9,252 matches
-
experimentală În direcția formării unui nou tip de actor. Acestea erau direcții pe termen lung. În privința propriilor mele montări, am decis că Trilogia antică va deschide drumul. Era cel mai important spectacol al carierei mele internaționale, iar potențialul exploziv al tragediei grecești era, gândeam eu, combustibilul cel mai eficace pentru a topi gheața. Planul meu prindea formă. Dar aveam, desigur, nevoie de aliați. Aveam nevoie de oameni tineri. Și eu, dar și Naționalul. Am cerut să fie organizat un concurs pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lor „academică“ și, după ce s-au zgâit tâmp, ca și banda lui Monostatos din Flautul fermecat când asculta glockenspiel-ul lui Papageno, au decis confuzi că e mai deștept să se retragă, lăsând să cadă pe jos paginile nedescifrate. Sunetul tragediei grecești poate că nu mai Însănătoșește cetatea, dar, În cazul nostru, i-a ajutat pe actori să scape nevătămați. Prima fază a lucrului s-a terminat pe la sfârșitul lui iulie, astfel Încât toată luna august a fost dedicată punerii laolaltă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că nu mai Însănătoșește cetatea, dar, În cazul nostru, i-a ajutat pe actori să scape nevătămați. Prima fază a lucrului s-a terminat pe la sfârșitul lui iulie, astfel Încât toată luna august a fost dedicată punerii laolaltă a celor trei tragedii. Odată ce actorii erau pregătiți și capabili să pronunțe cuvintele și să-și dirijeze atenția spre calitatea sunetului, a mișcării și a prezenței lor În spectacol, puteam Începe să explorăm Împreună spațiul de joc. Clădirea Naționalului, construită după gustul lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
loja prezidențială de tristă amintire devenise spațiu teatral. Faptul că aceeași scenă poate avea ecouri și interpretări atât de diferite, de la catedrala din Paris la loja centrală de la Teatrul Național, arăta Încă o dată cât de generos și bogat e materialul tragediei. Dar pentru mine acțiunea tăcerii a fost cel mai important element al Trilogiei. Fiecare tăcere era diferită. De la Stanislavski am Învățat că ritmul cuvintelor și al versului trăiește În actor și când nu vorbește. Toată reprezentația era Încărcată de ritm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
peste noapte În șantier de machete scenografice, destinate atelierelor din strada Plevnei. Nu-mi Închipuiam că aceasta va fi cea mai agreabilă perioadă a lucrului la Oedipe. Descopeream Împreună cât se confunda de mult destinul eroului cu acela al cetății: tragedia orbirii individuale Își avea ecou În orbirea colectivă, În cazul spectacolului nostru fiind vorba de România, ieșită doar de scurt timp din marasmul comunist. Dar Oedipe are ca temă și alegerea individuală, În contrast cu reacțiile de masă. Doream ca decorul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
arătau străzile cu gropi pe care călca poporul -, Îmi răspunde distrat: „Nu“. Eu (acum ori niciodată): „Domnule președinte, țin să vă spun că de felul meu nu mă interesează să pun În scenă spectacole de muzeu. Oedipe va prezenta o tragedie - să-i spunem - a timpurilor noastre, cu conflictele unei societăți În tranziție, dar cu ideea centrală a căutării unei soluții vii, umane... În final, vom simți cu toții unde vor să ne transporte Enescu și Sofocle. Orbindu-se voluntar, Oedipe, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar nu ca să merg la plajă, nici În croaziere, ci tot ca să lucrez. Herakles În criză la Salonic În locul vacanței mult așteptate, am ajuns la Salonic, unde eram invitat să montez Herakles la Teatrul Național. Fără Îndoială, mi-am spus, tragedia lui Euripide avea să retrezească În mine suflul vital și pulsul dinamic al Trilogiei. Zeii Olimpului Îmi surâseseră atunci, așadar eram convins că urmau să-mi ofere din nou protecție, mai ales că acum eram În țara lor. Am aterizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
când este raportat la lumea sa de fiecare zi capătă o cu totul altă lumină prin perceperea simultană a diferitelor niveluri de Realitate. În universul lui Andrei Șerban până și tenebrele sunt luminoase. Regăsind sensul tradiției antice, după vizionarea unei tragedii puse În scenă de Andrei Șerban, ieși din sală revitalizat, revigorat, cu o speranță În viață. Astfel se poate explica, poate, succesul universal al operei creatoare a lui Andrei Șerban. Toate marile scene ale lumii sunt onorate să-l invite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Cronologie teatru-operă-workshop-uri Anii copilăriei și adolescenței - În perioada preșcolară conduce improvizații pe tema Hoții și vardiștii Între Parcul Ioanid și Grădina Icoanei, utilizând toate hățișurile și tufișurile disponibile. - În clasa a VII-a regizează O scrisoare pierdută interpretată ca o tragedie lirică cu colegii de la Școala „Popa Rusu“. - În clasa a XI-a montează Năpasta, jucând și rolul lui Ion Nebunul, la Liceul „Iulia Hasdeu“, unde era elev. 1961 - Admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, clasa profesorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Teatrale din Paris (CIRT), unde va fi membru activ timp de un an. 1971 - Participă la realizarea spectacolului Orghast, prezentat de CIRT la Festivalul de la Shiraz-Persepolis, Iran. - Revine la „La Mama“, New York, unde Începe pregătirea pentru lucrul pe texte din tragedia greacă. 1972 - Medeea după Euripide și Seneca, la Teatrul „La Mama“; spectacolul participă la festivaluri internaționale la Amsterdam, Bruxelles, Paris, Spoleto, Baalbek, Copenhaga, Viena, Helsinki. - Primind o bursă a Fundației Guggenheim, călătorește În Bali și Japonia pentru a studia forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Termopile, poate, a cunoscut istoria universală o asemenea disperată, tragică luptă. "Patimile după Ștefan" este un roman al crizei, este istoria unui caz de conștiință declanșat de acest dramatic moment din istoria Moldovei. Dar și altă criză din istoria universală: tragedia căderii Constantinopolului sub otomani și consecințele asupra țărilor române și a Europei. Timp de 400 de ani, Puterea otomano-fanariotă a asuprit și a exploatat Țările române rupându-le de Europa, condamnându-le la sărăcie și înapoiere, cu efecte dezastruoase asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
libertate, de neatârnare pentru țara sa. Au fost momente, după înfrângerea zdrobitoare de la Valea Albă, când omul de fier, "Neînfrântul", a fost la pământ mai jos nici că se putea, decât numai sub el. Sunt clipe când drama atinge culmile tragediei individuale și naționale. La Valea Albă, Ștefan a băut Paharul Amărăciunii, și drojdia a băut-o. Drama și măreția lui Ștefan stau în lupta cu sine însuși, în dilema alegerii, a refuzului oricărui compromis: oare n-a fost o mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
neobosită, în aspirația sa pentru a asigura țării sale dată de Dumnezeu în grijă o viață mai bună oamenilor, libertate pentru țara sa. Dramatica istorie a Voievodului Ștefan și a Moldovei lui în furtuna acelor ani cumpliți fac subiectul unei tragedii demne de pana unui Shakespeare. Un roman cu bătaie lungă, problematic general uman ochind peste veacuri în omul de totdeauna, în omul zilelor noastre chiar. În acțiunile lui, Ștefan vădește grijă nu numai pentru prezent, ci prefigurează consecințele lor asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că era teribil de frumoasă, isteață foc, veselă, cânta toată ziulica și mai ales era o fată bună. Toți o iubeau. O grădină de fată... V-a îmbrobodit, pe toți v-a îmbrobodit! Mi-a povestit Vlaicu, a fost o tragedie. Ștefan o pierdea din ochi era prima lui dragoste adevărată... Dar un domn nu-și mai aparține, el nu e stăpân nici măcar pe inima lui. El trebuie să se sacrifice țării. Mie-mi spui? Pentru a înfăptui un front comun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mi-a făcut-o țin minte doar un citat din Maiakovski care, vituperând individualismul, ironiza pe inșii meschini ce fac dintr-o biată suferință personală (cauzată, de pildă - pilda o dădea chiar marele poet - de un cui în talpă) o tragedie universală. Mentorul meu ocazional bătea, cu alte cuvinte, șaua ca să priceapă iapa... Singurul care m-a înțeles atunci a fost tata, fire turbulentă, înclinată spre revoltă, gata să vadă peste tot și să combată nedreptatea. Nu mi-a făcut nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mie o festă, șterpelindu-mi, printr-un duh al său, manuscrisul unui articol pe care, luându-mi inima în dinți, l-am scris despre el, în 1967-1968. Cum nu apucasem să-l dactilografiez, pierderea lui reprezenta pentru mine o adevărată tragedie. A fost primul și ultimul text compus de mine pe care l-am rătăcit, din 1962, de când am început să public. Toate încercările mele de a-l găsi - am întors casa pe dos cum se spune - nu au dus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la un loc, în „încăperea de sus”, ca a oilor rămase fără stăpân și păstor într-un țarc, ale stăruinței în rugăciuni (înfricoșate) țin de o relatare cu mult mai realistă. Căci despărțirea de Hristos a fost, cu siguranță, o tragedie pentru ucenici, încă neîmbrăcați „cu putere de sus”, încă niște bieți oameni, temători, somnoroși, gata oricând să (se) renege. Peste zece zile, de Cincizecime (Rusalii) apostolii se vor „îmbrăca cu putere de sus”, vor „lua putere” de la Duhul Sfânt (Fapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în original). Și încă o dată, și mai puternic, în Cântecul cățelei, poezie care beneficiază în limba română de mai multe versiuni, datorate lui George Lesnea, Lucian Blaga (leatul lui Esenin!), Ioanichie Olteanu... Subiectul, care învecinează banalitatea (asprei vieți țărănești) cu tragedia (maternității) demarează cât se poate de simplu: un mujic deloc idealizat de ultimul poet cu satu-n glas își face, amenințător, apariția, pe înserat, în pătulul unde, dimineața, cățeaua fătase șapte cățeluși roșcați, îi vâră pe toți într-un sac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
colină din apropiere o creangă de brad. Acesta se execută la fel de amabil și când ajunge numai la un pas de copac este împușcat pe la spate. Trupul se rostogolește îndelung până la vale, inert ca un sac. Dar nu numai prologul acestor tragedii cinematografice, care, mai înainte de a începe cu adevărat, sacrifică deja un om, este identic, identică este și tema, reluată obsedant, dureros. Prologul anunță tema, tema puterii, a vertijului pe care-l dă și a orgiilor la care se dedă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă rog, neajunsă la maturitate. Tot Dinu Noica, amicul meu, îi imputa lui Goethe lipsa de tragic. Eu nu spun că, la urma urmei, în Goethe e greu să găsești o dimensiune tragică, deși este interesant că el are o tragedie - Ifigenia în Taurida, care se termină cu cuvintele Lebt wohl, adică un final cu totul impropriu pentru un sfârșit de tragedie. Dar atmosfera, contextul, sunetul Ifigeniei în Taurida sunt de esență tragică. Se simte ceva din suflul tragediei, deși lipsește
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la urma urmei, în Goethe e greu să găsești o dimensiune tragică, deși este interesant că el are o tragedie - Ifigenia în Taurida, care se termină cu cuvintele Lebt wohl, adică un final cu totul impropriu pentru un sfârșit de tragedie. Dar atmosfera, contextul, sunetul Ifigeniei în Taurida sunt de esență tragică. Se simte ceva din suflul tragediei, deși lipsește condiția, adică obstacolul, interdicția fatal transgresată. Asta este, nu-i așa, dilema tragică : trebuie să înfrângi o lege și trebuie să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
are o tragedie - Ifigenia în Taurida, care se termină cu cuvintele Lebt wohl, adică un final cu totul impropriu pentru un sfârșit de tragedie. Dar atmosfera, contextul, sunetul Ifigeniei în Taurida sunt de esență tragică. Se simte ceva din suflul tragediei, deși lipsește condiția, adică obstacolul, interdicția fatal transgresată. Asta este, nu-i așa, dilema tragică : trebuie să înfrângi o lege și trebuie să suporți consecința ei mortală. Ei, vedeți, formula aceasta, care este definitorie și esențială pentru orice structură tragică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Am rămas cu impresia că Dvs. excludeți tragicul din opera lui Caragiale... — Da. — În Comediile d-lui I.L. Caragiale, acel studiu faimos al lui Maiorescu, mentorul „Junimii” spune, referindu-se chiar la Caragiale, că în spatele oricărei comedii se ascunde o tragedie... — Da. Pe de altă parte, un filozof român, avizat, al tragicului, l-am numit pe D.D. Roșca, spunea că tragicul și comicul merg împreună... — Da. — Cum s-ar explica acest... Cred că se explică prin următorul lucru : dacă este vorba
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și pentru suferințele și nedreptățile făcute direct ei, dar și pentru teroarea la care erau supuși fii ei, mamei noastre atât de oropsite i s-a acordat decorația „gloria maternă”, ca un straniu, diavolesc hohot de râs în mijlocul unei cumplite tragedii. Un aspect de la înmormântarea mamei. La serviciul înmormântării, în biserică, deși de față era un frate al repauzatei profesor universitar, deși fiul repauzatei era preot, deși repauzata era medaliată cu decorația de mamă eroină, și o creștină cu multă evlavie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sau Fundația Ginta Latină. Al. Andronic, P. Spinei, Leonida Boicu cadre universitare, sau ilustrat prin publicarea de studii de istorie și arheologie privind spațiul est carpatic. C. A. Munteanu a debutat Înainte de război cu eseistică și lirică tradiționalistă pentru ca după tragedia Basarabiei să-și consacre talentul evocării meleagului natal și nefericirii dezrădăcinatului.Constrâns\de\impreju rari ,dupa 1952 se refugiza in literatura pentru\copii Al. Ioachimescu organizator al reuniunilor foștilor elevi din școlile din stânga Prutului, a scris lucrări de popularizare a
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]