9,812 matches
-
dintre ramele de plastic a căzut peste mine. Slavă Domnului că nu era din sticlă! Nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla! Mă uit în jur și izbucnesc în lacrimi. Mă doare piciorul și tremur din tot corpul. Plâng în hohote, vărsându-mi astfel ura și neputința. Când încetez, îmi dau sema că durerea n-a dispărut. Nu știu ce să mai fac. Aș vrea ceva, dar nu știu ce. Într-un târziu, mă ridic fără să-mi pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la umbră. E foarte cald și mi-e greu să-mi închipui cum va fi în mijlocul verii. Nu, mulțumesc! Aș vrea să ne mai plimbăm! îi răspund. —Bine! Hai pe-aici! Rătăcim pe o pajiște înconjurată de narcise albe care tremură ușor în bătaia vântului. Un intelectual grăbit trece pe lângă noi vorbind de unul singur. Are un rucsac în spate, din care atârnă o umbrelă. Pare un om de știință nebun, care și-a construit un dispozitiv artizanal cu care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
La plecare, Matt mă îmbrățișează și îmi șoptește: „Iubitul tău e foarte drăguț!“ Îi zâmbesc și mă îndrept spre ușa pe care Jake o ține deschisă pentru mine. Afară nu e prea frig, dar e întuneric și umezeală, iar eu tremur puțin. Cum ajungi acasă? Mă uit la ceas. E unsprezece și jumătate. Merg până la Leicester Square și iau metroul, îi spun. —Ți-e frig. Tremuri toată. Te duc eu. Încep să protestez, dar îmi spun: „De ce să-l refuzi? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deschisă pentru mine. Afară nu e prea frig, dar e întuneric și umezeală, iar eu tremur puțin. Cum ajungi acasă? Mă uit la ceas. E unsprezece și jumătate. Merg până la Leicester Square și iau metroul, îi spun. —Ți-e frig. Tremuri toată. Te duc eu. Încep să protestez, dar îmi spun: „De ce să-l refuzi? De ce nu accepți dacă se oferă de bună voie?“ Louise nu l-ar fi rugat să nu se deranjeze nici chiar dacă nu-i era așa frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Și apoi, n-am putea să facem nimic, fiindcă greutatea mea deasupra lui l-ar înfige literalmente în bucățile tăioase de scoici. Peisajul este splendid. O ceață subțire și albă mângâie stâncile verzi care mărginesc golfulețul. În larg, o insulă tremură în aerul umed ca un miraj în deșert. Apa capătă o strălucire aurie de la lumina soarelui, cerul e de culoarea oului de pescăruș, apa sărată mă învăluie. Plutesc pe spate, iar Jake mă așteaptă la țărm. De ce oare clipele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar nu-ți dau voie să-l suni înapoi, mă previne Daisy, înapoindu-mi telefonul. Dacă te văd formând numărul, ai de-a face cu mine, să știi! Apăs pe tasta pentru mesaje vocale și observ cu surprindere că îmi tremură mâna. „Aveți un mesaj vocal nou“ spune robotul. Da, știu, prostule, grăbește-te să mi-l „înmânezi“! Între timp, cu mâna cealaltă încep să smulg franjurii de mătase ai șalului chinezesc cu care Daisy a acoperit canapeaua. „Rebecca, sunt Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
filmele cu criminali în serie, pentru victimele care abia au timp să țipe și să se zbată, în timp ce ucigașul cu cagulă pe față se apropie de ele cu un satâr în mână. Aproape că e mai sigur să stau aici, tremurând, afundându-mi fața în umărul lui Daisy, decât să fac ceva care să-mi grăbească moartea groaznică. Din camera de alături vin țipete care-ți ridică părul măciucă în cap; se aud și alte sunete, de obiecte izbite de suprafețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
noi îi spunem „înger“... Ești destul de stabilă ca să dai drumul la mâini? Foarte încet, Finn și eu începem să ne dăm drumul la degete, până când avem palmele întinse, lipite una de alta. Fața lui arată concentrarea puternică, iar picioarele îi tremură ușor, căci se străduiește să mențină echilibrul. Apoi îmi ridic ușor mâinile, cu mare atenție să nu-mi pierd echilibrul. — Acuma întinde-le complet spre laturi... zice instructorul. Brațele deja îmi sunt desprinse de corp, dar le întind mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop, tremurau de râs flăcările lumânărilor de atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop, tremurau de râs flăcările lumânărilor de atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de se-auzea de sub tapet măcinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se trezi singură, fără casă, ea însăși o apă cu formă umană, clătinându-se gata-gata să se scurgă pe podea. Teama de a fi sorbită o făcu să-și acopere fața lichidă cu mâinile lichide, peste ochii apoși, deja închiși. Tremura ființa ei din apă dreaptă, simțea inima cum se plimbă de la gât spre pântece, ficatul bâltâcâia prin burtă, ca o minge de tenis de câmp, capul se clătina pe gâtul-lujer lichid cu omulețul pe care nu-l putea stăpâni, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brăila era o cetate în comă. Trăia doar prin speranța locuitorilor. Dar se întâmplă ceva neînțeles de noi, pus pe seama unui defect de refracție a imaginilor prismei. Orașul era mândru de urâțenia lui. Strâmbătatea gândurilor oamenilor se imprimase acestui oraș, tremura urât, cu tentaculele în evantai al străzilor delirând spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care apartamentele erau cutii de pantofi cu pereții mereu în transformare. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mobilă), se întoarse în subsol. Pipăi de-a lungul țevilor sticla pusă bine de cu seară. Simțind-o între degete, mormăi ceva aducător a bucurie. Își umezi buzele uscate cu câteva picături scăpate din vedere în cursul nopții. Mâinile îi tremurau și și le înfipse cu ciudă în vata de sticlă izolatoare a țevilor cu triplă folosință: pat, masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând bucata de tablă care masca ascunzătoarea. Era prea devreme și bodegile din Piața Săracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru ca, după câteva raite prin mina de cărbune, să-și ducă otrava până în capilarele degetului mare de la piciorul stâng. Cu mâna tremurândă, azvârli chiștocul în piscina goală, pe vremuri bazin de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru. Îmi tremură planetarele, trebuie să-mi iau jocul! gândi el. Și plecă târșâindu-și picioarele spre știftul de cârciumă din colțul de est al pieței. Se așeză pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă el. Când Luna se albise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frumusețe arhitecturală de Bau. Ori somnul intrase oblic în noi, ori noi alunecasem pe gheața copilăriei încropită de zborul cărăbușilor Milionarului și de cântecul greierului, ori virușii nu fuseseră inventați, pentru că forma orașului era desprinsă parcă din filmele lui Tarkovsky, tremurând în aburii de alcool ridicați din hăurile stomacale ale Brăilei și topindu-se într-o masă vâscoasă ca melasa Fabricii de bere. Am luat-o vânjos pe Mioara de mână și am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în nămolul cenușiu care îl îmbrățișă cu răcoare binefăcătoare. Ce bine-i aici, iarba e plină de rouă, soarele se întrezărește încălzind cu blândețe trupul întins cu fața în jos în nămolul pufos și umed. Din trupul lui se ridicau, tremurând, aburi și pe măsură ce soarele roșu de furie, pentru că plăpumi de nori cumulus îi obturau privirea, se umflă în obrajii pufnind smocuri de plasmă și azvârli cercuri fierbinți peste oraș. O zvâcnitură și imensa ladă agățată cu șufe încordate în cârligul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat întinderea sub aripi, zarea în ochi și belșugul în pipotă. Și după o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în cameră, de scriitorii de pe coperți. Învățam fără să-mi intre nimic în cap, înspăimântat ca un șoarece veșnic pândit. Mi-am luat închipuirea în brațe și-am stăpânit-o într-un lung sărut. Nu mai eram singur. Frumoasa Închipuită tremura spre dezintegrare. Am tras-o de păr sălbatic, topind-o în brațele mele. Pereții s-au diluat, privirile au dispărut în nepăsarea mea. Obsesia Închipuitei tindea spre materializarea ei. Fir cu fir, celulă cu celulă, bucată cu bucată, frumusețe pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Profesorul de chimie, cel de rusă și cel de biologie, cântând în corul pușcăriei de la capătul bulevardului Karl Marx, alături de violatori, hoți și criminali, sau profa de latină, infirmieră la Leprozeria din Tichilești (Dobrogea), oferind daruri de Crăciun. De cine tremuram noi! Cele mai moluște ființe care aveau nevoie de mască pentru a fi impunătoare! Dacă aș fi scriitor, nu ca tine poet pentru gospodine, aș demitiza pe purtătorii de măști la care merită să te uiți ca la o gânganie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
goală se rostogolea pe sub picioarele arcuite ale meselor, din perete în perete, pe puntea murdară a grădinii de vară, legănată de tangaj. Un ficus gigant, bine sprijinit între atele, semnaliza din frunze, fuioarelor de vânt, direcția de zbor. Paletele verzi tremurau, semn că circulația era mai intensă ca niciodată. Felinarele stradale, înnobilate cu structuri florale de oțel, luminau fără intenția de a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de argon becurile aveau în ele ceață, dacă un biet câine își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
depășea deja marginile Galaxiei, profesorul se avântă spre frumoasa regină cu aceeași hotărâre cu care cifrele se adăugau celor Pitagoreice. Și, cu o ultimă sforțare a aripilor sale, o prinse în brațe, o fecundă și spirala ascendentă a zborului înlănțuit tremură o secundă în delirul pătimaș al dragostei. Moș Eveniment înțelese că niciun adevăr matematic nu este la fel de important ca adevărul propriei sale dorințe, vrednic de a sluji Marele Plan al Naturii. Îți ofer tainele mele, fii fericit! Dar pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plăcere că Bozov Corvium nu ne... Se întoarse și ceea ce văzu îl încremeni. Culoarea i se scurgea rapid din obraji și până mă văzu semăna cu un cadavru. În câteva momente, Govar trecu de la roșu aprins la un alb morbid. Tremura de furie și de teamă, mai curând de teamă. Într-adevăr, îmi închipui că surpriza, nu pot să spun plăcută, de care a avut parte, l-a șocat. Îl întâmpinau nu colegii săi și ajutoarele pe care le-a convocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]