9,583 matches
-
purta una dintre cămășile lui vechi, dar era prea tîrziu. Sergentul Nagata se opri În fața deținuților. Amploarea raidului aerian american Îl zguduise. Își ținea maxilarele strîns În timp ce cîteva picături de salivă Îi apărură pe buze. Firele de păr din jurul gurii tremurau ca niște antene În miniatură avertizînd asupra izbucnirii de furie ce avea să vină. Trebuia să-și pregătească izbucnirea, dar bombeurile strălucitoare ale pantofilor lui Jim Îi abătură atenția. Ca toți soldații japonezi, sergentul purta bocanci putrezi, prin care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înainte de ultima Împotrivire. Dar Basie se Înșelase; În momentul acela probabil că zăcea mort Într-un șanț, ucis de bandiți. Faruri străluciră de-a lungul șoselei spre Shanghai. Ștergîndu-și bărbiile, femeile se retraseră de lîngă gard. Mărgele de salivă le tremurau pe sîni. O mașină oficială japoneză se apropia, urmată de un convoi de camioane militare, fiecare Încărcat cu soldați Înarmați. Unul dintre camioane se oprise deja și un pluton de soldați sări jos pe șosea, apoi alerga peste orezăriile secate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prietenii tatălui său care se Întorceau de la o vînătoare În Hungjao Înainte de război. Nori de praf alb se ridicau În urma camioanelor, ascunzîndu-l pe doctorul Ransome. Primii soldați trecură de Jim, niște bărbați masivi care țineau ochii În pămînt. Nările lor tremurară la mirosul urinei. Cum mergeau prin praf, un strat fin le acoperea uniformele și curelele, amintindu-i lui Jim de pista de pe aeroportul Lunghua. — Bine, Jim... Domnul Maxted se ridică, iar Jim simți mirosul de excremente care venea dinspre pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe deținuții de pe stadion. Totuși, peste vreo cincisprezece minute, un al doilea grup Începu să se adune, iar japonezii veniră să-i inspecteze. Jim Își șterse mîinile pe iarba umedă și Își vîrÎ degetele În gura domnului Maxted. Buzele arhitectului tremurară În jurul lor. Dar soarele de august usca deja umezeala din iarbă. Jim Își Îndreptă atenția spre o baltă de pe pista de zgură. Așteptă ca santinela să treacă, apoi traversă peluza și bău din mîinile făcute căuș. Apa Îi alunecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe care Jim bănui că-l Învățase În timp ce interoga aviatori americani capturați. Purta un ceas cromat și pistolul Colt de la brîu era ca acelea pe care paznicii japonezi de la Lunghua le luaseră de la piloții avioanelor Superfortress doborîte. Nările lui mari tremurară simțind putoarea ce se ridica din terenul de fotbal, distrăgîndu-i atenția de la tribune. Se dădu la o parte pentru a face loc celor doi deținuți britanici care bocăniră prin tunel. — E o instalație aici, reflectă el. Mama și tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aeroportul Lunghua? Jim Începu să-i facă semne pilotului din cabina cu acoperiș de sticlă. În timp ce bombardierul Îi trecu pe deasupra capului, motoarele făcură să se zguduie pămîntul cu zgomotul lor și avioanele distruse de la marginea cîmpului de aterizare Începură să tremure. Ușile camerelor de bombe se deschiseră, dezvăluind cilindrii argintii, gata să cadă din compartimentele lor. Bombardierul trecu mai departe, sunetul mai puternic al unuia dintre motoarele lui despicînd aerul. Prea slăbit ca să se miște, Jim așteptă ca bombele să explodeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uita la ei cu disperare, Jim se ridică și intră pe poartă pe lîngă el. Mecanicul de la Packard scoase pistolul greu din tocul lui. Vederea parașutelor care cădeau Îl tulburase, iar mușchii de pe brațele și umerii lui, ca niște corzi, tremurau de emoție. — Domnule Tulloch, s-a terminat războiul? Întrebă Jim. Cu adevărat? — Războiul...? Tulloch părea că uitase pînă și faptul că acesta avusese loc. Ar fi mai bine să se termine, băiete, În orice moment, de acum Încolo, o să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i cu povestea asta despre Cadillacuri? Un bărbat mărunt, cu păr argintiu și o voce americană efeminată, veni spre camion, cu pușca atîrnată pe umăr. Nimeni nu-l asculta și el Își aprinsese o țigară ca să acopere lipsa reacției. Flacăra tremură În fața obrazului lui pudrat, descoperind o pereche de ochi familiari, cu o expresie pătrunzătoare, dar reținută. — Basie! Jim Își șterse sîngele de la nas. Eu sînt, Basie - Jim! Jim Shanghai! Stewardul se uită fix la Jim. După un moment de gîndire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîna În canal și folosi capacul ca să taie o felie mică. Duse carnea la gură, dar scuipă bucățica În apă. Carnea grasă era Încă vie, de parcă ar fi fost tăiată din trupul unui animal care respira. Plămînii și ficatul acestuia tremurau În cutie, de parcă ar mai fi fost mișcați de o inimă. Jim tăie o a doua felie și o băgă În gură. Îi putea simți pulsul Între buze și teama creaturii În momentul dinaintea morții. Scoase felia dintre buze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lovi cu pumnul fața pilotului, apoi se dădu Înapoi și țipă la el, prin roiul de muște. Gura pilotului se deschise cu o grimasă fără zgomot. Ochii lui se uitau spre cerul fierbinte cu o privire vagă, dar o pleoapă tremură cînd o muscă bău din pupila lui. Una dintre rănile de baionetă din spate pătrunsese pînă În partea din față a abdomenului și sînge proaspăt curgea din cracul salopetei. Umerii săi Înguști se mișcară În iarba turtită, Încercînd să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se rotească, la fel ca aceia ai pacienților pe care Îi readucea la viață doctorul Ransome. Mai avea doar un strop de viață În el, dar Jim știa că va trebui să-l lase lîngă canal. MÎinile și umerii Îi tremurau, electrizate de descărcarea ce trecuse prin ele, aceeași energie pe care o aveau soarele și bomba de la Nagasaki, a cărui explozie o văzuse. Jim le putea vedea deja pe doamna Philips și pe doamna Gilmour ridicîndu-se politicos din morți, ascultînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dus la o gală de box la clubul Metalul, domnișoara Any, doamna Schmerler și domnul Schmerler. Întâi arată mira. Domnul Schmerler mișcă butoane și mira se face lunguiață și pe urmă rotundă. Se arată apoi un telejurnal cu politică. Imaginea tremură și se strică. Se tot dă de-a berbeleacul. Tocmai acum când vor Începe filmele, În televizor nu se mai vede nimic. Numai dungi care se mișcă. În timp ce domnul Schmerler citește În programul radio „Câteva din urmările unui reglaj incorect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că soarele nu este mâncat de priculici cum a spus bunica ta, ci pur și simplu că luna În drumul ei sideral se interpune Între soare și pământ. Acest rezultat științific Îl vei comunica prin poștă. Ora eclipsei a sosit. Tremuri În pod unde ți-ai instalat observatorul astronomic. Luneta este Îndreptată aproximativ spre astrul zilei. Cerul este acoperit cu un strat gros de nori. Negri. Așa că În loc să constați cu adevărat că se produce o eclipsă totală de soare, Încet, Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de boală. Dobândită În timpul și din cauza serviciului. Astăzi este prima ta zi de lucru. Te Înțeapă uniforma de stofă groasă, te strânge cravata de gât, foșnește pe tine cămașa scrobită. Lacrimi de neputință pe obrajii mamei tale, slăbită și parcă tremurând de spaimă, când Îți Întinde fisa de douăzeci și cinci de bani, ca să ai de tramvai. La Întoarcere, vii și tu pe jos! Simți cum n-ai să poți niciodată răscumpăra durerea acestor lacrimi. Îți pui șapca pe cap și ieși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu maimuțe. Pe om Îl cheamă John Glenn. Da, dar rușii au lansat două nave cosmice și, pe deasupra, ei construiesc comunismul. Iar În comunism va trăi toată lumea. Și americanii, și colegul tău, și elevul Dima, și Bădilă. Sânii lui Bădilă tremură ușor. Sunt ca două capete de pui de pisică. Drăgălași. Deși este cea mai cuminte din clasă, Bădilă nu poartă sutien. Nici la ora de sport. În Evul Mediu pentru așa ceva i-ar fi tăiat capul. E groaznic capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Camera Înaltă, călduroasă. Femeia stă Întinsă pe canapea. De sub pulpana capotului iese piciorul lung de amantă. Bărbatul Își aranjează meticulos cămașa pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul calculat, servit, precis. Ca o victorie ușoară. Ca o prestație. Pe Înfundate ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să steie liniștită și să se ducă la vale că ajunge la grădini și ea a plecat, era Întuneceală și ploaie mare și a tot mers și exact la prunul de care s-a spânzurat popa a ajuns și-i tremurau picioarele și, spre miezul nopții, a ajuns acasă. „Da bine, mă omule, nu ți-am spus eu să vii Înaintea mea? Tu, muiere, da’ dracu’ s-a gândit că tu mai vii pe vremea asta rea?” și s-a Îmbolnăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu țolul greu și aspru. Lungile nopți În care se trezește... Îl vede pe păcurarul bătrân care stă lângă el, Îi aude pe feciorii lui râzând pe-nfundate și-i tremură buza-n rostire: „Ce mi-ați făcut, oameni buni? Ia-mă, Doamne! Mă, omule, eu te fac la loc”, dar Bitancu nu-l mai aude pe păcurar, iar l-a apucat cu leșin de la inimă și-i pe altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vreunui copil. Ea Îl ridică, Îl puse În palmă, și Petru, de acolo din Înălțimi, avu revelația că el este acel omuleț minuscul care se odihnea rece și ud În degetele ei fine. Se coborî aproape de ea, Îi văzu buzele tremurându-i ușor, apoi auzi cum Îi vorbește omulețului, dar el era deja ascuns În jucăria asta naivă, el era chiar omulețul de cartof, și o auzi Într-adevăr, vorbindu-i lui: De ce aștepți? Pe cine mai aștepți? Sau poate tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ai vrea să te sun cândva și să ieșim la un pahar? — Sigur, se pomeni ea spunând. Mi-ar plăcea tare mult. Băgă mâna În geantă și scoase o carte de vizită pe care i-o dădu. Ruby se Îndepărtă tremurând din tot trupul de emoție, de-abia așteptând s-o sune Sam. Capitolul 6tc "Capitolul 6" — Și, dacă te sună să te invite În oraș, ai să accepți? spuse Chanel În timp ce băga În seif Încasările din ziua aceea - oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Îi ridica rochia deasupra șoldurilor. Când Îi scotea chiloții, ea avu o zvâcnire de „anxietate vaginală“. —Sam? —Ce-i? Vezi tu, că tot ești ginecolog și așa.... Dar el o mângâia deja și vocea Începuse să-i piară. Burta Îi tremura În vreme ce el o săruta cu delicatețe și se Îndrepta Încet mai jos. Într-un sfârșit, ajunse să-i desfacă picioarele. Ea a avut o scurtă tentativă să le strângă, dar fără rost. În vreme ce degetele lui se jucau cu labiile senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
e prea romantică. Se duse spre panoul cu Întrerupătoare de la fereastră și Învârti unul. Camera s-a cufundat dintr-odată În Întuneric beznă. Se vedeau doar luminițele Londrei. Se Întoarse și-și strecură mâna pe sub fusta ei. Întregul corp Îi tremură de plăcere În vreme ce mâna lui se plimba pe conturul chiloților ei. În câteva secunde avea să-i ceară să-și scoată fusta. Oare ce purta pe dedesubt? Se chinuia din răsputeri să-și aducă aminte ce-și pusese pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și acesta a căzut pe jos cu un tunet Înfiorător. Inima lui Ruby se opri În loc. Își Încolăci mâna În jurul ușii și se uită cu coada ochiului să vadă dacă cineva observase gălăgia. Spre marea ei ușurare, coridorul era gol. Tremurând din cap până În picioare, respiră adânc și o luă Înspre biroul lui Jill. Chiar dacă era ora prânzului, asta nu era nici o garanție a faptului că Jill nu era acolo. Ruby avea să bată la ușă mai Întâi. Avea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și dacă te pui cu mine am să dau lovituri pe sub centură și am să-ți fiu un adversar redutabil. În mintea lui Ruby nu Încăpea nici o Îndoială de asta. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Când ajunse acasă, Ruby Încă mai tremura de șoc și de furie. Se gândea și la Sam. Refuza să accepte că era parte din clica asta de oameni, era mai mult decât vrednică de dispreț. Deschise o sticlă de vin și se așeză pe canapea, dând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aceeași postură. Doar că asta nu era la televizor, ci viață adevărată. Ruby puse urechea pe ușă și ascultă. Nu se auzea nici un sunet dinăuntru. Sună la ușă și așteptă. Nici un răspuns. Inima bătându-i să-i spargă pieptul, mâinile tremurându-i rău, Încercă să bage cheia În broască. Era Într-atât de agitată Încât a trebuit să Încerce de trei ori. Întoarse cheia În broască. Încet de tot, deschise ușa. Primul lucru pe care-l văzu erau reclamele primite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]