8,384 matches
-
care a câștigat Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, pentru filmul "Poziția copilului" (2013). A fost, de asemenea, invitata specială a organizatorilor Festivalului de la Cannes (2006) pentru filmul "Moartea domnului Lăzărescu". A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din Capitală în 1972, la clasa profesorului Ion Cojar. A debutat în teatru cu rolul Mărioara, într-o piesă montată de Alexandru Tocilescu pe scena Teatrului Cassandra. După absolvire a fost repartizată la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani
Luminița Gheorghiu (actriță) () [Corola-website/Science/320903_a_322232]
-
managerul sau, Bill Perlman, la un mall din New Jersey. El a trimis-o la diferite audiții pentru reclame, si Ashley a aparut apoi în peste 100 de reclame la rețeaua TV națională că copil. Ea și-a început cariera teatrală făcându-și apariția în "" și "The Sound of Music" la Jewish Community Center din Monmouth County. Tisdale avea opt ani când a fost selectată să joace rolul lui Cosette în musicalul "Leș Misérables", si a luat o singură lecție de
Ashley Tisdale () [Corola-website/Science/315340_a_316669]
-
(n. 19 iulie 1955) este o actriță română. 1969 - 1973 - Liceul Gheorghe Șincai București 1974 - 1978 - Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale Teatrul Național București Bibliotecara - „Cinci femei de tranziție”, text și regie Rodica Popescu Bitănescu, 2003 Maureen Vega - „Dragoste în hala de pește” de Israel Horovitz, regia Ion Cojar, 1999 Liz Morden - „Cine are nevoie de teatru
Magdalena Cernat () [Corola-website/Science/315409_a_316738]
-
Bernardei Alba” de Federico Garcia Llorca, regia Magdalena Klein, 1978 Doamna Clara - „Cei ce ne-au dat nume” de Alexandru Davila, regia Marin Moraru, 1977 Carmen Anta - „Ciuta” de Victor Ioan Popa, regia Andrei Varodi, 1976 Formație Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, promoția 1978, clasa profesor Petrică Vasilescu.
Magdalena Cernat () [Corola-website/Science/315409_a_316738]
-
ajutat de jocul sensibil și ghidat excelent al lui Alain Delon ca Rocco, Annie Girardot ca prostituată, și Renato Salvatori ca Simone, este major. Katina Paxinou în unele scene este perfectă, iar în altele i se permite să joace prea teatral." Când filmul a fost lansat în format DVD, criticul Glenn Erickson a afirmat: "O plăcere majoră a lui "Rocco și frații lui" este de a reda pur și simplu portretul vieții clasei muncitorești din Milano în 1960. Frumos îndreptat către
Rocco și frații săi () [Corola-website/Science/317328_a_318657]
-
Shaw și pe Shakespeare. Subiectul piesei este centrat în jurul unei discuții în contradictoriu, dar comice, care are loc între cei doi dramaturgi, un fel de echivalență intelectuală a cunoscutei forme a teatrului popular englez , inspirat la rândul său din genul teatral unic commedia dell'arte. Shakespeare îl provoacă pe Shaw încă de la începutul piesei, citând diferite replici din piesele sale. Contracarând, Shaw pretinde că subiectul din Macbeth ar fi fost mai bine realizat artistic de către Walter Scott în romanul său "", și
Shakes versus Shav () [Corola-website/Science/317343_a_318672]
-
Ioanid, a fost înființată în 2010 "Fundația George Löwendal", a cărei președintă este Ariadna Löwendal-Dănilă (fostă Avram), nepoata artistului. Fundația este custodele unui bogat fond de documente. Onorând tradiția familiei Löwendal de a încuraja tinerele talente în domeniul plastic și teatral, Fundația Löwendal organizează „Concursul Național de Scenografie George Löwendal”.
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
Talentul multilateral al artistului transpare din opere dintre cele mai variate. Boucher a fost un creator de scene pastorale, a realizat un număr mare de peisaje, scene de viață, portrete și tablouri cu tematică mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de teatrale și figurine de porțelan. Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia, marchiza de Pompadour, pentru manufacturile regale, pentru curțile regale ale altor
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
etnicilor poloni din oraș. Construcția Casei Polone a fost finalizată în anul 1907, ea fiind realizată după planurile arhitectului Alojz Friedel. Edificiul a fost ridicat lângă Biserica Învierea Domnului, în apropiere de Parcul Central al orașului. Aici erau organizate reprezentații teatrale susținute de actorii din Cernăuți, precum și de alte trupe din România, serate de muzică clasică organizate de Reuniunea muzicală „Ciprian Porumbescu”, întâlniri cu prilejul unor aniversări. De asemenea, anual se țineau aici două concursuri de dans pentru locuitorii din oraș
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
două concursuri de dans pentru locuitorii din oraș. În anul 1912, în Casa Polonă au fost instalate primele aparate de proiecție cinematografică din orașul Suceava, începând de atunci localul fiind folosit și drept cinematograf, dar și ca sală pentru reprezentații teatrale sau muzical-artistice. După instaurarea în România a regimului comunist, în anul 1950, guvernul a interzis activitatea Uniunii Polonezilor din România, iar clădirea Casei Polone a fost naționalizată. În anul 1953, prntr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a fost înființat Ansamblul
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
au elogiat însă calitatea imaginii lui Vivi Drăgan Vasile. Unii critici au realizat recenzii dure ale filmului, găsindu-i tot felul de neajunsuri. Alin Ludu Dumbravă i-a dat o stea din cinci, considerându-l un experiment nereușit din cauza jocului teatral, a scenelor haotice și kitsch și a montajului neinspirat. Scenele filmate în prezent au fost apreciate ca neinspirate și de prost gust. Printre aspectele pozitive ale filmului el a remarcat scenografia lui Mihnea Mihăilescu și imaginea profesionistă a lui Vivi
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
bun machiaj și cea mai bună coafură. În plus, directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile a primit Premiul special Romanian Society of Cinematographers pentru activitatea sa la filmul "Nunta mută". După scenariul filmului "Nunta mută" a fost realizat un spectacol teatral intitulat „Que la noce commence”, regizat de Didier Bezace, director al Théâtre de la Commune - Centre dramatique national d’Aubervilliers, teatru administrat de Ministerul Culturii din Franța și aflat într-o suburbie a Parisului. Premiera spectacolului a avut loc la 22
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
Arte Plastice Octav Băncilă din Iași, după care a studiat la Institutul de Arte Plastice din București, secția scenografie, pe care l-a absolvit în 1981. A obținut Titlul de doctor în teatrologie în 2010 la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (UNATC) A lucrat ca scenografa la Studiourile de Film Buftea între 1981-1984. Din 1984 este angajată că scenografa a Operei Naționale din București. Lucrează și că scenograf la Operă comică pentru copii din
Viorica Petrovici () [Corola-website/Science/321383_a_322712]
-
(n. 20 decembrie 1889, București - d. 1966) a fost un actor, regizor și animator al scenei teatrale românești. a fost mai ales ctitorul a șapte edificii teatrale în București, printre care Teatrul Excelsior (azi, sediul Teatrului de Comedie) și Teatrul Modern (Teatrul Casei Centrale a Armatei). Ion Iancovescu a fost mentorul mai multor actori de succes din
Ion Iancovescu () [Corola-website/Science/321477_a_322806]
-
(n. 20 decembrie 1889, București - d. 1966) a fost un actor, regizor și animator al scenei teatrale românești. a fost mai ales ctitorul a șapte edificii teatrale în București, printre care Teatrul Excelsior (azi, sediul Teatrului de Comedie) și Teatrul Modern (Teatrul Casei Centrale a Armatei). Ion Iancovescu a fost mentorul mai multor actori de succes din anii '50, printre care și celebrul Grigore Vasiliu Birlic. Unul
Ion Iancovescu () [Corola-website/Science/321477_a_322806]
-
secundare la Liceul Central Armenesc din Istanbul (1904-1908), a urmat studii la Facultatea de Drept (1909-1914). Încă din perioada studenției, a început să publice articole în presă, colaborând la mai multe ziare și reviste armenești cu articole literare și cronici teatrale. A fost arestat pentru prima dată la începutul anului 1908, fiind învinuit că a citit literatură progresistă, dar a fost eliberat abia după schimbarea regimului la sfârșitul aceluiași an. El s-a înscris în partidul naționalist armean, Dașnak, care urmărea
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
pare artistului să plaseze formă sculpturala (în general, elemetele demersului artistic, aparținând regimului volumetric, discursului pictural sau grafic) în punctul central al unei discuții despre om, despre condiția umană, în perspectiva existențiala și filozofica. Există, de aceea, o anume perspectiva teatrală, care presupune o distanta contemplativa, dar care solicită în același timp privitorul. Personajele care populează spațiul lucrărilor sale sunt „văzute”, de regulă, în mișcare, în unghiuri neașteptate, care mențin o irepresibila impresie de manifestare, de neîntreruptă activitate. Ele evocă teritoriul
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Național din București, cu rolul Maia din „Platon Krecet”, în regia lui Alexandru Finți. După absolvirea Liceului „Sf. Sava” din București, în 1961, a intrat la IATC Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, lector Sanda Manu. În 1965, la examenul de absolvire, a jucat rolurile Tofana din "„Patimă Roșie”" de Mihail Sorbul și Față, Iubita, Nevasta din „Omul care s-a
Ruxandra Sireteanu (actriță) () [Corola-website/Science/322331_a_323660]
-
1932-1993). De formație filolog și regizor de film, a absolvit în 1965 Facultatea de litere a Universității București cu teza de licență "Problema individului la Camil Petrescu și Albert Camus" și Regia de film și televiziune la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale din București (1973), cu filmul de diplomă "Iaurtul și cunoașterea lumii", după schița cu același nume de Teodor Mazilu. Bibliograf și redactor la Revista nouă din Ploiești (1966—1968), metodist la Casa de Cultură a Studenților
Puși Dinulescu () [Corola-website/Science/322428_a_323757]
-
(n. 30 octombrie 1954, Cluj) este un regizor, scenarist și scriitor român. Regizor de teatru și profesor onorific al Departamentului de Teatru al Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I. L. Caragiale” din București în 1978 (clasa Cătălina Buzoianu). De atunci lucrează în teatre importante din România și din străinătate (Marea Britanie, Belgia), creațiile sale primind în numeroase rânduri premii naționale pentru: Cea Mai Bună Regie, Originalitate și Cel
Mihai Măniuțiu () [Corola-website/Science/316834_a_318163]
-
2001), "Autoportret cu himere", (Alfa, București, 2001), "Spune Scardanelli", (Idea, Cluj, 2001), o carte de aforisme, "Exorcisme", (Apostrof, Cluj, 1996), un studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare, "Cercul de aur", (Meridiane, București, 1985) și două lucrări de teorie teatrală: "Redescoperirea actorului", (Meridiane, București, 1985) și "Act și mimare", (Eminescu, București, 1989). Creației teatrale a lui Mihai Măniuțiu i-au fost consacrate două albume monografice: "The Thrilogy of the Double" (Unitext, București, 1997) și "MĂNIUȚIU, Imagini de spectacol" de Cipriana
Mihai Măniuțiu () [Corola-website/Science/316834_a_318163]
-
de aforisme, "Exorcisme", (Apostrof, Cluj, 1996), un studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare, "Cercul de aur", (Meridiane, București, 1985) și două lucrări de teorie teatrală: "Redescoperirea actorului", (Meridiane, București, 1985) și "Act și mimare", (Eminescu, București, 1989). Creației teatrale a lui Mihai Măniuțiu i-au fost consacrate două albume monografice: "The Thrilogy of the Double" (Unitext, București, 1997) și "MĂNIUȚIU, Imagini de spectacol" de Cipriana Petre-Mateescu, (Idea, Cluj, 2002). Interviuri
Mihai Măniuțiu () [Corola-website/Science/316834_a_318163]
-
nojițele ce urcă de pe gleznă, cu panglici tricolore sub genunchi, având cămașa albă purtată peste ițari cu o pelerină uzată peste umeri. Haiducul apare mustăcios cu o figură hotărâtă și cruntă, cu plete mari și cușmă. Postura sa este una teatrală, cu o poziție fandată, având mâna dreaptă întinsă mimând lupta. Sabia este improvizată dintr-o coasă și mâna stângă se sprijină pe coada unei toporiști proptită de pământ. Arsenalul de armament ușor, cum sunt pistoalele ghintuite, imită moda turcească iar
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
1992. Se pune întrebarea: De ce alege Roman canonul egiptean? Fiind sintetic, afirmând supremația spiritualului asupra materialului, canonul egiptean s-a dovedit cel mai potrivit să exprime marile contradicții, sfâșieri și traume ale omului contemporan. Impostarea personajelor se impune intempresiv și teatral: atârnate de zid sau puternic aplecate, siluetele încremenite surprind prin tratamentul volumului, prin expresia frustră a lemnului peste care care intervine culoarea, prin modul lucrului, cu planuri obținute din multiple fragmente asamblate după logica detaliului eficient. Retorica sculpturii lui Mircea
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
a acordat Premiul Gopo pentru cel mai bun actor, pentru interpretarea personajului "Doctorului Crișan" din filmul "Din dragoste cu cele mai bune intenții" . A fost Rector UNATC pana in martie 2016. A absolvit, în 1988, cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” - clasa profesorului Mircea Albulescu. În 2003, a absolvit cursurile postuniversitare de Regie și Montaj Film și TV, la aceeași universitate. În perioada 1993-1994, a lucrat la postul național de televiziune, ca realizator în cadrul Departamentului Educație-Știință, iar
Adrian Titieni () [Corola-website/Science/328884_a_330213]