8,609 matches
-
de tensiune, de îngrijorare datorită producerii hormonilor de creștere a tensiunii și a ritmului cardiac determină fie gesturi agresive, dominatoare, încordate, fie gesturi de resemnare, copleșire, oboseală etc. Componenta volitivă În interacțiunile sociale, remarcăm în primul rând cum gesturile oamenilor (spontane, naturale) sunt mai puțin sau deloc controlate față de cuvintele rostite (de cele mai multe ori, cenzurate). De asemenea, observăm faptul că, în multe situații, gesturile emițătorului sunt involuntare, însă receptorul percepe mesajul primit ca fiind intenționat. Prin urmare, emițătorul poartă responsabilitatea celor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
al unei societăți sau grup social. Rolul gesturilor în lecturarea și înglobarea moștenirii culturale este potențat de Peter Andersen (2004/2007) prin definirea termenului de cultură, care transmite ideea de legătură, comunicare și înțelegere între oameni: ,,Cultura este un fenomen spontan, implicit, învățat prin imagine și imitarea gesturilor. Obiceiurile culturale, de exemplu, cum stăm la rând, cum ne purtăm cu persoanele în vârstă, cum îi ascultăm pe alții, se învață în tăcere, observând gesturile altora. Profunzimea culturii înseamnă că obiceiurile culturale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dar și mondenă, a curselor hipice. Gesturile de curtoazie și de uniune sunt redate armonios în cuplurile de dansatori din operele ,,Un bal la țară" și ,,Un bal la oraș" (vezi tablourile 70) de către pictorul impresionist Pierre Auguste Renoir. Surâsurile spontane și gesturile de tandrețe sunt aproape identic redate în cele două tablouri care redau lumi diferite (societatea măruntă și cea burgheză). În istoria artei, Renoir este cunoscut pentru lunga și strălucitoarea producție de portrete, în care copiii ocupă un loc
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cea burgheză). În istoria artei, Renoir este cunoscut pentru lunga și strălucitoarea producție de portrete, în care copiii ocupă un loc relevant. Cu o sensibilitate aparte, pictorul a știut să culeagă și să reprezinte în portrete expresiile surâzătoare și gesturile spontane ale copiilor în timp ce se joacă, glumesc sau vorbesc. Spontaneitatea gesturilor este întâlnită și în compozițiile statice, unde personajele au fost surprinse cu brațele ridicate, diverse înclinări ale capului sau răsuciri ale bustului. Expresorii gesturi corporale care însoțesc o trăire organică
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în crearea climatului educațional, în creșterea motivației școlare și construirea unor relații sincere cu elevii. Anumite gesturi expresive ale profesorului pot căpăta un caracter relativ fix, devenind elemente caracteristice pentru acesta, și pot avea: a) caracter neintenționat, reflectând stări emoționale spontane, involuntare (de exemplu, gestul involuntar al profesorului de a-și șterge ochii de un fir de praf imaginar trădează tristețea acestuia); b) caracter intenționat, exprimând în mod voluntar trăirile emoționale (de exemplu, zâmbetul profesorului de apreciere la răspunsul unui elev
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
visul nefiind - spune S. Freud - decît realizarea imaginară a unei dorințe inconștiente, a unei dorințe refulate. De fapt, valoarea „visului” constă În aceea că nu poate fi raționalizat, că nu poate fi supus unei judecăți logice: În construcțiile lui libere, spontane, se proiectează afectivitatea profundă a „Eului”: „Din poemele visurilor noastre, rațiunea face, la deșteptare, ceea ce soarele face din rouă” (J. Renard). * „Mulți Îl socot deștept pe omul bine Îmbrăcat, oricît de neghiob ar fi.” (Johan Oxenstiern) Probabil pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
n-a știut niciodată să admire.” (J. Renard) SÎntem aici În fața unui punct de vedere intelectual cu privire la „sentimentul admirației”, care este considerat un atribut al profunzimii cunoașterii, și nu al entuziasmărilor facile. Totuși, nu putem nega și posibilitatea unei apariții spontane a stării de admirație, ca expresie a unei impresionări determinate de calitățile estetice sau morale deosebite ale unor oameni sau situații de viață. * „Muritorii nu se satură nicicînd de succes.” (Eschil) Explicația nu se află numai În „vanitate” sau În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu o serie de cavaleri de la curte, dar lipsite de importanță. Cea mai semnificativă dintre acesta a fost chiar ultima, cu marchizul de Cinq Mars. Introdus la curte la vârsta de nouăsprezece ani„,frumos asemenea unui erou grec, vesel, năvalnic, spontan, dornic de a trăi viața“ a devenit arbitrul eleganței și a fost imediat remarcat de Ludovic, care, la vârsta de treizeci și opt de ani, era taciturn, morocănos și arțăgos. La apariția lui Cinq Mars starea sa de spirit s-
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe o alta să-i ofere răspunsuri încurajatoare pentru propria acțiune, sporindu-i securitatea emoțională; • o dimensiune instrumentală: atunci când realizarea unui scop solicită efortul concentrat al unor acțiuni inițiate de doi sau mai mulți participanți. În viață, distingem o cooperare spontană și o cooperare premeditată. Ele pot fi întâlnite la aceeași persoană (cu tendința de a activa în principal una dintre ele) sau la persoane diferite aflate în fața aceluiași tip de situație. Pe parcursul vieții lor, oamenii intră în situații complexe, ei
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
continuând bineînțeles să ne respectăm și să ne exprimăm propriile nevoi" (p. 154). Dragostea nu poate fi separată de respect. Ea este incompatibilă cu umilirea. Respectul nu se impune ca o datorie morală, ci se conturează ca o mișcare interioară spontană care însoțește iubirea. Acesta aduce cu sine stima, considerația, deferența. Ca mod de comportament, respectul implică "reținere, suspendarea actului insolent sau blasfemitoriu, violent sau destructiv într-un mod subtil" (Autard, 2003, p. 13). De asemenea, respectul este "capacitatea de a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
natura ei o face să nu dureze prea mult. Dacă este reală, mânia nu poate dura mai mult de câteva minute, iar atâta vreme cât este în această stare autentică, ea nu poate răni pe nimeni". Nimic din ceea ce este real și spontan, plecat dintr-o trăire și frământare sincere nu poate răni pe altcineva (2003, p. 36). Pare că mânia falsă persistă, jignește, manipulează, se transformă în act de putere, caută să distrugă. Când cineva se mânie spontan, "valul de energie va
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pasiune și decizie/atașament) (2010, p. 35). 73 T. Bennett Goleman (2002) arată faptul că sentimentul compasiunii se îndreaptă nu numai către ceilalți, ci și către noi înșine. Ea ne liniștește emoțiile care ne tulbură și izvorăște ca o expresie spontană a receptivității noastre "atunci când suntem lipsiți de temeri sau când ne lăsăm copleșiți de milă față de propria persoană, când ne eliberăm de grijile interioare" (p. 31); pe scurt, ne suntem de ajutor nouă înșine. 74 De altfel, considerăm că nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din DCC; • din secțiunea On Send Request, marcați opțiunea Ignore All; • din secțiunea If Auto-Get And File Exists, marcați opțiunea Ask; • clic pe Ok. Încă o dată menționăm că majoritatea atacurilor ce au loc asupra IRC și a rețelelor de transmitere spontană a mesajelor exploatează credulitatea utilizatorilor. c)Virușii mesageriei rapide Dacă virușii IRC nu sunt tratați cu prea mare atenție, deoarece sunt prea puțini utilizatori IRC, nu același lucru se poate spune despre cei ai mesageriei rapide, pentru că majoritatea chat-urilor
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
autoarea punctează, ca particularități ale acestui stil de comunicare (versus cel al altor popoare): "elaborarea discursului pe baza unor strategii ale implicitului, rolul crescut al elementelor nonverbale în comunicare, exteriorizarea anxietății comunicative prin exprimarea adesea conflictuală a emoțiilor negative, tendința spontană de constituire a unor ierarhii în discurs în baza statutului atribuit interlocutorilor, activitate susținută de negocierea imaginii publice prin strategii duale ale politeții pozitive și negative" (Vasilescu, 2010, p. 177). Autoarea diferențiază, de asemenea, tipurile diferite de negociere a dreptului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Mucchielli, 2005, pp. 233-234; Roco, 2004, p. 69; Ezechil, 2002, p. 65; Krasne, 1998, p. 154 etc. Pentru exemple interesante privind tempoul, intonația, intensitatea vocii copiilor, vezi Slama-Cazacu, 1961, pp. 136-138). 42 În condițiile în care, "pe lângă tonalitățile emoționale (automatizate) spontane, involuntare, există cele voluntare pe care le folosesc pentru a-mi face mai atractivă comunicarea, pentru a o dirija în sensul în care doresc eu" (Roco, 2004, p. 69). 43 Cca 200 de silabe/minut reprezintă o vorbire relativ lentă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
al doilea aspect; - inteligență de nivel scăzut, concentrată spre aspectul practic; - emotivă, tulburată, versatilă; - modestă, cedează ușor, docilă, se acomodează ușor; - așezată , tăcută, serioasă; - oportunistă, se eschivează de la respectarea normelor; - oscilează între a fi timidă, temătoare și a fi îndrăzneață, spontană, sociabilă, cu o ușoară înclinare spre al doilea aspect; - dură, satisfăcută de sine, realistă; - bănuitoare, dificil de înșelat; - anxioasă, sentiment de culpabilitate; - inovatoare, plină de resurse, găsește puterea în ea însăși, hotărâtă; - tensionată, frustrată, surmenată; - oscilează între lipsa controlului, în
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
psihice de natură endogenă sau produsă de anumiți stimuli încă insuficient cunoscuți. Ea poate dura săptămâni, luni sau ani de zile după care poate dispărea fiind urmată de o restaurare completă. Fazele sunt reprezentate prin totalitatea stărilor mintale fluctuante, fie spontane, fie ca un rezultat al experiențelor și evenimentelor fizice ale individului. Atacul este o fază foarte scurtă ca durată. El constă, de regulă, dintr-un simptom izolat care provoacă o dezordine a personalității. Atacul este o manifestare comună pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obiective ale bolii și relatările subiective ale bolnavului față de propria sa suferință și istorie biografică. Anamneza trebuie să evite aspectele nesemnificative, anecdotice, colecționând și reținând numai datele reale. Culegerea datelor anamnestice constă în a preciza și a ordona relatarea (narațiunea) spontană a bolnavului, căutând să i se completeze „golurile”. Principalele aspecte care trebuie urmărite sunt: - istoria vieții personale a bolnavului (psihobiografia); - istoria tulburărilor psihice; - istoria medicală a cazului (examene medicale anterioare, diagnostice, tratamente, modele de evoluție, vindecări, recăderi, ciclicitatea evoluției clinice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comportare al medicului, de momentul „primei întâlniri” va depinde ceea ce va urma, cum va fi relația dintre acesta și bolnav. Un prim contact pozitiv va influența favorabil atât diagnosticul, cât și tratamentul. Dacă bolnavul nu-și va destăinui, în mod spontan, propriile sale probleme, atunci revine medicului sarcina de a acționa cu tact și prudență, a începe să conducă conversația. Se va lua în discuție felul de viață, situația profesională sau școlară, familială, adaptarea la mediul social al bolnavului, precum și bolile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boala, eliminând toate amănuntele lipsite de importanță clinică. Se au în vedere următoarele aspecte din cursul conversației: vocea, mimica, gestica, ținuta corporală, igiena personală, manifestările emoțional-vegetative ale bolnavului etc.; d) este deosebit de important mai ales ceea ce bolnavul relatează în mod spontan, faptele sau evenimentele care-l interesează sau care l-au impresionat cel mai mult din trecutul său, pe care acesta le consideră a fi cele mai importante, modul de participare sau de angajare emoțională la propria sa suferință și atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
propriilor sale idei, reprezentări sau activități. Din aceste considerente atenția are un rol deosebit de important în procesul de orientare și adaptare în realitate, ca o participare activă a individului la mediul său de viață. Atenția poate fi voluntară, involuntară sau spontană și post-voluntară. Ca ea să se poată produce este necesar ca persoana să vină în contact cu anumiți stimuli din exterior sau din interiorul său, care să-i trezească interesul. Din aceste motive, calitatea atenției unei persoane este dată de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta (J. Sutter). După J. Delay, conștiința reprezintă „funcția vigilă” și ea comportă diferite grade ierarhice după cum urmează: a) inconștientul, realizat în cursul somnului; b) subconștientul, domeniu al actelor și comportamentelor automate; c) conștiința clară sub forma sa imediată și spontană, caracterizată prin starea de reverie; d) conștiința clară și mediată sau reflectată, care presupune un efort, un grad superior de tensiune psihologică. Ea este actul de „luare la cunoștință” care realizează sinteza mintală sub forma sa cea mai perfectă. H.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
instabilitatea post-viscerală și post-coree; c) instabilitatea post-encefalitică; d) instabilitatea post-traumatică. Tulburările de memorie Aspecte psihologice generale Se vorbește despre memorie ori de câte ori comportamentul unui individ se organizează în raport cu o experiență trăită anterior. Pentru P. Janet, memoria constă în recunoașterea sau evocarea spontană a amintirilor. Procesul memoriei constă în fixarea, evocarea și recunoașterea datelor anterior achiziționate de persoană. În ceea ce privește tipurile de memorie se descriu următoarele: - memorie mecanică, de înregistrare automată a unor date; - memoria asociativă, legată de intenționalitate; - memoria de evocare ce implică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paragramatismul lui Kleist, în care, deși în parte este conservată sintaxa, individul o utilizează greșit, rezultând „jargonofazia”; - afaziile nominale, cuprind următoarele tipuri de tulburări: afazia nominală motorie a lui Lichtheim sau afazia transcorticală a lui Wernicke, în cursul căreia limbajul spontan este abolit, fiind posibil numai limbajul repetat;. în schimb înțelegerea vorbirii și a lecturii sunt conservate, ca și limbajul interior, surditatea nominală sau afazia senzorială transcorticală a lui Wernicke, corespunde, în parte, cu afazia nominală a lui Head; tulburările predomină
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înlocuit cu perifraze; - afaziile pure sunt reprezentate prin următoarele forme clinice: surditatea verbală a lui J. Dèjerine sau afazia senzorială subcorticală a lui Wernicke; ea este o tulburare de înțelegere a limbajului vorbit cu conservarea, limbajului interior și a vorbirii spontane, lecturii și a scrisului, anartria sau afazia motorie pură subcorticală sau afazia verbală a lui Head, privește funcția de elocuțiune, de articulare a limbajului, fără a fi însoțită de tulburări ale funcțiilor nominale sau sintaxice; limbajul interior, scrisul și cititul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]