8,833 matches
-
în mașina care îi duce spre imensa mină de sare Wieliczka, pe care profesorul insistă să i-o arate, dr. Dürrfeld recurge la mica stratagemă a alibiului monden pentru a o atinge ușor. În vreme ce străbat câmpurile înverzite, câmpiile "bogate ce strălucesc de flori sălbatice primăvara poloneză ce se răsfață în toată strălucirea voluptuoasă a frumuseții ei [...], Sofia simte apăsarea brațului său lipit de al ei, dându-și seama că porțiunea atinsă i se înfioară ca pielea de găină. Încearcă fără succes
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și al timpului, îi dădeau fiori pe șira spinării. Schlage doch, gewünschte Stunde! El o îmbrânci, îndepărtând-o de pântecele lui, îi spuse să se întoarcă, îi porunci să îngenuncheze la altar, sub scheletica emblemă cruciformă a suferinței divine ce strălucea ca un os gol. Ea se răsuci pe călcâie, cum i se poruncise, auzi bocănit de copite pe podeaua de piatră, simți miros de fum și scoase un țipăt de încântare când pântecele lui păros îi acoperi fesele goale, într-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și arămie ca un vreasc de copac ars de vremi, dar rămas în picioare... A FOST O POEZIE Cam într-o oră, cred că ajungem la apă. Îmi calculasem în gînd distanța. Apa se afla acolo, la capătul orizontului și strălucea, leneșă și azurie, la poalele colinelor aride, cafenii, spînzurate de fondul albastru intens al zării. Nu-mi era încă prea sete, merele ținuseră destul de mult, dar era reconfortant gîndul că-mi voi putea limpezi fața și mîinile acoperite de praful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
entitate. Pînă într-o bună zi cînd Dumnezeu i-a trimis solului său gîndul cel bun... Patrick, vorbind mulțimii care iar îl întreba cum vine treaba cu Sfînta Treime, a privit în jurul său și a văzut întinderile de trifoi ce străluceau, verzi și luminoase, pînă-n zări. Împins de credința sa, s-a aplecat și a cules un fir de trifoi, arătîndu-l mulțimii: "Iată, frații mei, cum este Sfînta Treime: trei într-unul, ca trifoiul nostru!". Și mulțimea a priceput, în fața acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
luna și se Îmbracă În ea, vestejindu-se că un trandafir albastru de câmp. Avea numai 17 ani! Poezia abia Îl atinsese cu aripa, Înfiorându-l de moarte!” Și reda un buchet din creația celui adormit Intru liniște: ,,Umbrele copacilor strălucesc În stele Diminețile se gandesc la oglinzi Teiul din Copou Este un om minune, al lumii Întregi Florile au adormit de liniște Peste Iași trec poeziile Ca niște vulturi. Poezia În facsimil În voia pădurii curg căi de azur Și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ironia seducătoare și paradoxul diafan. Fascina prin expresia armonioasă a liderului nativ. Avea o mare presiune pentru adevăr și se află convins, solidar cu cei de partea dreptății. Îl dezgusta colajul ipocrit al mediocrității, iar În confruntarea cu solemnitatea vida strălucea că un rebel magnific. Își organiza viitorul imaginat În perspective polivalente Întotdeauna eliberate de duhul rău al defetismului. Deslușea prin reflexe congenitale misterele lumii lăsând impresia că a trăit o sută de ani In filosofia cunoașterii. Se ferea delicat să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la toți parametrii pe celelalte națiuni. Acesta este motivul pentru care recomanda Loga ca și ,,nația română” să înființeze un număr mare de școli, în care să fie predate toate științele timpului: ,, Așa au făcut și alte neamuri care astăzi strălucesc pe fața pământului, așa să facem și noi acum; și să ne îmbărbătăm, că prea departe am rămas; apoi zic, tocmai în limba maică să ne luminăm, că putem, cum au putut și alte neamuri, care până n-au început
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
unde și cum au dorit ei să fie: Live in your living-room! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Nelly Miricioiu: „Iubesc muzica, dincolo de orice explicații...“ Victor ESKENASY M-am bucurat să o ascult din nou pe soprana Nelly Miricioiu, întoarsă în România și strălucind, vinerea trecută, în versiunea de concert a operei Adriana Lecouvreur de Francesco Cilea. Transmisia directă pe internet de către Radio România Muzical a fost impecabilă, după cum impecabil a fost și profesionalismul prezentării redactorilor postului de radio care, în mod uimitor, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
atare, prin firea lucrurilor, acest subiect al enunțului instituie o structurare lingvistică ce are, în principiu, pe primul loc subiectul gramatical, printr-o generalizare a modului de a gîndi în raport cu sine a celui care formulează o judecată (ceva vine, ceva strălucește, ceva este strălucitor etc.), al cărei scop este atribuirea unei proprietăți subiectului. Același model a rămas operant și atunci cînd conținutul enunțului stabilește o relație între realități (cineva face ceva, ceva este împins de altceva etc.), încît, s-ar părea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
același nivel, aceasta presupune că cei de acum nu sînt demni de trecutul lor și nu-l reprezintă, căci un trecut glorios nu poate suplini decăderea de mai tîrziu. Pe de altă parte, dacă trecutul nu este apreciat ca fiind strălucit atunci prezentul nu ar trebui să-l invoce numaidecît și să se străduiască să-l continue, ci mai degrabă să facă efortul de a-l depăși. În sfîrșit, este o contra-dicție evidentă în istoriografia românească, atunci cînd se explică neîmplinirile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fata, înconjurată de mică de poeții cinstiți la Curte, este în chip firesc sensibilă la manifestările talentului : Amorul meu cu mine crescut-a în frăție,/ Căci te-am văzut adese la bunul meu venind/ Cu toți poeții Romei, în Roma strălucind,/ Cu-amicii tăi, Mecena, Virgiliu și Horațiu,/ Al căror geniu falnic străbat al lumei spațiu./ Stimați, iubiți de Cesar, v-am auzit ades/ Cetind a voastre imnuri și-n taină te-am ales/ Pe tine ca poetul închipuirei mele./ Ador
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu e foc, nu e pojar, ci doar Casandra care se agită ca o menadă. Tânăra înalță flacăra în semn de venerație pentru zeul care va veghea însoțirea ei cu Agamemnon : la nunta mea,/ înalț vâlvătăile torțelor/ ce pâlpâie și strălucesc/ întru cinstirea ta Hymenaios. Hecuba îl invocă pe Hefaistos, purtătorul torței la nunțile oamenilor, care ațâță acum o flacără cumplită, străină de înaltele ei speranțe dinainte. Corul descrie aducerea calului de lemn în cetate și năvala aheilor când prin case
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
umbra prevestirii fatidice, Admetos rătăcește prin pădurile negre în încercarea de a înlătura sentința și se confruntă cu îngerul morții într-o noapte mult mai neagră decât noaptea (I, p. 190). El își recapătă speranța când își regăsește lira ce strălucește misterios, căci e o emanație radioasă a fibrelor ei, sau, poate o rază de lună care, printre norii fugari, poleiește cu lumină (I, p. 191). Instrumentul muzical îi servește regelui la invocarea ajutorului divin al lui Apollon, zeul care-i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
totul deosebite care i-au plutit înaintea ochilor pe ultimul ei drum. Păcat că i s-a refuzat; căci, la sfârșitul vieții, îi vin concentratului spirit idei până aici de neconceput; ele sunt ca niște demoni fericiți care se lasă strălucind pe piscurile trecutului.” J. W. Goethe 164. „Literatura este fragmentul fragmentelor; numai o fărâmă din ceea ce s-a petrecut și s-a vorbit s-a scris; și numai o fărâmă din ceea ce s-a scris, a și rămas.” J. W
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
dânsul nu se poate. Și fără cultura poporului, orice alcătuire economică, orice formă politică nu au nici o valoare.” Nicolae Iorga 473. „Ne-am interesa mediocru de aventurile micului popor grec, dacă Heraclit, Aristotel sau Euclid n-ar fi semnat pagini strălucite în cartea științei sau filozofiei. Ce-ar însemna Evul Mediu fără catedralele sale? Epoca elisabetană fără Shakespeare, August fără Vergiliu și Horațiu, Ludovic al IV-lea fără Racine, Rusia din vremea țarilor fără Pușkin, Dostoievski și Tolstoi.” Athanase Joja 474
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
carte o cetate, Cu ziduri roase, dar ostași vestiți, Care trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții, Înțelesul morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
bou caută iarbă, un câine iepuri, o barză șopârle.” Seneca 747. „E presa ce învinge ideile barbare Cu cartea, a ei armă, a minții ochi deschide...” Petre Ispirescu 748. „Scriitorii durează între pământ și cer puntea de aur pe care strălucește sufletul unui popor.” Octavian Goga 749. „Cărțile de sedimentare. Marile cărți, până la Montaigne, cele în care s-au sedimentat lumi. De aceea ne stăpânesc ele încă, așa cum ne cucerește și mai departe folclorul, în care s-au sedimentat și infiltrat
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a celui din Moldova prin adunări electorale separate, cele două adunări au decis alegerea aceleiași persoane, forțând astfel unirea personală a celor două țări; guvernele au ramas însă separate până în 1862. 4 Argumentele acestei calificări sunt dezovoltate într-o manieră strălucită de către Aleodor Focșeneanu în Istoria constituțională a României 1859-1991, Editura Humanitas, București, pp. 143-156 . 5 Vezi A. Focșeneanu, op. cit., pp. 138-172. 6 Aceste concluzii sunt rezultatul interviurilor cu douăzeci de membri din majoritatea FSN din cadrul Adunării Constituante din 1990 (interviuri
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
cineva casa?" În vremurile de azi, domnule locotenent? Nu, nu, de altfel am recunoscut fantoma. Era o doamnă care locuia în casă acum zece ani și care n-a murit de moarte bună. Am recunoscut-o după părul roșu care strălucea în lumina lunii. Avea pielea foarte albă, nu suporta soarele, prefera să facă baie noaptea, mai ales la lumina lunii. Dar soțul ei își închipuia că avea întâlniri galante și într-o seară a ucis-o pe plajă. Un nebun
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu se urni din loc. Locotenentul cântă multă vreme, ca pentru sine, și numai Mozart. La sfârșit, ca să distreze puțin asistența, atacă vesel Marșul turcesc, ceea ce îl trezi chiar și pe băutorul solitar care se ridică la aplauze. Ochii Panaiotei străluceau ciudat în penumbră. Învățătorul rupse primul tăcerea: "Bravo, Filip, ți-ai trecut examenul. Sper ca Grig să te angajeze cel puțin pentru iarna asta, căci pentru la vară are un profesionist." În vara viitoare, aș putea face o excepție, dacă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Vrei să faci o plimbare pe cal, Nel?" Fetița își mușcă buza de jos, pentru a masca un surâs încântat, și privirea îi deveni sclipitoare. O urcă în șa. Ce vastă era perspectiva de pe spinarea calului! Aerul primăvăratic, marea care strălucea cu toate luminile ei, peisajul curățit, de culoarea nisipului, unde numai mugurii de salcâm puneau o bănuială de verde tandru, îi purtau pe cei doi prieteni, legați printr-un pact indestructibil, în miezul celei mai pure frumuseți. Tăceau înmărmuriți. Doar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
E posedată de utopia ei! Aventurieră, curtezană sau femeie întreținută în Orașul Lumină, oricând depunându-și votul de celibat profan, ea a devenit în al doilea exil călugăriță, asceta unei idei." Pussy își miji ochiul mai mare decât celălalt, care strălucea ciudat dincolo de genele apropiate: Vede acul cu ochii unei mistice, și totodată nu-l vede!" Cele două fete se priviră în albul ochilor. "Ei da, ideile se prăbușesc, se degradează, își iau tălpășița, se transformă în contrariul lor..." O furie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Să bată caldarâmul Leningradului a devenit ocupația lor favorită. Pe vreme frumoasă sau pe vreme câinească. Au privit săgeata de pe fortăreața Petru și Pavel împungând orizontul crepusculelor timpurii, Palatul de Iarnă înălțându-se livid din răsăriturile târzii, cupola Sfântului Isaac strălucind ca un astru diurn la ora prânzului; s-au plimbat sub un soare spălat de ploi repezi și sub o lună rătăcind prin ceață; au explorat zilele cenușii și nopțile albe; au fost înșfăcați laolaltă în spirala infinită a orașului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
În mansarda mică a lui Ahile, nu prea era loc pentru două persoane. Dar acționară umăr la umăr ca să se șteargă și să se usuce. La sfârșit, se uitară unul la altul mulțumiți și izbucniră în râs. Ploaia încetase, soarele strălucea. Margareta îl sărută pe obraz frățește, își luă sacoșa cu provizii și plecă. După vreo zece zile, ieși cu o nouă tranșă de pagini scrise. Pe drum, îi veni o idee: dacă, în loc să se ducă până la editură, ar lăsa plicul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Aceasta nu-și ascunse surprinderea. Nu mi-ați primit telegrama?" "Ce telegramă?" Margareta nu se întoarse decât peste o oră, cu pomeții îmbujorați și părul lipit de frunte din cauza suflului jilav al nopții. Se opri în prag și ochii îi străluciră brusc, de o bucurie vecină cu delirul. Arcadie se apropie de ea și o sărută pe amândoi obrajii: Miroși a burnița orașului ăstuia..." Își petrecură noaptea discutând. Dimineața, el puse diagnosticul: nod gordian. Da. Nici vorbă să-l reteze cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]