15,959 matches
-
192) și Sorace (2004: 247) formulează o observație asemănătoare privitoare la comportamentul acestor verbe în engleză: inergativele care denotă o modalitate agentivă de mișcare pot căpăta valoare inacuzativă dacă sunt interpretate ca verbe de mișcare direcționată. 3.2.2.4. Verbele de existență (exist 'a exista', flourish 'a înflori, a crește', thrive ' a crește, a înflori')20 și de apariție/dispariție (appear 'a apărea', emerge 'a apărea, a se ivi', arise 'a apărea, a lua naștere'/disappear 'a dispărea', vanish 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arise 'a apărea, a lua naștere'/disappear 'a dispărea', vanish 'a dispărea, a se estompa, a se șterge') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 81, 119, 120, 121, 124, 126, 148, 152, 153, 165) − sunt tratate împreună pentru că sunt legate semantic, verbele de existență putând fi conceptualizate ca descriind starea rezultată în urma apariției unei entități. Aceste verbe sunt legate de verbele care descriu o configurație spațială și de cele de mișcare, relația dintre existență și localizare fiind sesizată de Lyons (1967: 390
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a se șterge') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 81, 119, 120, 121, 124, 126, 148, 152, 153, 165) − sunt tratate împreună pentru că sunt legate semantic, verbele de existență putând fi conceptualizate ca descriind starea rezultată în urma apariției unei entități. Aceste verbe sunt legate de verbele care descriu o configurație spațială și de cele de mișcare, relația dintre existență și localizare fiind sesizată de Lyons (1967: 390, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 120): toate propozițiile existențiale sunt, cel puțin implicit, și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și Rappaport Hovav (1995: 81, 119, 120, 121, 124, 126, 148, 152, 153, 165) − sunt tratate împreună pentru că sunt legate semantic, verbele de existență putând fi conceptualizate ca descriind starea rezultată în urma apariției unei entități. Aceste verbe sunt legate de verbele care descriu o configurație spațială și de cele de mișcare, relația dintre existență și localizare fiind sesizată de Lyons (1967: 390, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 120): toate propozițiile existențiale sunt, cel puțin implicit, și locative. Autoarele (Levin și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
puțin implicit, și locative. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 153) notează ca un argument suplimentar al relației dintre cele două subclase faptul că apariția poate fi considerată ca fiind o schimbare direcționată. Autoarele menționează și alte caracteristici ale acestor verbe: comportamentul lor este explicabil prin absența unei cauze externe din reprezentarea lor lexico-sintactică; pentru aceste verbe, distincția dintre cauzare internă și cauzare externă nu este relevantă; incuzativitatea are altă sursă decât detranzitivizarea; verbele de existență și de apariție nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al relației dintre cele două subclase faptul că apariția poate fi considerată ca fiind o schimbare direcționată. Autoarele menționează și alte caracteristici ale acestor verbe: comportamentul lor este explicabil prin absența unei cauze externe din reprezentarea lor lexico-sintactică; pentru aceste verbe, distincția dintre cauzare internă și cauzare externă nu este relevantă; incuzativitatea are altă sursă decât detranzitivizarea; verbele de existență și de apariție nu pot avea niciun fel de obiect (nici intern), pot forma participii adjectivale; verbele de existență pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Autoarele menționează și alte caracteristici ale acestor verbe: comportamentul lor este explicabil prin absența unei cauze externe din reprezentarea lor lexico-sintactică; pentru aceste verbe, distincția dintre cauzare internă și cauzare externă nu este relevantă; incuzativitatea are altă sursă decât detranzitivizarea; verbele de existență și de apariție nu pot avea niciun fel de obiect (nici intern), pot forma participii adjectivale; verbele de existență pot fi folosite agentiv sau nonagentiv; spre deosebire de verbele ca break 'a (se) rupe', acestea sunt stative; sunt verbe diadice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lor lexico-sintactică; pentru aceste verbe, distincția dintre cauzare internă și cauzare externă nu este relevantă; incuzativitatea are altă sursă decât detranzitivizarea; verbele de existență și de apariție nu pot avea niciun fel de obiect (nici intern), pot forma participii adjectivale; verbele de existență pot fi folosite agentiv sau nonagentiv; spre deosebire de verbele ca break 'a (se) rupe', acestea sunt stative; sunt verbe diadice, dar care nu au o reprezentare lexico-semantică cauzativă; toate aceste trei tipuri de verbe (existență, apariție și dispariție) cer
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cauzare externă nu este relevantă; incuzativitatea are altă sursă decât detranzitivizarea; verbele de existență și de apariție nu pot avea niciun fel de obiect (nici intern), pot forma participii adjectivale; verbele de existență pot fi folosite agentiv sau nonagentiv; spre deosebire de verbele ca break 'a (se) rupe', acestea sunt stative; sunt verbe diadice, dar care nu au o reprezentare lexico-semantică cauzativă; toate aceste trei tipuri de verbe (existență, apariție și dispariție) cer prezența implicită a unui argument locativ; apar în inversiunea locativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
detranzitivizarea; verbele de existență și de apariție nu pot avea niciun fel de obiect (nici intern), pot forma participii adjectivale; verbele de existență pot fi folosite agentiv sau nonagentiv; spre deosebire de verbele ca break 'a (se) rupe', acestea sunt stative; sunt verbe diadice, dar care nu au o reprezentare lexico-semantică cauzativă; toate aceste trei tipuri de verbe (existență, apariție și dispariție) cer prezența implicită a unui argument locativ; apar în inversiunea locativă, acceptă inserția expletivului there, dar nu acceptă alternanța cauzativă. Mulder
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
intern), pot forma participii adjectivale; verbele de existență pot fi folosite agentiv sau nonagentiv; spre deosebire de verbele ca break 'a (se) rupe', acestea sunt stative; sunt verbe diadice, dar care nu au o reprezentare lexico-semantică cauzativă; toate aceste trei tipuri de verbe (existență, apariție și dispariție) cer prezența implicită a unui argument locativ; apar în inversiunea locativă, acceptă inserția expletivului there, dar nu acceptă alternanța cauzativă. Mulder și Wehrmann (1989)21 consideră că verbele de existență descriu evenimente care implică doi participanți
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
reprezentare lexico-semantică cauzativă; toate aceste trei tipuri de verbe (existență, apariție și dispariție) cer prezența implicită a unui argument locativ; apar în inversiunea locativă, acceptă inserția expletivului there, dar nu acceptă alternanța cauzativă. Mulder și Wehrmann (1989)21 consideră că verbele de existență descriu evenimente care implică doi participanți, Temă și Locativ, dar sunt verbe monadice, care iau ca argument o propoziție redusă. Ideea este preluată și de Levin și Rappaport Hovav (1995: 120) − verbele de existență au două argumente: entitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prezența implicită a unui argument locativ; apar în inversiunea locativă, acceptă inserția expletivului there, dar nu acceptă alternanța cauzativă. Mulder și Wehrmann (1989)21 consideră că verbele de existență descriu evenimente care implică doi participanți, Temă și Locativ, dar sunt verbe monadice, care iau ca argument o propoziție redusă. Ideea este preluată și de Levin și Rappaport Hovav (1995: 120) − verbele de existență au două argumente: entitatea care există și localizarea acestei entități. 3.2.2.5. Verbele de emisie de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și Wehrmann (1989)21 consideră că verbele de existență descriu evenimente care implică doi participanți, Temă și Locativ, dar sunt verbe monadice, care iau ca argument o propoziție redusă. Ideea este preluată și de Levin și Rappaport Hovav (1995: 120) − verbele de existență au două argumente: entitatea care există și localizarea acestei entități. 3.2.2.5. Verbele de emisie de sunete 22, de lumină, de miros, de substanțe (buzz 'a bâzâi', clang 'a zăngăni', flash 'a fulgera', gleam 'a licări
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Locativ, dar sunt verbe monadice, care iau ca argument o propoziție redusă. Ideea este preluată și de Levin și Rappaport Hovav (1995: 120) − verbele de existență au două argumente: entitatea care există și localizarea acestei entități. 3.2.2.5. Verbele de emisie de sunete 22, de lumină, de miros, de substanțe (buzz 'a bâzâi', clang 'a zăngăni', flash 'a fulgera', gleam 'a licări', reek 'a duhni', smell 'a mirosi', gush 'a se revărsa', spout 'a se scurge') − Levin și Rappaport
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
flash 'a fulgera', gleam 'a licări', reek 'a duhni', smell 'a mirosi', gush 'a se revărsa', spout 'a se scurge') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 11, 91) − nu pot fi clasificate ca fiind inacuzative sau inergative numai pe baza sensului: verbele de emisie de sunete care descriu evenimente având cauză internă sunt inergative; în prezența unui grup direcțional pot deveni inacuzative, cu excepția situației când sunt agentive. Grupurile direcționale apar numai cu verbele de emisie cauzative, cu cauză internă; prezența/absența unui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca fiind inacuzative sau inergative numai pe baza sensului: verbele de emisie de sunete care descriu evenimente având cauză internă sunt inergative; în prezența unui grup direcțional pot deveni inacuzative, cu excepția situației când sunt agentive. Grupurile direcționale apar numai cu verbele de emisie cauzative, cu cauză internă; prezența/absența unui grup direcțional este corelată cu cauza internă/externă. Perlmutter le include în clasa inacuzativelor pentru că, în neerlandeză, acceptă pasivizarea impersonală. Argumentul unic este, de obicei, nonagentiv, nu implică o schimbare de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
clasa inacuzativelor pentru că, în neerlandeză, acceptă pasivizarea impersonală. Argumentul unic este, de obicei, nonagentiv, nu implică o schimbare de stare, nu descriu eventualități delimitate temporal, au cauză internă; deci noțiunea de cauzare internă, care subsumează agentivitatea, poate fi extinsă la verbele de emisie. Pentru a stabili ce verbe din această clasă au utilizare cauzativă este important modul de producere a sunetului (Levin, Song și Atkins 199723 combat această idee: nu modul de producere a sunetelor determină comportamentul verbelor, ci faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
impersonală. Argumentul unic este, de obicei, nonagentiv, nu implică o schimbare de stare, nu descriu eventualități delimitate temporal, au cauză internă; deci noțiunea de cauzare internă, care subsumează agentivitatea, poate fi extinsă la verbele de emisie. Pentru a stabili ce verbe din această clasă au utilizare cauzativă este important modul de producere a sunetului (Levin, Song și Atkins 199723 combat această idee: nu modul de producere a sunetelor determină comportamentul verbelor, ci faptul că evenimentul are cauză internă sau cauză externă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi extinsă la verbele de emisie. Pentru a stabili ce verbe din această clasă au utilizare cauzativă este important modul de producere a sunetului (Levin, Song și Atkins 199723 combat această idee: nu modul de producere a sunetelor determină comportamentul verbelor, ci faptul că evenimentul are cauză internă sau cauză externă). Cele mai multe verbe de acest tip descriu sunete rezultând din contactul a două suprafețe. Verbele care denotă o emisie de sunete, ca și cele care descriu modul de mișcare, pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
această clasă au utilizare cauzativă este important modul de producere a sunetului (Levin, Song și Atkins 199723 combat această idee: nu modul de producere a sunetelor determină comportamentul verbelor, ci faptul că evenimentul are cauză internă sau cauză externă). Cele mai multe verbe de acest tip descriu sunete rezultând din contactul a două suprafețe. Verbele care denotă o emisie de sunete, ca și cele care descriu modul de mișcare, pot fi considerate inacuzative dacă sunt însoțite de construcții rezultative care denotă o schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Levin, Song și Atkins 199723 combat această idee: nu modul de producere a sunetelor determină comportamentul verbelor, ci faptul că evenimentul are cauză internă sau cauză externă). Cele mai multe verbe de acest tip descriu sunete rezultând din contactul a două suprafețe. Verbele care denotă o emisie de sunete, ca și cele care descriu modul de mișcare, pot fi considerate inacuzative dacă sunt însoțite de construcții rezultative care denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Verbele de emisie de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a două suprafețe. Verbele care denotă o emisie de sunete, ca și cele care descriu modul de mișcare, pot fi considerate inacuzative dacă sunt însoțite de construcții rezultative care denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Verbele de emisie de sunete pot deveni, în mod regulat, verbe de mișcare direcționată. Nu au variantă cauzativă. Pesetsky (1995: 14) subliniază că verbele de emisie de sunete care au utilizare cauzativă sunt asociate cu sunete produse din exterior. 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca și cele care descriu modul de mișcare, pot fi considerate inacuzative dacă sunt însoțite de construcții rezultative care denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Verbele de emisie de sunete pot deveni, în mod regulat, verbe de mișcare direcționată. Nu au variantă cauzativă. Pesetsky (1995: 14) subliniază că verbele de emisie de sunete care au utilizare cauzativă sunt asociate cu sunete produse din exterior. 3.2.3. Predicate inacuzative vs predicate inergative O altă clasificare semantică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt însoțite de construcții rezultative care denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Verbele de emisie de sunete pot deveni, în mod regulat, verbe de mișcare direcționată. Nu au variantă cauzativă. Pesetsky (1995: 14) subliniază că verbele de emisie de sunete care au utilizare cauzativă sunt asociate cu sunete produse din exterior. 3.2.3. Predicate inacuzative vs predicate inergative O altă clasificare semantică este propusă de Alexiadou, Anagnostopoulou și Everaert (2004: 12−13), care au în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]