8,223 matches
-
Praga la 14 octombrie 1787, în timpul călătoriei lor dintre Dresda și Viena, iar libretul a fost publicat cu o dedicație pentru ei. Premiera totuși nu a putut fi aranjată din timp, așa că opera a fost înlocuită la ordinele exprese ale unchiului miresei, împăratul Iosif al II-lea, cu "Nunta lui Figaro".<br> Alegerea operei "Nunta lui Figaro" a fost considerată nepotrivită pentru o mireasă și cuplul a părăsit clădirea operei devreme, fără să vadă în întreagime piesa. Mozart s-a plâns
Anton al Saxoniei () [Corola-website/Science/327170_a_328499]
-
iar tatăl său s-a sinucis în 1920. La momentul abdicării bunicului său, Prințul Karl Franz era al 12-lea în linia de succesiune la tronul german și prusac. După sinuciderea tatălui său, Karl Franz a fost luat în custodia unchiului patern, Prințul Eitel Friedrich al Prusiei. Ca șef legal al Casei de Hohenzollern, el a pretins acest drept, deoarece împăratul Wilhelm a emis un edict prin care a introdus competențele Hohenzollern în mâinile lui Eitel. Acest lucru a fost declarat
Prințul Karl Franz al Prusiei () [Corola-website/Science/327243_a_328572]
-
iulie 1895), au deschis calea pentru o reconciliere a Bulgariei cu Rusia efectuată în luna februarie 1896 prin convertirea prințului Boris de la romano-catolicism la ortodoxism. Totuși, această mutare a adus multă animozitatea printre rudele sale catolice austriece, în special a unchiului său, împăratul Franz Joseph I al Austriei. La 5 octombrie 1908 (sărbătorit la 22 septembrie), Ferdinand a proclamat independența "de jure" a Bulgariei față de Imperiul Otoman. De asemenea, el a ridicat statutul Bulgariei la nivel de regat și s-a
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
devenit foarte determinat că Anglia este de drept a mamei sale și a lui. Henric s-a întors în Anglia din nou între 1149 și 1150. La 22 mai 1149 a fost făcut cavaler de regele David I al Scoției, unchiul său, la Carlisle. Deși războiul civil a fost decis în favoarea lui Ștefan, domnia sa a fost tulbure. În 1153, moartea lui Eustace, fiului lui Ștefan, combinată cu sosirea unei expediții militare condusă de Henric, l-au determinat să-l recunoască în
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
de la fabrica Oltul, casa din București și hotelul Calypso din Monte Carlo. Costache se teme că nepotul său va duce averea bunicului de râpă și amenință cu procese. Costache îi introduce pe Tudor și pe Lena în societatea mondenă. În timp ce unchiul îi propune nepotului să intre într-o afacere și să cumpere cu banii moșteniți o fabrică metalurgică care să producă gloanțe și ghiulele, Lena devine atrasă de strălucirea vieții mondene, iar avocatul Nicolau începe să-i facă curte. Gelos, Tudor
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
de opera literară din care a împrumutat dialoguri și scene. El s-a axat pe analiza sentimentelor pe fundalul unei drame sociale care este războiul. Mai multe nume sunt schimbate față de cele din roman: Ștefan Gheorghidiu a devenit Tudor Gheorghiu, unchiul Tache Gheorghidiu - bunicul Luca Mavrodin, unchiul Nae Gheorghidiu - Costache Mavrodin, Ela - Lena, avocatul Grigoriade - Andrei Nicolau, Orișan - Orghidan, Tănase Vasilescu Lumânăraru - Zafiu. Chiar și biografiile personajelor sunt uneori schimbate, avocatul Nicolau fiind transformat într-un playboy cu un comportament eroic
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
împrumutat dialoguri și scene. El s-a axat pe analiza sentimentelor pe fundalul unei drame sociale care este războiul. Mai multe nume sunt schimbate față de cele din roman: Ștefan Gheorghidiu a devenit Tudor Gheorghiu, unchiul Tache Gheorghidiu - bunicul Luca Mavrodin, unchiul Nae Gheorghidiu - Costache Mavrodin, Ela - Lena, avocatul Grigoriade - Andrei Nicolau, Orișan - Orghidan, Tănase Vasilescu Lumânăraru - Zafiu. Chiar și biografiile personajelor sunt uneori schimbate, avocatul Nicolau fiind transformat într-un playboy cu un comportament eroic pe front. În urma realizării acestor modificări
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Româniafilm, iar viitorul regizor era invitat de multe ori în sala de proiecție pentru a traduce filmele franțuzești și germane. Nicolaescu și-a format astfel o imagine complexă a liderului comunist, care a fost completată cu amintirile istorisite lui de unchiul său, comisarul de poliție Gheorghe Cambrea. El a realizat ulterior un portret cinematografic al lui Gheorghiu-Dej în filmul "Începutul adevărului". Execuția celor patru condamnați la moarte a avut loc la 1 iunie 1946 și nu la 5 iunie 1946, cum
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
naștem toți la aceeași vârstă” de Tudor Popescu, regia George Marinescu (1989); Eroul - „Cartoteca” de Ruzewicz, regia Iulian Vișa (1991); Chang - „Chang-Eng” de Goran Tüngstron, regia Iulian Vișa și Actorul I - „Decameronul” după Alexander Hausvater, regia Iulian Vișa (1992); Vanea - „Unchiul Vanea” de A.P.Cehov, regia Ovidiu Lazăr (1994); Marat - „Marat-Sade” de Peter Weis, regia Tino Geirun, la Teatrul Național Tg.Mureș (1995); Actorul - „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, regia Vtalie Lupașcu (1996); Himlicht - Mein Kampf de Georg Tabori, regia
Virgil Flonda () [Corola-website/Science/327369_a_328698]
-
unde se duce și să devină sluga Spânului sub numele de Harap Alb, jurându-i supunere pe ascuțișul paloșului. Ajunși la curtea lui Verde Împărat, Spânul se prezintă ca fiind fiul de crai și este invitat la masă de către împărat. Unchiul său îi prezintă salăți foarte gustoase din Grădina Ursului și pietre nestemate mari și frumoase din Pădurea Cerbului, iar Spânul îl trimite pe Harap-Alb să i le aducă. În timp ce se aflau la masă, sosește în sală o vrăjitoare frumoasă (Irina
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
(n. 1511 - d. 10 august 1535) a fost singurul fiu (nelegitim) al lui Giuliano de' Medici. Ippolito s-a născut în Urbino. Tatăl său a murit când el avea doar cinci ani (1516) și a fost, ulterior, crescut de unchiul său, Papa Leon al X-lea si de verișorul său, Giulio. Când Giulio a fost ales Papa Clement al VII-lea, Ippolito a condus Florența. După asediul din Florența (1529 - 1530) Clement l-a favorizat pe Alessandro, nepotul său nelegitim
Ippolito de' Medici () [Corola-website/Science/330569_a_331898]
-
de Arundel. Când războiul civil din Regatul Angliei, cunoscut sub numele de "Anarhia", a izbucnit între Matilda și verișoara ei care a uzurpat tronul, oferindui-l Regelui Ștefan, Walter s-a aliat cu Matilda. Un alt susținător al Matildei a fost unchiul său, David I al Școției din Casa de Dunkeld. După ce Matilda a fost exilată din Anglia în Anjou, eșuând să preia tronul, mulți dintre susținătorii ei au însoțit-o. Walter l-a însoțit pe David până în Regatul Scoției, unde i
Casa Stuart () [Corola-website/Science/330591_a_331920]
-
Prefect al Scoției, Walter Stuart (1293 - 1326), s-a căsătorit cu Marjorie, fiica lui Robert de Bruce. Fiul celor doi, Robert, moștenitorul Casei de Bruce, conducătorul regiunii Cunningham și a terenurilor Bourtreehill, a moștenit de asemenea și tronul Scoției, atunci când unchiul său, David al II-lea al Scoției, murise fără copii în 1371. În 1503, Iacob al IV-lea a încercat să obțină pacea cu Anglia, căsătorindu-se cu [Margareta Tudor], fiica regelui Henric al VII-lea al Angliei. Nașterea fiului
Casa Stuart () [Corola-website/Science/330591_a_331920]
-
lui Henric, Thomas, Duce de Clarence, a fost înfrânt și ucis în Bătălia de la Bauge, din 1421. Henric a murit la scut timp, în urma dizenteriei, atunci când fiul său, Henric al VI-lea al Angliei avea mai puțin de un an. Unchiul băiatului a continuat campania condusă de fratele lui Henric al V-lea, Ioan de Lancaster, primul Duce de Bedford. A fost implicată și Ioana d'Arc, ajutată de forțele sale, care au ridicat asediul de la Orleans. Victoria franceză în Bătălia
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
-lea: Lionel de Antwerp, Duce de Clarice și Edmund, Duce de York. Acest lucru i-a oferit lui York influența politică, însă el se retrăsese din politica engleză și franceză, numindu-se Lord al Irlandei. Conștient de soarta lui Henric, unchiul său Humphrey care se alfa la mânilie lui Beaufort, îl suspecta pe rege că intenționează să îl numească pe Edmund Beaufort, al doilea Duce de Somerset, ca moștenitor prezumtiv, astfel York a recrutat armata și-a s-a întors în
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
1 decembrie 2000), pentru „servicii deosebite aduse la apărarea sănătății publice și pentru rezultate remarcabile în domeniul cercetării medicale” . În noiembrie 2000, la inițiativa prim-ministrului Mugur Isărescu, a adus în țară, din S.U.A., sicriul cu rămășițele Generalului Nicolae Rădescu, unchiul și mentorul său. Se împlinea, astfel, una dintre ultimele dorințe ale fostului premier al României: înmormântarea în pământul patriei natale, care s-a făcut cu onoruri de stat și militare .
Alexandru Șerbănescu (medic) () [Corola-website/Science/330607_a_331936]
-
cu regate aliate, în scopul de a birui Sfântul Imperiu Roman în partea de vest; avea drept scop ca țările de la granița cu Polonia să fie numai țări aliate. În 1060-1063, a intervenit în Ungaria pentru a-l ajuta pe unchiul său, Regele Bela I, în conflictele de moștenire cu nepotul său, Solomon, care era susținut de fratele său vitreg, Regele Henric al IV-lea al Germaniei. Ca urmare a susținerii lui Bela, în 1061, cu sprijinul trupelor poloneze, Boleslav a
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
Leszek I cel Alb - în poloneză: Leszek Biały - (1186 - 24 noiembrie 1227), a fost Prinț de Sandomierz și Mare Duce al Poloniei din 1194 până la moartea sa, exceptând perioadele scurte de timp in care a fost deposedat ca domnitor polonez. Unchiul său, Ducele Mieszko al III-lea cel Bătrân și vărul său Vladislav al III-lea Picioare Groase, au contestat dreptul lui Leszko de a fi duce. Leszko a fost încoronat în 1202. Leszek a fost cel mai mare fiul al
Leszek I al Poloniei () [Corola-website/Science/330629_a_331958]
-
a fost luată de către fiul său mai mic, Oleg, însă imediat după aceea a fost ucis de boieri și Halych a fost preluată de către fratele mai mare, Vladimirko. Domnia lui Vladimirko a fost departe de a se stabiliza. Ajutat de unchiul său Cazimir, Prințul Roman de Brest, l-a demis pe Vladimirko și a preluat controlul asupra regiunii. Învins, Vladimirko a fugit în Regatul Ungariei, sub protecția regelui Béla al III-lea al Ungariei, care a decis să trimită armata la
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
declarat subiectul său, și i-a restaurat autoritatea asupra regiunii Halych. În 1186, a murit Ducele Leszek de Masovia. Înainte de moartea sa, ducele bolnăvicios a decis să dea toate terenurile sale Marelui Duce Cazimir. Deși anterior, Leszek a promis moștenirea unchiului său, Mieszko cel Bătrân, după procedurile dictatoriale ale acestuia, s-a răzgândit și a decis în favoarea lui Cazimir. La scurt timp după moartea sa, Mieszko a ocupat terenurile din Kuyavia până la râul Vistula; Cazimir nu a putut prelua decât Masovia
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
an, Vladislav a fost nevoit să-și recheme din Ungaria, singurul fiu aflat în exil al lui Boleslav al II-lea cel Generos și moștenitorul de drept al tronului polonez, Mieszko Bolesławowic. La întoarcerea sa, tânărul Mieszko a acceptat domnia unchiului său și a renunțat la cererea sa ereditară la coroana poloneză, pentru a deveni primul pe linia de succesiune. În schimb, Prințul Vladislav I Herman i-a acordat nepotului său districtul din Cracovia. Situația era complicată pentru Vladislav din cauza lipsei
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
suveranitatea poloneză peste ducatul Pomeraniei. În 1177, fiul lui Mieszko, Odon, care se temea pentru moștenirea lui, s-a răzvrătit împotriva tatălui său. El a fost susținut de Episcopul Gedko de Cracovia, de vărul lui, Boleslau cel Înalt și de unchiul său, Cazimir cel Drept. Pentru Odon, principalul motiv de răzvrătire a fost favoritismul tatălui său pentru cea de-a doua căsătorie și încercările Marelui Duce de a-l face preot, în scopul de a-l elimina de la succesiune. Pentru ceilalți
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
numească succesorul său în cazul în care ar muri fără moștenitori. Procedura dură și nepoliticoasă a lui Mieszko, a fost motivul pentru care, în 1185, cu un an înainte de moartea sa, Leszek să-și schimbe testamentul, numindu-l succesor pe unchiul său, Ducele Cazimir cel Drept. De data aceasta, Mieszko a acționat rapid, și după moartea lui Leszek, în 1186, a preluat regiunea Kuyavia și a anexat-o la ducatul său. La scurt timp după, a cedat această regiune fiului său
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
lui Boleslav la scurt timp după aceea, dar a fost nevoit să dea propriile terenuri atât lui Mieszko (care a primit orașele Racibórz și Cieszyn) cât și lui Jarosław (care au primit Opole). În 1177, Mieszko l-a susținut pe unchiul său Mieszko al III-lea, care a fost nevoit să lupte pentru a menține stăpânirea asupra Ducatului de Cracovia; acest lucru a reînnoit disputele dintre el și Boleslav cel Înalt, care a dorit să obțină ducatul său și acest scop
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
a dorit să obțină ducatul său și acest scop și Porvincia Seniorată. Boleslav a suferit o înfrângere neașteptată din partea lui Mieszko și a fiului său Jarosław, care l-au distras în avansarea sa spre Cracovia; în locul său a fost numit unchiul și aliatul său, Cazimir al II-lea cel Drept, care a capturat orașul și a fost proclamat noul Mare Duce al Poloniei. Mieszko al III-lea cel Bătrân s-a trezit în exil la Racibórz, și părea că războiul dintre
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]