe fața murdară de negru de fum. Le spun că instalația se va extinde cu o linie de fabricație pentru filamentele de douăzeci, aflate acum în studiu, și operatorii dau din cap mulțumiți. Îi salut, ducîndu-mi mîna la cască și plec. Urc încet spre birou, ținîndu-mă de balustrada scării. Sînt atît de obosit, că, dacă n-ar fi Livia, care mă așteaptă, m-aș întinde pe birou și-aș dormi tun pînă mîine dimineață. Strănut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu trei domni zăpăciți și teribil de amuzanți: unul, tatăl Dinei Manole, din clasa V-a A. Am râs nervos și cu replici tăioase; erau amuzanți prostește, trăgându și cu picioarele în spate, când unul din ei se înclina să salute. Sunt vecinii mei de palier. La un moment dat, unul din ei mă întrebă: Cunoașteți cântecul cămilelor? Și începe strofa cu „dollarul“, după care adaogă o strofă nouă, cu omul cel mai deștept acum din blajina noastră Românie. Figura Miței
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
leneșul de Muedin închide la 10 dim[ineața] din pricina „controlorului“; eram singură pe trotuarul de vis-à-vis, la o masă pistache. A trecut, după ce a luat șprițuri și cafele cu o bandă, Solange, care de două zile iar nu mă mai salută ; pleca la București. Azi a venit la barcă Harvié, nora lui Riza, ca să aducă mâncare bărbatului ei. Era un tablou ca din Pêcheur d’Islande. De poale i se ținea Cassim, băiatul de 3 ani, și în brațe era o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
egalitate: Tovaroșe B[ălăcioiu]... Ambianța este plăcută și entuziastă; peste tot, portretele idolilor noștri, Karl Marx, Engels, Lenin și Stalin; apoi portrete la fel de mari ale idolilor noștri naționali: G. Dej, Ana Pauker. Am cântat „Internaționala“ și de acum înainte ne salutăm cu pumnul ridicat și cu vorbele: Trăiască Republica Populară Română! [...] 30/1948 I 15 ianuarie 1948, joi [...] După-masă, lecție cu searbăda Lenore, apoi la ora 5 ultima ședință a partidului socialist dizolvat. Mari greutăți pentru primirea noastră în „Partidul Unic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ie rilor brune ale soarelui spinarea bătrână, s-a îmbrăcat în grabă și a început o conversație cu un... indigen. Copiez de pe o notiță luată la întâmplare. Barba: keriak, kapaklaran. Celălalt: Șuruplaran. Pe urmă: Senilsenideghin... Un țigan tătar m-a salutat: „Bumneața Dumn’u!“. Și deodată m-am trezit departe, foarte departe printre cețuri... Dar soarele, sfios la început, a ridicat o poală a perdelei, apoi s-a instalat hotărât la masa mea, adulmecând delicioasa cafea cu lapte, mierea, untul, pâinea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de prânzul nostru din cârciumioara aceea și de lecția de gramatică pe care am studiat-o împreună sub umbrar? Și iată o altă față a lunii septembrie, cea de azi, draga mea dragă: la lumina lămpii micuțe, Doamna Cenușie își salută cu strigăte de durere fata prea iubită, aflată departe, atât de departe de ea. Te strâng în brațe, aproape în vis, într-atât mi se pare că eu însămi nu mai sunt aici. Cu tandrețe, cu toată dragostea, bătrâna ta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
8, la o conversație cum nu mai auzi în zilele noastre. [...] III [...] Ieri când m-am oprit la un anticar, pe bulevard, l-am întâlnit pe Sperb[er], traducătorul lui Eminescu în germană; răsfoia o carte. A venit să mă salute și să întrebe de tine. M-a întrebat ce faci la Paris, din ce trăiești; i-am spus că nu știu exact unde lucrezi, dar că ai urmat un curs de steno[grafie] și probabil lucrezi la un particular sau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mi cum ar arăta un cort pe peluză, când, brusc, disting frânturi de conversație pe ton iritat, venind dinspre grădina de alături. Mă întreb dacă o fi cumva Martin și tocmai vreau să bag capul peste gard și să-l salut, când aud o voce clară de fată de dincolo de zăpadă, spunând: Definiște cuvântul frigidă! Fiindcă, dacă mă întrebi pe mine... O, Doamne. E Lucy. Și pare de-a dreptul furioasă! Se aude un răspuns murmurat, care nu îi poate aparține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
maică-sii. Altfel, e atât de sigur pe el și emană atâta forță. Când e cu Elinor, însă, e ca și cum ea ar fi ditamai directorul general al cine știe cărei companii multinaționale, iar eu un țâșbâști abia angajat. Nici măcar nu m-a salutat. — Elinor, draga mea, spune mami. Ți-am adus ceva. Am văzut-o ieri și n-am putut să rezist! Scoate un pachet ambalat în hârtie aurie și i-l întinde lui Elinor. Foate bățoasă, Elinor desface hârtia... și scoate o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Randall și Danny au ieșit atât de diferiți, din aceiași părinți. Danny e slab ca o scobitoare și mereu agitat, Randall umple perfect costumul la două rânduri și are mereu pe față aceeași încruntătură dezaprobatoare. — Bună, Daniel, zice și mă salută din cap. Becky. — Bună, Randall, zic și îi trântesc un zâmbet, sper cât mai natural posibil. Ce mai faci? Uite! spune Danny victorios, dându-se de lângă stativ și arătând spre tricouri. Colecția mea. La Barneys, exact așa cum ți-am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]