8,935 matches
-
cei mai mulți, un efort considerabil de recuperare a demnității pedagogice. Meseria de învățător, de profesor, de educator nu e o meserie ca oricare alta. Ea presupune o cunoaștere cât mai deplină a problematicii omului și a unor domenii speciale, dar și vocație, dăruire de sine. Nu ajunge să știi multe pentru a fi pedagog. Nu ajunge nici măcar să fii profesor de pedagogie. Dispoziția de a înlesni autocunoașterea, de a intermedia o bună întâlnire cu sine nu e datul oricui. Dar când există
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
voit ca atare, căutând a reforma societatea după ideile emise de filosofi, n-a fost tocmai spre binele ei. Exemplele abundă, însă ele nu pot fi relevante decât pe măsura abstragerii intelectualului din viața socială. Altminteri, exemple de cărturari cu vocație pragmatică nu lipsesc și ele trebuie luate în seamă. Cum s-ar putea înțelege Anglia la începutul secolului XVII fără activitatea de filosof și om de stat a lui Francis Bacon? Scrisul istoric nu l-a împiedicat apoi pe Kogălniceanu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
reviste? Azi, ca și acum un secol și jumătate, Introducția scrisă de Kogălniceanu e un text de clară viziune asupra nevoilor culturii noastre și un mod de a stimula energiile intelectuale în direcția unui program cuprinzător, coerent, perspectivic. Istoric de vocație, era natural ca redactorul să caute a insera noua publicație într-o suită comparabilă, ceea ce i-a permis să-i citeze pe Racocea, Carcalechi, Heliade, Bariț, Asachi, ca înaintași exemplari mai ales prin "focul luminător al științelor". Venise acum timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu Unirea Principatelor, are ca termen ultim, la capătul primei conflagrații mondiale, ajunul realizării României Mari. În cadrul ei, se poate spune, nu filosoful precumpănește, oricum nu profesionistul acestui domeniu, ci tentativa de a înțelege, lămuri și îndruma epoca, ceea ce presupune vocații, disponibilități multiple. Una dintre primele lui ieșiri în lume, dacă nu chiar prima realmente semnificativă, e conferința Socialismul și comunismul în Franța, făcută la București și Berlin în 1859. Filosoful condamna, firește, pornind de la Lorenz von Stein, această direcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Toynbee, Wells, Fischer, trebuie reținute de asemenea ca semnificative pentru secolul nostru. Dacă sub unghi geopolitic lumea rămânea încă divizată, ea își putea susține unitatea fundamentală în lumina istoriei. Sinteza trebuia să fie, după expresia lui H. Berr, "sarcina și vocația timpului prezent"1. Ea a rămas încă un mare, continuu deziderat al societății moderne, al cărei destin paradoxal pare să o condamne în același timp la atomizare și nevoie de sinteză. Cartea lui H. Berr, La synthèse en histoire (1911
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ș.a. Surprinde în acea anchetă răspunsul clar, succint, sobru, formulat de V. Pârvan, tânăr absolvent de liceu, dar de pe atunci atent la marile probleme ale societății noastre. Articolele scrise ca student în Voința națională, Luceafărul, Viața românească etc. atestă o vocație sigură de apostol, vocație căreia apropierea de N. Iorga n-a făcut decât să-i precizeze relieful. Conferința despre Unire și "fantezia" Se caută un Bismarck denotă deopotrivă cunoaștere a realităților noastre, entuziasm regenerativ și voință reformatoare. Îndeosebi primul text
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
anchetă răspunsul clar, succint, sobru, formulat de V. Pârvan, tânăr absolvent de liceu, dar de pe atunci atent la marile probleme ale societății noastre. Articolele scrise ca student în Voința națională, Luceafărul, Viața românească etc. atestă o vocație sigură de apostol, vocație căreia apropierea de N. Iorga n-a făcut decât să-i precizeze relieful. Conferința despre Unire și "fantezia" Se caută un Bismarck denotă deopotrivă cunoaștere a realităților noastre, entuziasm regenerativ și voință reformatoare. Îndeosebi primul text, elaborat pentru Societatea Academică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înălțare în rândul popoarelor libere o salută toate popoarele latine." E greu de spus câtă solidaritate de gintă exista atunci. Fapt este că latinii carpato-dunăreni și-au pus toate speranțele într-un occident romanic, față de care îți defineau propria identitate, vocația culturală, programul de modernizare. De acolo au împrumutat și modelul social-politic, pus la lucru încă înainte de Unirea Principatelor și criticat insistent de junimiști. Misiunea de bastion al Europei liberale în Est s-a definit tot în raport cu modelul apusean. Kogălniceanu și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
griji. Astfel, luând în considerare aceste iconuri, se conturează două direcții opuse care stăteau la baza educației unei adolescente. O direcție religioasă, care le pregătea, prin forța exemplului, pentru o viață pioasă, acasă sau în mă-năstire, dacă descopereau că au vocație, și o direcție lumească, care le oferea învățăminte despre căsătorie, bune maniere și eleganță. Fetele din epoca medievală, în special cele de familie nobilă, aveau astfel la îndemână două alternative la vârsta adolescenței: ori se căsătoreau, ori se călugăreau 121
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o arată clar, sub figura "sfântului" (cazul Van Gogh, așa cum a fost studiat de Nathalie Heinich, 1991). Separația dintre cele două figuri, artizanul și artistul, se realizează de baza unor cupluri de opoziții: utilitate contra inutilitate; interes (al artizanului) contra vocație (a artistului); voință externă contra voință internă; economie și nevoie contra frumusețe și dorință; lucru asupra materiei contra lucru asupra formei... Dacă artistul și artizanul sunt definiți prin aptitudinea lor, aplicarea acesteia este constrânsă la primul și liberă la cel
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și "dăruirea de sine": angajamentul lor implică beneficii simbolice viitoare. Orice reușită artistică sau intelectuală presupune credința în această posibilitate. Modelul vocațional se impune la toate nivelurile: îl regăsim în convorbirile cu acești interpreți care sunt mediatorii. Profesioniștii își trăiesc vocația ca pe un dar. Creatorul este pătruns de ideea unei "vocații" trăite și fixate de persoana lor. Aceasta este, ca și darul creator, o reprezentare. Freidson vorbește de "dispoziția spre exercitarea activității pentru ea însăși mai mult decât pentru interesul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
reușită artistică sau intelectuală presupune credința în această posibilitate. Modelul vocațional se impune la toate nivelurile: îl regăsim în convorbirile cu acești interpreți care sunt mediatorii. Profesioniștii își trăiesc vocația ca pe un dar. Creatorul este pătruns de ideea unei "vocații" trăite și fixate de persoana lor. Aceasta este, ca și darul creator, o reprezentare. Freidson vorbește de "dispoziția spre exercitarea activității pentru ea însăși mai mult decât pentru interesul ei material" (Freidson, 1986, p. 432). Astfel, el efectuează o distincție
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
înalt, se dezvoltă pe baza excepției, adesea eliberată de constrângerile naționale obișnuite (Glenn Gould). Actorii interpretează texte clasice, recitesc și rejoacă piesele din trecut. Dar, în paralel, sociologii arată, cu ajutorul convorbirilor (Menger, 1997), că miza lor este de a îmbrățișa vocația creatorului operei. Întoarcerea la operă își găsește legitimitatea în tensiunea dintre existența ei factuală și punerea originală în scenă. Se schițează un model pur de actor, la care tind să se conformeze, prin imitație, celelalte tipuri de interpreți de scenă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
obișnuită pentru a apela la o nouă modalitate de a concepe raporturile între oameni. Este deopotrivă distrugere și construcție. Limitele și normele sunt cele pe care conducătorul le fixează prin propria-i autoritate, în virtutea a ceea ce crede el că este vocația sa; el își trage legitimitatea din propriul fond, independent de orice criteriu exterior [...]. Smulge oamenii din rutina și plictiseala vieții cotidiene exaltând aspectele iraționale ale vieții [...]. Noțiunea charismatică este, în fiecare clipă, propria-i "epifanie"". Julien Freund, Sociologie de Max
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
100, 105, 110-111, 117, 142, 214, 236, 252, 297. V Valoare culturală, 254. Valorizare, 42, 73, 75, 170, 178, 224, 226, 228-229, 235, 239-241, 272, 302. Vârstă, 96, 101, 110, 121, 125-126, 133, 303. Violență simbolică, 79. Vizibilitate, 247, 257. Vocație, 171, 175, 177, 182. Volksgeist, 18-19. Lista abrevierilor AICA: Asociația Internațională a Criticilor de Artă AMI: Acord multilateral asupra investiției BIT: Birou Internațional de Muncă CAC: Centrul de Artă Contemporană CAPC: Centrul de Artă Plastică Contemporană CND: Centrul Dramatic Național
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
freudismul. Geologia i-a inoculat un simț particular al diferențelor imperceptibile, dar și dimensiunea pancronică ce îl seduce pe structuralist (Je me sens baigné par une intelligibilité plus dense, scrie el în Tropice triste). Sincronia este solidă, sigură; de aici vocația pentru gîndirea sălbatică (La pensée sauvage), pandant în antropologie al geologiei, aptă să ofere un sistem în care istoria apare într-un fel îmblînzită. Dacă dimensiunea acronică i-a fost sugerată de geologie, rigoarea modelelor în științele umane este efectul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
presă controlată de piață " Sfîrșitul subvențiilor publice, creșterile de preț la hîrtie, precum și la costurile de producție, spiritul unei concurențe sălbatice au contribuit la crearea unei situații noi. Numeroase publicații ambițioase au dispărut definitiv de pe piață. Altele și-au pierdut vocația inițială, fiind obligate să se adapteze exigențelor publicului. (M. Frybes, 1996:69). * subordonată unei mitologii a partidului și ideologiei luptei. Dincolo de figurile războiului, sovietismul a eșuat și prin paradigma materială a grandiosului ineficient (monumente faraonice, industrie grea etc.) și temporalitatea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
necesarmente haos sau toleranța subversiune). Mediatori între eveniment și public sau "brokeri între politică și receptori" (Henry Grunwald, redactor șef la "Times"), ziariștii din țările postcomuniste își mitizează rolul apropiindu-se de profet sau scriitor; ei simt că au o vocație mesianică (de aceea unii dintre ei vor deveni adepți ai presei de partid sau ai unei prese pseudo-independente, i.e. fără afiliere politică declarată). * de la specializarea tematică strictă (anacronică după sfîrșitul războiului rece cînd anumite categorii de ziariști: kremlinologii, corespondenții militari
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
condiționăm consistența tuturor consecințelor în mod univoc de efectul raționalității economice. Sau să nu transformăm Economia dintr-un mijloc al existenței (mai întâi al subzistenței) într-un scop al intersubiectivității sistemelor sociale. Sau... sau..., până la... lipsirea de sens a alternativei. Vocația nevrotică a cogniției Economiei de a se fixa în extremitatea parcimoniei numită abuzul de ceteris paribus (pe care matematica prestigiditează cunoașterea ca reducere la absurd!) legitimează externalitățile drept opțiuni raționale. Dacă însă raționalitatea și raționalizarea ca țeluri ale Economiei nu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a conștiinței competiționale a Naturii care este Natura Umană. Concluzia este fără dubiu: homo œconomicus nu poate naște niciun făt normal, pentru că el chiar nu are funcție biologică, fiind în fond o închipuire platonică din peștera preștiinței, lipsit de sentimente. Vocația epistemică a Economiei trebuie reconfirmată sub semnul urgenței. Atacurile dinspre științele experimentale propriu-zise se întețesc pe zi ce trece. Mai ales fizicienii (Bouchaud, 2008) reproșează economiștilor atitudinea de încadrare necondiționată în postulatele fondatoare. În acest fel deja pare evident impasul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
stările sistemelor economice sunt reprezentate de procese de convecție și în sens de inversiune abstractă (dintre intenții și consecințe) și în sens de inversiune concretă (dintre consecințe și așteptări). O tendință este orizontală, iar alta verticală, spațialitatea economică având și vocația lărgirii orizontului intențiilor și pe cea a înălțării așteptărilor, fiecare trăgând după ea consecințele într-o formulă pe care nu o poate explica fizica reducționistă la imposibilitatea circulară a sensului. Economia este o sumarizare de procese transformaționale în sens convectiv
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să se armonizeze cu substanța altor niveluri de înțelegere. În opinia mea, un alt tip de cogniție poate să răspundă acestor provocări, și anume cogniția contextuală. Principala caracteristică a acestei căi cognitive este natura sa integrativă de sensuri și semnificații, vocația heterodoxă în privința perspectivelor și neutralitatea metodologică. Punctul forte al cogniției contextuale este asigurat de faptul că ea stă la baza ordinii spontane, este măsura echilibrată a interacțiunii dintre a face și a avea, a vrea și a putea. Cogniția contextuală
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
aproape că nu contează în materie de îndreptățiri: Economia nu are simț etic. Dar, din păcate, tocmai acest handicap tulbură pretenția de limpezime a cogniției raționalizate ce stă la baza Economiei. Mai totdeauna Economia se transformă în Politică dintr-o vocație lustruită luciferic pentru că i se refuză accesul la calea regală a fizicii. Pentru asta își pervertește nu doar mijloacele, dar și scopul, nemaifiind al ei când își pierde autonomia cognitivă. Consecința cea mai perversă se întâmplă, ciudat, în fiecare dintre
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cumpăt (este vorba de același îndepărtat etimon în care a derivat internaționalul computer), ori atunci când s-a trecut, în limba noastră, de la rost "gură" (lat. rostrum) la rost "rânduială", filosoful descifrează nu atât un destin al poporului român, cât o vocație specifică acestuia. Doar într-o scriere din tinerețe, Despre noroc (singura consacrată explicit acestei teme și datând din anul 1940), Noica a remarcat paradoxul profund al norocului individual, apelând la parabola lui Petru din Biblie: adevăratul noroc nu l-a
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
este un exemplu strălucit în acest sens. Aflându-se în transă, ea putea emite unele previziuni. Alții însă practicau alte tipuri de divinație: în foc, în apă, în bobi sau pietre, haruspicii etc. Firește, astăzi preoții nu mai au această vocație decât în cazuri izolate. O practică întâlnită în spațiul românesc, în rândul preoților, este aceea a deschiderii Sfintei Scripturi. Se oferă "sfaturi" și "consultații" tuturor credincioșilor cu privire la viitor, căsnicie, în probleme financiare, juridice, familiale, socio-profesionale, în caz de boală sau
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]