7,897 matches
-
enfant" „un copil frumos”. Adjectivele cu trei forme sunt următoarele: Pluralul adjectivelor se formează după aceleași reguli și cu aceleasi excepții că cel al substantivelor (vezi mai sus). Adjectivul se acordă aproape totdeauna în gen și număr în calitate de atribut cu substantivul determinat și că nume predicativ cu subiectul propoziției. Dacă un singur atribut determina mai multe substantive, dintre care cel puțin unul este masculin, acordul se face la masculin plural: "une ville et un village italiens" „un oraș și un sat
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
reguli și cu aceleasi excepții că cel al substantivelor (vezi mai sus). Adjectivul se acordă aproape totdeauna în gen și număr în calitate de atribut cu substantivul determinat și că nume predicativ cu subiectul propoziției. Dacă un singur atribut determina mai multe substantive, dintre care cel puțin unul este masculin, acordul se face la masculin plural: "une ville et un village italiens" „un oraș și un sat italian”. O excepție de la regulă este lipsa acordului adjectivului "grand" „mare” în unele cuvinte compuse devenite
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
de numeral sunt în franceză, ca și în română, cel cardinal, cel ordinal și cel fracționar. Mai sunt și unele numerale care exprimă o cantitate aproximativa cu ajutorul unor sufixe specifice. Numeralul cardinal poate fi folosit și că determinant, si ca substantiv: "J’ai deux vélos. Leș deux șont bons." „Am două biciclete. Amândouă sunt bune”, "Je prends le bus ligne deux" „Merg cu autobusul doi”. Numai numeralul corespunzător lui 1 are forme pentru cele două genuri: "J’ai un frère et
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
niciodată la plural ("trois mille" „trei mii”, "trois mille cinq" „trei mii cinci”), iar corespondentul lui „o mie” este "mille" singur, fără "un". Numeralele terminate în "-illion" și "milliard" sunt urmate în general de prepoziția "de", care le leagă de substantivul din grupul substantival: "trois millions d’habitants", "cinq milliards d’années" „cinci miliarde de ani”. Însă numărul care îl conține pe "million" nu este urmat de "de" dacă "million" mai este urmat de o cifră: "un million cinq tonnes" „un
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
numar exact, "une douzaine" „o duzină”, derivat de la "douze", care poate fi și împărțit în două: "une demi-douzaine" „șase” (literal „o jumatate de duzină”). Mai este și "une huitaine", de la "huit" „opt”, care se folosește numai pentru zile, însemnând că substantiv „o saptămână”. Aceste numerale se leaga cu prepoziția "de" de eventualul substantiv care le urmează, unele pot fi puse la plural și sunt totdeauna precedate sau de un cardinal, sau de articol hotărât, sau de articolul nehotărât "des": "Îl a
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
și împărțit în două: "une demi-douzaine" „șase” (literal „o jumatate de duzină”). Mai este și "une huitaine", de la "huit" „opt”, care se folosește numai pentru zile, însemnând că substantiv „o saptămână”. Aceste numerale se leaga cu prepoziția "de" de eventualul substantiv care le urmează, unele pot fi puse la plural și sunt totdeauna precedate sau de un cardinal, sau de articol hotărât, sau de articolul nehotărât "des": "Îl a une quarantaine d’années" „Are vreo patruzeci de ani”, "deux douzaines" „două
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
la mienne „Folosește prosopul tău, nu pe al meu”. Formele pronumelor demonstrative franceze diferă de asemenea de cele ale adjectivelor demonstrative, cu excepția unei coincidențe de formă. Sunt două feluri de pronume demonstrative: variabile, adică acordate în gen și număr cu substantivul la care se referă, si invariabile, numite și neutre. Exemple: Observații: 1. Pronumele ce este singurul identic că forma cu unul din adjectivele demonstrative, cel masculin singular folosit înaintea substantivelor cu inițială consonantica. Poate avea următoarele funcții: a) Înlocuiește o
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
pronume demonstrative: variabile, adică acordate în gen și număr cu substantivul la care se referă, si invariabile, numite și neutre. Exemple: Observații: 1. Pronumele ce este singurul identic că forma cu unul din adjectivele demonstrative, cel masculin singular folosit înaintea substantivelor cu inițială consonantica. Poate avea următoarele funcții: a) Înlocuiește o propoziție sau un verb la infinitiv și în acest caz se folosește înaintea verbului "être": b) Tot înaintea lui "être" înlocuiește un inanimat sau un animat, inclusiv un nume de
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
ce vreau”. e) În registrul elevat poate înlocui pronumele "cela" sau "ceci": "Votre problème est insoluble, et ce pour deux raisons :..." „Problemă dumneavoastră nu are soluție, si aceasta din două motive:...”. 2. Cela, ceci și ça se referă la un substantiv, un verb la infinitiv sau o propoziție, îndeplinind funcția de subiect, de atribut cu prepoziție sau de complement: "Cela" se folosește în registrul elevat, în general reluând ceva enunțat înaintea să: Îl a perdu șes parents très jeune ; cela l
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
invité tous mes amis, mais quelques-uns n’ont pas pu venir" „I-am invitat pe toți prietenii mei, dar câțiva n-au putut veni”. Tout(e), tous, toutes participa la mai multe construcții. Neurmat de articol, poate fi: Urmat de substantiv articulat, "tout(e), tous, toutes" este numai determinant: "J’ai passé toute la soirée à travailler" „Am petrecut toată seară muncind”, Tout ce système fonctionne mal" „Tot sistemul acesta funcționează prost”, Tous nos amis șont venus au mariage" „Toți prietenii
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Tot sistemul acesta funcționează prost”, Tous nos amis șont venus au mariage" „Toți prietenii noștri au venit la nunta”. De notat că la determinantul "tous" nu se pronunță s-ul, dar la pronumele "tous" se pronunță. "Tout" există și că substantiv masculin numai la singular, cu un determinant ("J’ai acheté deux chemises et deux cravates ; j’ai payé le tout 30 euros" „Am cumparat două cămăși și două cravate; am plătit 30 de euro pentru toate”, "Ces objets forment un
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
folosește și corelat cu "d’autres" care se află în propoziția următoare: "Certains (colis) șont arrivés, d’autres non" „Unele (colete) au sosit, altele nu”. De menționat că "certain(e)(s)" poate fi și adjectiv calificativ, dar atunci este postpus substantivului și are sensul sau originar: "Je m’attends à un succès certain" „Mă aștept la un succes sigur”. Chaque este numai determinant: "Chaque personne a sa place réservée" „Fiecare persoană are locul său rezervat”. Chacun(e) este corespondentul pronume al
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
chiar și bolnavii”. N’importe este un element component nehotărât provenind din formă impersonala "îl n’importe" „nu e important” a verbului "importer", care face parte din mai multe locuțiuni nehotărâte: On este un pronume personal nehotărât care provine din substantivul latinesc "homo" „om”. Poate fi numai subiect persoană și are mai multe sensuri. Inițial, "on" este subiectul nedefinit. În această calitate are două nuanțe de sens: În registrul familiar, "on" înlocuiește pronumele personal "nous", deci este definit, dar și în
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
folosit un singur determinant abstract dintre articole (nehotărât, hotărât, partitiv) sau dintre adjectivele posesiv, demonstrativ și interogativ. Numai determinantul numeral și anumite adjective nehotărâte pot fi folosite împreună cu un articol. Este de asemenea o chestiune complexă cea a cazurilor când substantivul se folosește fără articol. În grupul substantival cu atribut(e) este de asemenea o chestiune complexă cea a locului atributului adjectival față de substantiv și a atributelor subordonate unui același substantiv față de acesta, și al unui atribut față de celălalt/celelalte. În ceea ce privește
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
nehotărâte pot fi folosite împreună cu un articol. Este de asemenea o chestiune complexă cea a cazurilor când substantivul se folosește fără articol. În grupul substantival cu atribut(e) este de asemenea o chestiune complexă cea a locului atributului adjectival față de substantiv și a atributelor subordonate unui același substantiv față de acesta, și al unui atribut față de celălalt/celelalte. În ceea ce privește propoziția, nu sunt diferențe esențiale între franceză și română în analiza sintactica, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție între gramaticile
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Este de asemenea o chestiune complexă cea a cazurilor când substantivul se folosește fără articol. În grupul substantival cu atribut(e) este de asemenea o chestiune complexă cea a locului atributului adjectival față de substantiv și a atributelor subordonate unui același substantiv față de acesta, și al unui atribut față de celălalt/celelalte. În ceea ce privește propoziția, nu sunt diferențe esențiale între franceză și română în analiza sintactica, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție între gramaticile celor două limbi. În schimb sunt diferențe
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
se exprimă cu verbul la infinitiv mult mai frecvent decât în română, uneori putând fi exprimat numai prin propoziție subordonată, alteori numai prin infinitiv, în câteva cazuri cele două construcții fiind la alegere. Grupul substantival constă cel putin dintr-un substantiv care este elementul principal, nucleul grupului, si un determinant abstract care stă totdeauna înaintea substantivului și se acordă cu acestă în gen și număr, iar în unele cazuri se adaptează și fonetic substantivului. Uneori substantivul poate avea doi determinanți. Din
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
exprimat numai prin propoziție subordonată, alteori numai prin infinitiv, în câteva cazuri cele două construcții fiind la alegere. Grupul substantival constă cel putin dintr-un substantiv care este elementul principal, nucleul grupului, si un determinant abstract care stă totdeauna înaintea substantivului și se acordă cu acestă în gen și număr, iar în unele cazuri se adaptează și fonetic substantivului. Uneori substantivul poate avea doi determinanți. Din punctul de vedere al acestora, grupul substantival poate fi: Grupului substantival îi pot aparține în afara
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Grupul substantival constă cel putin dintr-un substantiv care este elementul principal, nucleul grupului, si un determinant abstract care stă totdeauna înaintea substantivului și se acordă cu acestă în gen și număr, iar în unele cazuri se adaptează și fonetic substantivului. Uneori substantivul poate avea doi determinanți. Din punctul de vedere al acestora, grupul substantival poate fi: Grupului substantival îi pot aparține în afara determinantului/determinanților și unul sau mai multe atribute. Acestea pot fi adjectivale, substantivale sau pronominale, ultimele două totdeauna
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
constă cel putin dintr-un substantiv care este elementul principal, nucleul grupului, si un determinant abstract care stă totdeauna înaintea substantivului și se acordă cu acestă în gen și număr, iar în unele cazuri se adaptează și fonetic substantivului. Uneori substantivul poate avea doi determinanți. Din punctul de vedere al acestora, grupul substantival poate fi: Grupului substantival îi pot aparține în afara determinantului/determinanților și unul sau mai multe atribute. Acestea pot fi adjectivale, substantivale sau pronominale, ultimele două totdeauna cu prepoziție
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acestora, grupul substantival poate fi: Grupului substantival îi pot aparține în afara determinantului/determinanților și unul sau mai multe atribute. Acestea pot fi adjectivale, substantivale sau pronominale, ultimele două totdeauna cu prepoziție. Atributul adjectival se acordă în gen și număr cu substantivul. În franceză este complexă chestiunea locului atributului adjectival față de substantiv. De cele mai multe ori, locul atibutului adjectival este după substantiv, unele putând stă numai după acesta. Acestea sunt așa-numitele „adjective de categorizare”: "un horăire ferroviaire" „mers al trenurilor”. Sunt multe
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
în afara determinantului/determinanților și unul sau mai multe atribute. Acestea pot fi adjectivale, substantivale sau pronominale, ultimele două totdeauna cu prepoziție. Atributul adjectival se acordă în gen și număr cu substantivul. În franceză este complexă chestiunea locului atributului adjectival față de substantiv. De cele mai multe ori, locul atibutului adjectival este după substantiv, unele putând stă numai după acesta. Acestea sunt așa-numitele „adjective de categorizare”: "un horăire ferroviaire" „mers al trenurilor”. Sunt multe adjective al căror loc este în general după substantiv, dar
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Acestea pot fi adjectivale, substantivale sau pronominale, ultimele două totdeauna cu prepoziție. Atributul adjectival se acordă în gen și număr cu substantivul. În franceză este complexă chestiunea locului atributului adjectival față de substantiv. De cele mai multe ori, locul atibutului adjectival este după substantiv, unele putând stă numai după acesta. Acestea sunt așa-numitele „adjective de categorizare”: "un horăire ferroviaire" „mers al trenurilor”. Sunt multe adjective al căror loc este în general după substantiv, dar nu totdeauna: "une question importante" „o chestiune importantă”. Există
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
față de substantiv. De cele mai multe ori, locul atibutului adjectival este după substantiv, unele putând stă numai după acesta. Acestea sunt așa-numitele „adjective de categorizare”: "un horăire ferroviaire" „mers al trenurilor”. Sunt multe adjective al căror loc este în general după substantiv, dar nu totdeauna: "une question importante" „o chestiune importantă”. Există și un număr relativ mic de adjective al căror loc este în general înaintea substantivului. Pentru acestea nu există o regulă semantica. Cel mult se poate afirma despre ele că
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
horăire ferroviaire" „mers al trenurilor”. Sunt multe adjective al căror loc este în general după substantiv, dar nu totdeauna: "une question importante" „o chestiune importantă”. Există și un număr relativ mic de adjective al căror loc este în general înaintea substantivului. Pentru acestea nu există o regulă semantica. Cel mult se poate afirma despre ele că sunt relativ frecvente și scurte (cel mult din două silabe): "un beau garçon" „un băiat frumos”, "un mauvais souvenir" „o amintire rea”, "une grande maison
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]