8,602 matches
-
om cu știința conducerii, de a se socoti egal cu toți colaboratorii săi, de a le acorda încredere, stimă și afecțiune, toate adunate sub umbrela unei prietenii nedisimulate. Pentru Olga însă, nu colegii de serviciu se aflau pe mările ei tulburate de furtuni, ci Ina. Starea de bine, aparentă, nu putea dura la infinit. Olga ajunsese în stadiul când nu mai era capabilă să-și ascundă ochii, deși se străduia să mascheze un suflet îngropat într-o vinovăție greu de ispășit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
declanșă în sufletul Olgăi o adevărată furtună. Niciodată o nenorocire nu vine singură, își spuse ea. Toate încurajările pline de bunăvoință și înțelegere ale asistentelor, ale pacientelor, nu reușiră să-i oprească izvorul lacrimilor. Plângea înăbușit în pernă ca să nu tulbure liniștea și viața celorlalte ocupante ale salonului. Dar nici o încurajare nu era în măsură să-i ușureze suferința. * Când Victor veni acasă, hotărât de a-și înfrunta soția în tot ce ar fi spus pro sau contra, află de la o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o plăcere nemascată a unor oameni cu preocupări periferice care, atunci când li se pare că într-o familie este statornicită buna înțelegere, pacea și liniștea, aureolată de o trainică iubire, ei vin ca niște păsări negre, din nechemate sfere să tulbure apele. Sunt ca adevărați paznici ai răului ce vor să întunece și să dezechilibreze stările unor lucruri bine așezate. Purtătorii acestor poveri nu pot suporta postura în care se află cuplul în discuție și întețesc un foc, chiar dacă acesta abia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Minunat. De-a dreptul minunat - sunt sigur că asta o să ne fie de mare ajutor. Uite, servește niște covrigei. Alex, Îmi pare rău că nu am cumpărat trei cafele, dar n-am știut că o să fii aici. Tata părea realmente tulburat de chestia asta, ceea ce era emoționant. Știam că Îl deranjează faptul că mezina lui are un iubit, dar făcea eforturi lăudabile să nu se observe. Nici o problemă, Dr. S, am adus și eu câte ceva, așa că se pare că avem destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cititorii în stele, care erau în toată împărăția lui. 21. Așa a dus-o Daniel pînă în anul dintîi al împăratului Cir. $2 1. În al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a avut niște visuri. Duhul îi era tulburat, și i-a pierit somnul. 2. Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descîntători și pe Haldei, ca să-i spună visurile. Ei au venit, și s-au înfățișat înaintea împăratului. 3. Împăratul le-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descîntători și pe Haldei, ca să-i spună visurile. Ei au venit, și s-au înfățișat înaintea împăratului. 3. Împăratul le-a zis: Am visat un vis, duhul îmi este tulburat, și aș vrea să știu visul acela." 4. Haldeii au răspuns împăratului în limba aramaică: "Veșnic să trăiești, împărate! Spune robilor tăi visul, și-ți vom arăta tîlcuirea lui!" 5. Împăratul a luat iarăși cuvîntul și a zis Haldeilor: Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, tîlcuiește-l, fiindcă toți înțelepții din împărăția mea nu pot să mi-l tîlcuiască; tu însă poți, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinți." 19. Atunci Daniel, numit Beltșațar, a rămas uimit o clipă, și gîndurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvîntul, și a zis: "Beltșațare, să nu te tulbure visul și tîlcuirea!" Și Beltșațar a răspuns: "Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi, și tîlcuirea lui pentru potrivnicii tăi! 20. Copacul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
-l tîlcuiască; tu însă poți, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinți." 19. Atunci Daniel, numit Beltșațar, a rămas uimit o clipă, și gîndurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvîntul, și a zis: "Beltșațare, să nu te tulbure visul și tîlcuirea!" Și Beltșațar a răspuns: "Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi, și tîlcuirea lui pentru potrivnicii tăi! 20. Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atît de mare și puternic, încît i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
clipa aceea, s-au arătat degetele unei mîini de om, și au scris, în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris. 6. Atunci împăratul a îngălbenit, și gîndurile atît l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s-au izbit unul de altul. 7. Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, Haldeii și ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvîntul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
i s-a îngălbenit, și mai marii lui au rămas încremeniți. 10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: "Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gîndurile tale, și să nu ți se îngălbenească fața! 11. În împărăția ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor cei sfinți; și pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
stăpînire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile, și oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire veșnică, și nu va trece nicidecum, și împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată. 15. Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul, și vedeniile din capul meu m-au înspăimîntat. 16. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, și l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinților Celui Prea Înalt. Împărăția Lui este o împărăție veșnică, și toate puterile Îi vor sluji și-L vor asculta! 28. Aici s-au sfîrșit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gîndurile mele, și mi s-a schimbat culoarea feței; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea. $8 1. În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
de subțire, capul ușor aplecat spre mine, ochii umezi de așteptare, nasul fin, buzele subțiri, Învinețite de afluxul de sânge, ochii, fața albă de păpușă, gâtul, umerii rotunzi, ochii albaștri. E atât de frumoasă, de parc-ar fi moartă, mă tulbură gândul: ba nu, pieptul ei se ridică, se coboară ritmic, se oprește; „E vie“, strig În mine cu putere și mă surprind Înfricoșat de mine Însumi, mâinile mele se Înalță Încet, ajung la umerii ei, la gât, Îl Înconjoară alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a probat atunci, chiar dacă acestea nu mai pot fi reactualizate; de aceea, le reține, le izolează și le transportă În toată plenitudinea lor inițială, le recompune În timpul interior, În totalitate pur, unde nu are acces nimic altceva care să le tulbure structura cristaloformă. El se ascunde În acel interval ce se pliază temporal Între insul ce stă acum În această cameră, nu tocmai spațioasă, și cel ce a fost cutremurat de Încercările acelea atât de comune dar atât de ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
răsfăț și cochetărie. La ora de atelier, venea la mine să-i fac piesa la strung și, pe motiv că obosește stând În picioare (lucram la două menghine vecine), se rezema cu spatele de corpul meu. Acest gest provocator mă tulbura teribil, făcându-mă să reacționez cu violență. Contactul cu ea Îmi crea o bruscă sporire a senzualității În tot trupul, ceea ce mă stânjenea enorm. Nu rezistam la această atingere lascivă, așa, În fața celorlalți colegi; oricât mă abțineam, Începeam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îi vor fi Înșelate, să simtă, căci poate nu peste mult timp va trebui să-i distrug toate visurile. 9 februarie 1962 (vineri) Mi-e sufletul atât de plin... gânduri, gânduri, unele dureroase, altele nespus de plăcute vin să mă tulbure, să mă zbuciume. Azi am fost la gheață, vai, dar fără Marin nu am putut face nimic, absolut nimic. Apoi a venit el. Dar În acele momente am aflat că fosta mea concurentă, Cristina, s-a otrăvit, dar scapă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mi-o iert niciodată. Orice-ar fi, chiar dacă mă urăști, de fapt, ai tot dreptul, trebuie să vorbim neapărat. 22 aprilie 1963 (luni) Acuma, când sunt beată criță, trebuie să scriu, c-așa-mi dictează nu știu ce În mine și tulbure, să spun c-am băut singură, singură, singură, fără nimeni, fără cârciumă. Eu cu mine și cu durerea mea, pentru ce am băut, pentru ce am plâns? Ca un copil fără nimeni pe lume. Iubesc, iubesc pe nimeni și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vom mai discuta. Eu Îți doresc mult succes În viață și... pe hârtie! Zuluf 9 iulie 1963 Dragul meu, Unde mai văzusem un cer atât de minunat? Trenul gonea peste tăcerea câmpiei și parcă roțile șopteau zgomotul lor, ca să nu tulbure imensitatea cerului și a pământului, ca să nu tulbure Întunericul. Mai aveam 7 ore până la București. Știam că vor fi ultimele clipe În care pot să-l mai văd, să-l ascult... Da, Îl iubeam pe omul acela. Cele zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În viață și... pe hârtie! Zuluf 9 iulie 1963 Dragul meu, Unde mai văzusem un cer atât de minunat? Trenul gonea peste tăcerea câmpiei și parcă roțile șopteau zgomotul lor, ca să nu tulbure imensitatea cerului și a pământului, ca să nu tulbure Întunericul. Mai aveam 7 ore până la București. Știam că vor fi ultimele clipe În care pot să-l mai văd, să-l ascult... Da, Îl iubeam pe omul acela. Cele zece zile pe Retezat mi-au trezit o pasiune, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dori să te am lângă mine Într-o iarnă aspră, la gura unui foc jucăuș. Între noi, aerul să plutească senin și vibrația cuvintelor noastre să-l identifice Încet cu liniștea din pământuri. Nici o Încleștare, nici un gând să nu ne tulbure meditația. Să fim fiecare singuri cu noi și-n același timp să nu putem unul fără celălalt. Oare vom ajunge cu adevărat la așa ceva? 8 mai 1965 (sâmbătă) Lui Martin. La capătul traseului, mă va aștepta mereu o siluetă Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
meu. Îl urcam cu pietate, iubindu-l fără măsură ca pe orice alt lucru sau ființă din jur. Eram numai zdrențe, dar nimeni, nimeni din lumea oamenilor nu mă putea găsi, nici o regulă serioasă de-a lor nu-mi mai tulbura mintea. În mijlocul colibei mele de lemn, așteptam să mă prindă oboseala. Fără să vreau, m-am trezit gândindu-mă la dragostea aceea fără limite omenești pe care o luasem cu mine tocmai pentru a-i da frâu liber, tocmai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fulger, am trecut pe lângă ei și, urlând ca un lup, m-am azvârlit În mare, să fug, să mă mistui În uitarea fără Întoarcere. Pluteam În voia valurilor și știam că visez. Eram eliberată de aproape toate gândurile ce mă tulburaseră până atunci. Voiam să trăiesc. Puterile mă lăsau, În jurul meu era numai marea, dar eu totuși speram să mă salvez. Când eram extenuată, am zărit o navă. Nu, nu așa, În mijlocul oamenilor voiam eu să trăiesc. Nava mă văzuse. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
actor, personaj, instanță auctorială etc.“ (p. 14). În ciuda poeticii explicite, a precauțiilor teoretice decelate pe toată suprafața „romanului“, În ciuda polemicii cu scriitura, lectura tradițională și a pledoariei pentru modernitate, Intermezzo lasă impresia unui produs hibrid, În care clasicismul a fost tulburat de artificiile retoricii baroce și moderniste. Să ne explicăm: macrostructurile limitrofe, „Un Început posibil de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“, constituie cadrul (metalingvistic) al povestirii În ramă, tip Decameronul. Ordonată cronologic (Între 1959 și 1965) În interiorul acestei rame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la scrisoarea dumneaei și i-a trimis cu câteva luni de anticipație câștiul de toamnă, deși numai biet de el știe cum a făcut rost de o sumă atât de grea în niște vremuri atât de nenorocite. Nadina nu se tulbură. Îi mulțumi cochet și continuă că s-a întors literalmente fără franc, ba chiar cu o datorie la fratele ei, Gogu. A venit acuma la țară, cu toate că ar fi avut mare nevoie de puțină odihnă după atâtea osteneli, numai spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]