8,989 matches
-
Londra cea cu temniți strașnice. Acum nu le mai rămâne, decât să găsească rapid cea mai bună metodă, ca individul să simtă pe pielea lui la modul cel mai acut, valorile democrației, pe care credea ca un naiv că o slujește. O să ne spună el, dacă va mai putea când va ieși de la bașcă, despre metodele democratice de băgat mințile în cap, celor care mai cred în povestea cu libertatea presei, cu primul amendament al Constituției americane, ca și în basmul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fost credincios niciodată și nu credeam în viața de apoi, însă Dumnezeu m-a trimis în iad și am văzut cu ochii mei ce este acolo. I-am promis Lui și mie, că, imediat ce voi ajunge pe pământ Îi voi sluji. Dacă astăzi mă aflu în fața voastră se datorează bunului Dumnezeu. Eram bolnav și mi-am revenit, eram neștiutor, astăzi știu ce am de făcut. Mă veți vedea în fiecare duminică la biserică și în zilele de sărbătoare. Vă veți convinge
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
voastră se datorează bunului Dumnezeu. Eram bolnav și mi-am revenit, eram neștiutor, astăzi știu ce am de făcut. Mă veți vedea în fiecare duminică la biserică și în zilele de sărbătoare. Vă veți convinge că nu mint, că voi sluji bunului Dumnezeu cu ajutorul cunoașterii Sfintei Scripturi pe care ne-a dăruit-o ca pe un testament iar eu trebuie să-i deslușesc tainele. Lumea a rămas cu gura căscată la ceea ce propăvăduise și la cuvintele alese ieșite din gura lui
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ucis. Stridie din nou. Am impresia că va trebui să-l țin cât mai departe de Helen. Nu e același lucru, îi spun. Oamenii sunt mai presus de animale. Rostul animalelor pe lume e să-i hrănească și să-i slujească pe oameni. Fiecare om e neprețuit, inteligent și unic, iar Dumnezeu ne-a dat animalele. Suntem stăpânii lor. — E firesc să spui asta, zice Helen, doar ești de partea învingătorilor. Îi spun că distrugerea constructivă nu e răspunsul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
inimii, să nu stânjenească pe alții și să nu fie la rându-i stânjenit, să aibă o gospodărie iată cam tot ce-și dorea, după o viață consumată în bună măsură departe de casă, prin orașe îndepărtate, în vremea când slujise cu zel cooperația română... Și, cu toate că în mod formal aștepta în continuare să se ivească vreun cumpărător serios, el se îngriji cu sârg mai departe de gospodăria de la țară, ca și cum n-ar fi avut de gând să mai plece niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vântul în chestiunea social-democraților, se grăbi să întărească ceea ce șeful partidului lăsase numai să se înțeleagă: Tovarăși!... Noi nu trebuie să uităm nici o clipă că social-democrații lui Titel Petrescu au trădat fără rușine cauza, în loc să facă tttotul ca s-o slujească, așa cum am făcut noi, în frunte cu tttovarășul Dej!... Știm noi foarte bine ce-a făcut domnul Titel Petrescu! Domnul Titel Petrescu a lucrat mână-n mână cu dușmanii noștri cei mai înrăiți din țară și din afară... S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cădea, că n-ai greșit cu nimic în fața noastră și nici în fața Domnului!... Dar, fiindcă ești așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Era vorba, în această situație a sa, de activități strict contabilicești și funcționărești, care îi umpleau în mod convenabil timpul și îi dădeau, pe deasupra, sentimentul că, în fond și la urma urmelor, tot statul român era acela pe care-l slujea, așa cum îl slujise și pe vremuri, cu inconvenientul că acel stat purta acum, drept emblemă, secera și ciocanul, în locul coroanei. Dar de asta nu el era cel vinovat! Ce putea face?... Cine era de vină că îi fusese dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
această situație a sa, de activități strict contabilicești și funcționărești, care îi umpleau în mod convenabil timpul și îi dădeau, pe deasupra, sentimentul că, în fond și la urma urmelor, tot statul român era acela pe care-l slujea, așa cum îl slujise și pe vremuri, cu inconvenientul că acel stat purta acum, drept emblemă, secera și ciocanul, în locul coroanei. Dar de asta nu el era cel vinovat! Ce putea face?... Cine era de vină că îi fusese dat să se nască în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu cumva răposata avusese totuși dreptate să-l suspecteze că ar fi fost înclinat să-si calce pe conștiință și să se dezică de lucrurile în care crezuse o viață, pentru a dezerta, cu arme și bagaje, în tabăra celor slujeau regimul? Ce-i drept, și în trecut i se mai ceruse să colaboreze, dar el redusese precaut această colaborare la o simplă activitate funcționărească în serviciul cooperației, o activitate de tehnician, fără coloratură politică. Acum, însă, lucrurile păreau să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de rachiu tare, se apucă să-i spună că și el se gândea să intre-n partid și să pună umărul la campania de colectivizare, care se profila în mod fatal la orizont. Cum așa, părinte Niță?! E posibil să slujești în același timp pe Dumnezeu și partidul comunist?... se arătă extrem de surprins Stelian de această mărturisire. De ce nu? replică popa liniștit. Orice e posibil în ziua de azi! Chiar și faptul că un preot poate fi membru de partid. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din urmă cînd cobora scara. - Doar nu crezi că familia Kersaint s-ar coborî pînă la... - Șacalii ăștia sînt În stare de orice, dragul meu, Îl Întrerupse ea, chiar și de cele mai rele acte de violență, dacă asta poate sluji planurilor lor. Dar n-am să-i las, poți să mă crezi! - Vin și eu cu tine. - Du-te mai degrabă să cumperi toate exemplarele de la cafenea, Îi porunci ea Întinzîndu-i o mînă de bancnote. Și distruge-le. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
viteză redusă. Vorbi atunci cu voce gravă și lipsită de culoare, cu privirea ațintită pe linia orizontului. Loïc, Gildas, Yves și Gwenaëlle erau răspunzători de naufragiu. CÎt despre Jeanne, nu cîștigase niciodată la Loto, banii de pe urma prăzii erau cei care slujiseră la punerea În funcțiune a șantierului naval și la ridicarea hotelului, la fel ca pentru laboratoare și fabrica de faianță. Bulversată, Marie nu-l Întrerupse, ce spunea el răsuna adevărat În sinea ei. O mințiseră oare toți, dintotdeauna? Ryan Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Adunările au degenerat, iar catolicii s-au pus sub protecția IRA, Îi explicase Ryan, evocîndu-și iubirea zbuciumată cu o tînără protestantă din Belfast. - A falsificat registrele de stare civilă pentru ca decesul lui să nu apară, adăugase ea, scîrbită, și se slujise de actul de naștere pentru a face o cerere de pașaport În ianuarie 1962. - O lună mai tîrziu, Erwan de Kersaint era ucis la volanul mașinii lui Ryan, completase Lucas. - Așteaptă... Și Erwan s-a născut În 1944! - Și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu mai anunță moartea nimănui, căci în rezervație nu moare nimeni, dar stă în această postură de "rău augur" de dimineața până seara. Dacă te așezi alături de ea, îți va spune mereu aceeași poveste despre familia irlandeză pe care a slujit-o vreme de trei sute de ani și căreia i-a anunțat cinci morți în aceeași săptămână și toate s-au adeverit. Apoi mi l-a prezentat pe Centaur, care și-a luat numele de Chiron, bineînțeles, după cum își susținea ascendența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-l amintea perfect și, mai ales, mirosul și-l amintea, mirosul morții, a celei mai vivace dintre morți. Și s-a pomenit deodată foarte încântat de memoria lui olfactivă. Iată cum ea nu i-a jucat feste, cum l-a slujit peste ani, cu precizia și intensitatea unei imagini. Și profilul olfactiv creștea lent în toate direcțiile, ca o peliculă revelatoare ce impresiona o hârtie fotografică, și dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica cu fața rotundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a-și privi atacatorii în ochi. Și, dacă limbajul le era de neînțeles, privirea spunea totul: lupii captivi preferau să rămînă! Aici era casa lor. Asta era viața lor. Fuseseră cîndva obligați; dar acum alegeau de bună voie să-l slujească pe Om! După ce se asigură că nici unul dintre supuși nu-i încalcă indicațiile, Arus îl căută din priviri pe Lupino. Se întîlniră la intrarea în adăpost. Nu cu lupii aceștia nefericiți veniseră ei să se confrunte. Lupino avea de descoperit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
toate acestea mascată de motivațiile ideologice de care se prevalează și care sunt ele însele duble, politice și profesionale. Din punct de vedere politic și în numele idealurilor egalitare ale democrației, este contestat dreptul unei instituții și al celor care o slujesc de a eluda regula comună, de a constitui, tocmai, un câmp separat, cu norme și legi proprii, care sunt astfel denunțate ca fiind tot atâtea privilegii nejustificate. Dacă se pune problema timpului de lucru, care este în principiu același pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
urmă În tăcere. Traversară marea piață de pământ bătătorit, iluminată de strălucirea lunii pline. Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei Uberti, distruse după Înfrângerea ghibelinilor la Benevento. Pentru mai mult de treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții din oraș. În fața lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
după noaptea aceea infernală. După ce se grăbi să ajungă În cameră, diluă zece picături din medicament Într-o cană de apă. Dar, apoi, mai adăugă Încă cinci, Înainte de a se arunca, fără să se dezbrace, pe lădoiul Înalt care Îi slujea drept pat. Nădăjdui că vorbele lui Teofilo fuseseră adevărate. La Început, nu resimți nimic deosebit. Prima lumină a zorilor intra pe fereastră cu o intensitate constantă. Doar zgomotele străzii păreau atenuate, ca și când un covor de fetru ar fi fost Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care dădea direct În claustrul dinăuntru. Un unghi al colonadei se deschidea spre intrarea laterală a bisericii. Oricine ar fi putut intra fără să fie observat, profitând de afluxul neîntrerupt al credincioșilor. Mobilierul era unul elementar: o scândură mare Îi slujea drept pat și o scândură mai mică, rezemată de zid, drept masă de scris. Pe ea se găseau o cutie din lemn plină cu cărbuni pentru desen și câteva borcănașe din teracotă pentru cerneală. Probabil că una din călimări se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nicidecum o consecință a faptului că autorul se răzgândise. Vela apărea legată de chilă printr-o rețea de sarturi, ca și când Ambrogio ar fi voit să indice posibilitatea sa reală de manevră. Era absurd. O glumă. Dar pentru ce să se slujească de un material atât de prețios ca pergamentul? Și apoi, nu auzise niciodată că cetățenii orașului Como ar fi fost interesați de construcțiile navale. Erau arhitecți și meșteri pietrari de renume. Și Arnolfo di Cambio se folosise de ei, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și gata deja să cedeze Îi aprinse mânia. Când documentul ajunse la bărbatul așezat lângă el, i-l smulse cu un gest repezit, aruncându-l furios pe masă. — La obiect, messer Lapo. Cunoaștem cu toții finețurile prozei lui Caetani. La ce slujește acest studiu al cuvintelor sale, de parcă ar fi vorba de un nou evanghelist? Ce vrea? izbucni el. Nu știa nimic despre cereri și avea neplăcuta senzație că ceilalți Îl ținuseră Înadins În necunoștință de cauză. — Nobilul Caetani, Sanctitatea Sa Bonifaciu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl Întrebă Dante surprins. — Credeam că știi. Eram În suita cardinalului de Liège, ultimul nunțiu apostolic la San Giovanni d’Acri. La căderea cetății, am fugit odată cu el, iar când am ajuns În Italia papa Bonifaciu a binevoit să se slujească de puțina mea Învățătură pentru mărirea Bisericii. — L-ai cunoscut pe Ambrogio, pe timpul cât ai locuit la Roma? — Meșterul din Como? Da, dar nu eram intimi. Era angajat pentru nu știu ce lucrări În bazilică. Cred că l-am Întâlnit de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poartă, nu Întâlni pe nimeni, ca o confirmare a stării de părăsire În care se găsea locul. Încă un semn de decadență dacă, În loc de Palatul priorilor, politica se făcea În casele potentaților și În adunări secrete. La ce va fi slujit noul edificiu aflat În construcție? O coajă goală pe dinăuntru, care să marcheze prin inutila sa enormitate dreptul și justiția de acum veștejite, precum arcele triumfale ale vechilor romani. Dinaintea porților pieței de la Orsanmichele era obișnuita aglomerație din zilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]