8,805 matches
-
transpare ideea că perioada să de izolare s-a încheiat și probabil Ricci a considerat că ea a fost scrisă la începutul lunii octombrie. Transcrierea din Apografo a scrisorilor din 9 aprilie și 10 decembrie 1513 concorda într-o manieră stranie și relevanță cu consemnarea "septembrie" acolo unde ar fi potrivit "noiembrie". O posibilitate ar fi ca, în varianta originală, într-unul sau în ambele cazuri "9bre" să fi fost citit că "7bre". Trebuie să observăm că aceste erori se susțin
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
la curtea papala 79. [A se vedea Figurile 2 și 3] Scrisoarea poartă "semnătură" [firma] colectivă obișnuită a magistraturii celor Dieci și, la sfârșit, din nou în conformitate cu practică obișnuită, se găsește semnătură de cancelarie [sottoscrizione cancelleresca]. Ceea ce este cu adevarat straniu este semnătură care conține numele "N. Mach(e)l." o abreviere care nu este greu de citit că "Niccolò Machiavelli" [a se vedea detaliul din Figură 4]. Pe verso [Figură 3] se poate observa că scrisoarea a fost sigilata înainte de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
o matcă a normalului, în ceea ce privește cunoașterea și recunoașterea... poetului național. Continuă să se insiste doar, cu argumente mai mult sau mai puțin convingătoare, asupra cauzei morții: dacă a fost sau nu o premeditare din partea cuiva (insinuările sunt dintre cele mai stranii, ca să nu spun altfel, deși cei care au pătruns în subsolurile politice ale epocii pun în lumină adevărate campanii, nu numai de presă, împotriva gazetarului; dar, oare se dorea, într-adevăr, înmormântarea de viu a acestuia?! Mi se pare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o viziune cosmogonică formidabilă în care intră văi haotice, izvoare de lumină, mai multe straturi de stele și ceruri suprapuse, goluri care se nasc de pretutindeni, mișcate, toate, de o sete care "soarbe" și prăbușite într-un adânc asemănător (asociere stranie) cu o oarbă uitare". Comentariul critic privind proza literară a lui Mihai Eminescu este, de asemenea, succint, aprecierile având în vedere epoca în care a fost scrisă, cu unele referiri la modul cum au fost receptate la acea dată ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și pe domnul Poenaru, care a fost un om lângă care am crescut ca antrenor și de la care am învățat enorm și ar mai fi și alții, pe care n-am timp să-i amintesc acum. Va fi un sentiment straniu să ajung pe stadionul unde m am format ca antrenor și să fiu adversarul clubului pentru care am muncit și am dat atâția jucători. Așadar, pentru mine personal va fi un meci special. Pentru jucători, va fi un meci ca
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
dus ca săgeata de monstrul cel vărsător de foc și înghițitor de spațiu. Te simți parcă stăpân pe natură; ai apropiat depărtările, ai scurtat timpul, ai iluzia că zbori pe aripa unui vis. Viața pare mai condensată; ș-apoi, lucru straniu, în măsura în care natura ți se supune, îți cresc și dorurile. Cât mergi de iute, parc-ai vra să mergi și mai iute, întru atâta nesațul omenesc e fără margină. Pe toată întinderea drumului vezi lumea care-ți trece pe dinaintea ochilor ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
treaz fiind, încât nu știu zău cum mă vor fi judecat tovarășii mei care se uitau ciudat la mine, bănuind că nu calcam tocmai pe pământ sănătos. Dar să-mi povestesc nebunia pănă la capăt: Cu inima mișcată de o stranie emoțiune, de un fel de bucurie pe care nu pot să o definesc, o bucurie, sau mai bine zicând, o stare de extaz, cum ar simți cineva, când, înzestrat cu aripi, s-ar vedea deodată plutind în sferile senine, deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să căutăm un model, iar cel mai edificator Îl constituie insectele, ființe capabile de o Înmulțire explozivă În doar un sezon. Odată depășită mărimea optimă a populației lor, o epizootie spontană, fără cauze aparente, le decimează, după care dispare la fel de straniu pe cât a apărut. Interesant e faptul că nu lipsa hranei determină această limitare, căci fenomenul apare chiar dacă hrana e abundentă. Epizootia corectează nu raportul dintre acele insecte și hrană, ci pe acela dintre ele și restul biocenozei. Dacă n’ar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
va administra acestui copil teribil o chelfăneală zdravănă. Frumusețea, pe care demult o asociam cu negentropia, n’are nevoie de grandoare, ci de Viață. Chiar la dimensiuni mai modeste ele, frumusețea și negentropia, se resimt la fel. Prin sentimentul de straniu care nu te lasă să poposești, În consecință să degradezi, prea mult, dar te face să revii. Ca și pentru miticul Anteu, contactul cu primordialul dă puteri noi. “Radiosfera”, 1 iulie 1996, ora 11,21 88. Muntele, o semeție primordială
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși, la Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
punct de comparație căci, dacă aș fi avut ghinionul ca în locul lor să fi fost români, nu cred că aș mai fi avut ocazia să scriu acum această lucrare (...). Am reușit să întrebuințez greoiul meu bombardier la obiectivele cele mai stranii, în condițiile de zbor pe care le-am descris, în acea iarnă excepțională ce a domnit în Rusia. Am obținut rezultate pozitive în bombardarea drumurilor, în lungul lor, de la înălțimi foarte diferite și cu aceste ocazii am înlocuit, cu avionul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
vânătoare români și singurul supraviețuitor al singurei evadări de la Aiud. La ora când scriu textul acesta, suntem în preajma alegerilor și mass-media vuiește de aceleași refrene ale pustiului, ale neputinței sforăitoare, ale relei-credințe și minciunii crase. Cuvintele lui Greceanu îmi sună straniu. Evadarea de la Aiud... un eșec, dar un gest simbolic. Dintre cei trei participanți, Greceanu este prins imediat și călcat în picioare. Dar scapă cu viață. Valeriu Șirianu și Gheorghe Spulbatu sunt și ei găsiți în câteva zile. În final, ultimii
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
date de Părintele Iustin, cu care am călătorit până la Mihail Kogălniceanu, unde am reușit să scot și 20 lei de la bancomat. Și cum biletul a costat 60 de lei, am ajuns și cu ceva rezerve În buzunar. E Însă destul de straniu să știu că nu mai depind de banul meu și că de fiecare dată va trebui să Îi cer de la stareț. În cursa Constanța-Suceava am avut condiții destul de bune de călătorie, așa că până la Bacău am putut citi În tihnă excelentul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
așteptat de îndestulătoare. Am înaintat prin noapte, în liniște, până la intrare în biserică. N-am apucat bine să ne așezăm la locurile noastre, când deodată, un călugăr de la strană, începe să „cânte”o melodie religioasă desigur, dar cu o voce stranie, atât de stridentă, pițigăiată si cu o mulțime de greșeli în exprimarea cuvintelor, încât noi cei trei- neam uitat unii la alții și abia ne-am abținut să nu izbucnim în râs, ferindu-ne repede privirile. În acest moment, spre
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
venit aceeași idee salvatoare: au strigat Trăiască Partidul Muncitoresc Român, trăiască Republica Populară Română, trăiască Uniunea Sovietică! Imediat mulțimea, obișnuită să funcționeze ca un ecou, a reacționat pozitiv, a izbucnit în urale, orchestra a început un marș triumfal și episodul straniu, ridicol, a fost îngropat în entuziasm, a părut dat uitării. Doar a părut. Căci, imediat după manifestația oamenilor muncii, Gârmoci și Fanache, șocați de incalificabila întâmplare, s-au retras într-o ședință ca să decidă cum să procedeze cu nebunul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și ca s-o șlefuiască - trebuia să fie asemenea diamantului. Suferea fiindcă nu se putea opri să ia o foaie și un stilou și să noteze versurile extraordinare. Îl deranja și participarea în sine la înmormântare, i se părea ceva straniu și ceva total dezagreabil, el nu suporta suferința fizică, el nu era făcut pentru suferință, el nu era făcut pentru sentimente banale, pentru comportament tern, obișnuit. El era o urnă în care ardea o flacără rară, flacăra poeziei, asta era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îl și flata, îl și mira, îl și jena, ea îi declara că se simte definitiv, obsesiv atrasă de el și se comporta ca atare. De regulă, Irina îl exceda cu prezența ei, cu pasiunea ei paroxistică, așa încât era absolut stranie absența sau retragerea sau eclipsa ei din ultima vreme. Tata și-a spus că plecarea lui intempestivă este un semn al destinului. Probabil, așa se cuvenea, prin transferul său neprogramat se desprindea de femeia aceasta tânără, care-l fascina, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
voi fi Vlăsie Valeriu, tehnician constructor, și-a zis tata în gând, în vreme ce pășea spre punctul de lucru ce-i fusese indicat. Numele acesta pe jumătate străin și meseria aceasta nouă și locul acesta nou i se păreau o ipostază stranie, se simțea ca și când ar fi intrat, încă o dată, într-o altă identitate, ca într-o cameră de hotel dintr-un oraș necunoscut. Ceea ce trăia îl privea și nu-l privea pe el însuși, mai degrabă nu avea nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
scrie - pentru asta se născuse, credea cu toată puterea ființei lui, tot restul era neînsemnat, parazitar; numai astfel îi era îngăduit să-și desăvârșească, să-și trăiască visul. În acele momente, când dădea declarația pentru Securitate, fratele meu se simțea straniu: ca și când ar fi ieșit din sine însuși, ca și când și-ar fi părăsit pentru câteva minute sau ceasuri trupul, adevărurile, idealurile sale și ar fi devenit un altul, o făptură de împrumut, improvizată și precară, cu care nu avea nimic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
regiunea se dădeau lupte grele, mureau copii Basarabiei, măcelăriți de hoardele străine, bine înarmate de Moscova, lăsați fără armament de trădătorii de la Chișinău. După ce, cu vitejia lor, apărătorii Moldovei ocupau poziții bune, li se ordona retragerea în modul cel mai straniu cu putință, lăsându-i pradă în mod intenționat în fața gloanțelor ucigașe ale armatei de ocupație ruse și ale trădătorilor de la Chișinău. În acea perioadă de război, aveam să aflu de la mama profesoarei că în mai multe rânduri, în zile diferite
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cursul lunii ianuarie 2000, am încercat deschiderea unui cont la CEC Iași, pe numele prof. Iurie Ilașcu, pentru strângerea de fonduri. Acest cont nu a putut fi deschis pe motiv că prof. Iurie Ilașcu, fratele patriotului Ilie, este cetățean străin. Stranie situație. Românii Basarabiei sunt catalogați de autoritățile țării, ca fiind cetățeni străini. Cetățeni străini sunt guvernanții Țării, străini de durerile neamului, care n au fost în stare și continuă să nu fie în stare de a retroceda fireasca cetățănie română
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
s-au lungit, ca un elastic, pînă au devenit opt, iar pe măsură ce gustul dulce-amărui al plecării se amesteca cu respirația mea urît mirositoare, m-am simțit definitiv luat pe sus de vîntul aventurii, către lumi pe care le prevedeam mai stranii decît aveau să fie, către Împrejurări pe care mi le imaginam mai normale decît s-au dovedit a fi. Îmi amintesc ziua În care marea, prietena mea, mi-a venit În ajutor - smulgîndu-mă din uitarea cu care fusesem blestemat. Plaja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o piramidă neobișnuită, din pietre de diferite mărimi, Încununată cu o cruce. În timp ce camionul trecea pe lîngă ea, aproape toată lumea a scuipat, iar unul sau doi s-au Închinat. Intrigați de acest lucru, am Întrebat care era semnificația acestui ritual straniu, Însă nu am primit ca răspuns decît o liniște deplină. Soarele Începuse să Încălzească și temperatura devenea mai plăcută pe măsură ce coboram, urmînd În permanență cursul unui rîu pe care l-am văzut Începînd din vîrful muntelui și crescînd, treptat, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
i-ar trimite un prieten vechi care o cunoaște și o Înțelege; apoi mintea mea s-a Îndreptat spre Malagueño, scenă imensă a atîtor nopți nedormite, unde, poate chiar În acel moment, ea probabil că Își șoptea frazele Întortocheate și stranii la urechea unui nou pețitor. Ochii mei surprindeau imensitatea Împărăției cerurilor; firmamentul Înstelat sclipea voios deasupra mea, ca și cînd mi-ar fi răspuns afirmativ la Întrebarea care se ridica din străfundul meu: „Oare merită toate acestea?“ Încă două zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și negre, presărate cu perle de apă transparente pe un fond cenușiu-mărgăritar. S-ar zice: o stampă japoneză... Față de acest peisaj mirific, cerul mediteraneean rămâne banal în frumusețea și azurul său. Cețurile au mai mult farmec. Totul este bizar și straniu, dar nu te mai miri de nimic, doar, poate - de lucrurile simple. Dar nici de acestea, căci ajungi la concluzia că lucruri simple nici nu există: totul este complicat la infinit și, atunci când îți dai seama că nu vei ajunge
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]