81,163 matches
-
fost publicat pentru prima dată în formă de foileton în "Magasin d’éducation et de récréation" în perioada 1 ianuarie - 15 decembrie 1892 și în volum la sfârșitul anului 1892 de Editura Hetzel. Acțiunea cărții se petrecea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Transilvania. Potrivit afirmațiilor proprii, prin 1964 sau 1965, înainte de a realiza filmul "Dacii" (1967), regizorul Sergiu Nicolaescu urma să regizeze pelicula „Castelul din Carpați”, după romanul lui Jules Verne. Filmul urma să fie produs
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
ierni grele cei 105 mile de la Salem la capul golfului Narragansett, unde Wampanoags locali i-au oferit adăpost și l-au dus la tabăra de iarnă a șefului lor sachem, Massasoit, unde el a stat timp de 3 luni și jumătate. Așezarea de la Providence <noinclude> În primăvara anului 1636 Williams și un număr din adepții săi din Salem au pus bazele unei așezări pe un teren pe care Williams l-a cumpărat de la Massasoit, doar pentru ca să îi fie spus de Plymouth
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
Ziua învăța meseria și muncea, iar noaptea învăța împreună cu confrații de mișcare limba și literatura ebraică, pe care năzuiau să le stăpânească, și istoria poporului evreu. În 1886 a plecat la Paris, unde a lucrat vreme de un an și jumătate într-un atelier al companiei Nancy, și unde a urmat cursurile pe care le ținea la universitate rabinul Israel Levy. La Paris a făcut cunoștință și cu baronul Edmond de Rothschild care sprijinea proiectul de așezare agricolă evreiască în Palestina
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
efort de modernizare al spațiului de cult, în forme și proporții îndrăznețe, din materiale accesibile și în tehnici tradiționale. Pisaniile, însemnările și pomelnicul surprind atât ctitorii cu faptele lor, cât și modernizarea limbii după adoptarea grafiei latine, din a doua jumătate a secolului 19. Biserica lipsește deocamdată de pe noua listă a monumentelor istorice, însă trăsăturile ei distinctive și valoarea ei regională de martor al unei epoci de reforme politice, sociale și culturale o îndreptățesc la o îngrijire pe măsură. Biserica de
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
pentru arhitectura sacrală de lemn din zonă este altarul cu traseu semicircular, ridicat foarte probabil în aceeași tehnică a cățeilor, ca și pereții bisericii. Pridvorul vechi a fost înlocuit cu o structură ușoară de lemn, îmbrăcată cu scânduri, în prima jumătate a secolului 20. Bolțile navei și altarului sunt din împletitură de nuiele, prinse cu cuie de fier în arcuri dublouri, pe extrados. Împletitura este probabil cea originală, din 1862, când a fost tencuită și zugrăvită. Turnul bisericii se ridică înalt
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
W.H. Dray, contribuția lui Collingwood în domeniul filosofiei istoriei ajungea să fie considerată un antidot puternic la ideea de unitate metodologică a lui Carl Hempel. Collingwood este autorul unuia dintre cele mai importante tratate din meta-filosofie scris în prima jumătate a secolului al XX-lea, An Essay on Philosophical Method, care reprezintă o încercare susținută de explicare a motivelor pentru care filosofia este o disciplină autonomă cu o metodă și o tematică diferite de subiectele abordate în științele naturii și
Robin George Collingwood () [Corola-website/Science/326151_a_327480]
-
preistorie, cât mai ales în perioada de început a creștinismului în secolele III-IV. Opinii diverse și controversate, afirmă existența dovezilor arheologice rupestre asociate creștinismului primar, în timp ce afirmații bine susținute documentar certifică arealul drept vatră de mărturisire creștină mai târziu − spre jumătatea celui de-al doilea mileniu. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi acționat misionarul "Audius" - întemeietorul sectei "Audienilor". Unii dintre cercetătorii locali susțin chiar opinia că unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
care începe cu secolul XVI. Arealul în care se află este cuprins între 45,25-45,45 grd. latitudine nordică și 26,20-26,55 de grade longitudine estică. Primele mențiuni privind existența complexelor rupestre se află în documente ce datează de la jumătatea secolului XVI, emise de către cancelariile voievozilor Țării Românești - cu începere de la Radu de la Afumați și Mihnea Turcitul. În vara anului 1871 Alexandru Odobescu a avut ideea lansării unui "„Chestionar Arheologic”", pe care l-a trimis spre completare primăriilor din Vechiul
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
în timpul duminicilor și de sărbători. În secolul al XIV-lea ca urmare a activității lui Nicodim de la Tismana, monahismul din Țara Românească a fost reorganizat, însă aceasta nu a afectat imediat părțile nordice ale Buzăului. De abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea au apărut aici modificări semnificative, care au marcat tranziția de la modul de organizare anahoretic al vieții religioase la cel cenobitic. Ca urmare a daniilor făcute de voievozii Țării Românești, situația locală a sihăstriilor s-a
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
originea schitului în secolele XIII sau X. Prima atestare documentară este însă din 1587, iar ultima din 1733. Dispariția sa ca ansamblu monastic este legată tot de Războiul din 1735-1739, deși folosirea sa a continuat ca locuință pînă în prima jumătate a secolului XIX. Are Are hramul Schimbarea la față și este situat în satul Nucu, la aproximativ 2 km nord de acesta, pe "Culmea Spătarului". Mai există doar biserica - o singură sală săpată într-o stâncă izolată prăbușită de pe culme
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
este situat în satul Nucu, la aproximativ 2 km nord de acesta, pe "Culmea Spătarului". Mai există doar biserica - o singură sală săpată într-o stâncă izolată prăbușită de pe culme. Atestarea documentară (12 ianuarie 1679) plasează înființarea sa în prima jumătate a secolului XVI, iar dezafectarea sa s-a petrecut în 1864. În acest interval a funcționat ca schit atât de călugări (pînă în 1791 și după 1825) cât și de maici (1791-1825). Parte dintre urmele de dăltuială par să indice
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
compus dintr-o încăpere,o intrare înaltă și un etaj superior de tip galerie. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII., precum și cruci de Malta inscripționate (caracteristice secolelor IV-VI). Se află în arealul satului Ruginoasa din comuna Brăești la jumătatea distanței dintre "Vîrful Vulturilor" și punctul "La Oale" (marmite pe care pârâul Pârscovel le-a săpat în albia stâncoasă). În interior este fără elemente de datare, dar are în exterior o inscripție cu anul 1414. Se află în arealul satului
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
1949, Karuizawa, Japonia) a fost un jurnalist și scriitor german, cunoscut pentru studiile sale despre budism și filosofie comparată. După absolvirea liceului la Racibórz, Petzold s-a înscris la Universitatea din Leipzig, unde a studiat timp de un an și jumătate științe economice, istorie, filosofie, religie și artă. În această perioadă a cunoscut-o pe viitoarea soție, Hanka Schjelderup, o pianistă și cântăreață bel canto norvegiană care era cu 11 ani mai în vârstă decât el. Între 1895-1897 a studiat economie
Bruno Petzold () [Corola-website/Science/326159_a_327488]
-
și 14 dintre oamenii săi și i-au rănit pe alți trei. Încercările unor detașamente înarmate ale turcilor au fost respinse de răsculați. A doua zi, în timp ce rebeliunea se generaliza în satele din Halkidiki, Yusuf Bey a ordonat executarea a jumătate dintre ostatici. După cum avea să mărturisească mullahul Salonicului, strigătele de jale se auzeau neîncetat pe străzile orașului, iar Yusuf Bey, aga ienicerilor, ulemalele și alți lideri militari otomani se comportau ca nebunii. Distrugerile provocate popuției orașului au fost atât de
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Theodosiou, Karatasos și Gatsos au organizat apărarea orașului. Primele lupte au dat câștig de cauză grecilor. Mehmed Emin a atacat mai apoi orașul în fruntea unei armate formate de 20.600 de soldați, dintre care doar ceva mai puțin de jumătate soldați ai armatei regulate. Mehmed Emin a reușit în urma mai multor atacuri să cucerească Naousa în aprilie. Victoria otomană a fost facilitată de trădarea dușmanilor lui Zafeirakis, care au dezvăluit atacatorilor existență unei zone neapărate. Comandatul otoman a ordonat după
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
moare. Atentatul asupra agăi Villara reprezenta un semnal, iar membrii „Frăției” au la dispoziție zece zile pentru a merge cu odoarele bisericești ale boierului Stroe Grădișteanu la gaterul neamțului Schultz de pe granița cu Transilvania și a le preda împreună cu o jumătate dintr-o scrisoare scrisă de Tudor Vladimirescu unui trimis pe nume Trandafirul galben. Boierul Pană, căpitanul Baroncea, Sturzu, Moroiu și Mărgelatu, cărora li se adaugă și actrița Agatha Slătineanu (Marga Barbu), amanta boierului Pană, reușesc să iasă din București prin
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
Moroiu se duc la conacul de la Gârtofan, unde îl găsesc pe boierul Stroe pe patul de moarte. Acesta îi dezvăluie fiului său că tezaurul de odoare bisericești se află ascuns într-un puț de sub albia unui râu; el îi dă jumătatea de scrisoare a lui Tudor pe care trebuia să o înmâneze lui Trandafirul galben, acesta din urmă trebuind să spună parola Cozia. Boierul Pană și Moroiu scot comoara de sub albia râului. Pretextând că boierul Stroe mai avea ceva galbeni îngropați
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
arnăuții, dar cad într-o capcană plănuită de Mărgelatu. În final, Mărgelatu recuperează odoarele de la Agatha și se întâlnește pe graniță cu trimișii bancherului Burkhardt din Sibiu. El se recomandă a fi Trandafirul galben și le predă trimișilor odoarele și jumătatea de scrisoare a lui Tudor Vladimirescu. În acest film este dezvăluită o parte din viața lui Mărgelatu. Pe când se afla în Transilvania, el a fost prins de austrieci și a făcut parte timp de cinci ani în oastea austriacă. A
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
episod din seria scrisă de Eugen Barbu, în colaborare cu N. Paul Mihail (continuată cu Trandafirul galben, Misterele Bucureștilor, Colierul de turcoaze și Totul se plătește), în care își face debutul Mărgelatu, personaj enigmatic, „cavaler al norocului” venit de niciunde, jumătate haiduc, jumătate revoluționar de profesie. Bună alegere a spațiilor de filmare într-o geografie a groazei, printre vulcani noroioși, scene de acțiune profesional puse în cadru, dialoguri consistente, când nu sunt umbrite de arhaism ostentativ, și amplu comentariu muzical al
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
seria scrisă de Eugen Barbu, în colaborare cu N. Paul Mihail (continuată cu Trandafirul galben, Misterele Bucureștilor, Colierul de turcoaze și Totul se plătește), în care își face debutul Mărgelatu, personaj enigmatic, „cavaler al norocului” venit de niciunde, jumătate haiduc, jumătate revoluționar de profesie. Bună alegere a spațiilor de filmare într-o geografie a groazei, printre vulcani noroioși, scene de acțiune profesional puse în cadru, dialoguri consistente, când nu sunt umbrite de arhaism ostentativ, și amplu comentariu muzical al compozitorului Cezar
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
vor putea să-l reproducă în Astral: viața. Filmul se încheie cu Chris și Annie întâlnindu-se din nou, ei fiind copii mici. Roger Ebert de la "Chicago Sun-Times" a realizat o recenzie extrem de pozitivă, acordându-i filmului trei stele și jumătate din patru și remarcând: James Berardinelli de la "ReelViews" i-a dat filmului "O iubire fără sfârșit" trei stele din patru, spunând: Lui Stephen Hunter de la "Washington Post" nu i-a plăcut filmul, despre care el a simțit că a fost
O iubire fără sfârșit (film) () [Corola-website/Science/326199_a_327528]
-
ale flotei. Bătălia de la Tsushima a demonstrat că viteza cuirasatelor și armele de mare calibru cu bătaie mai lungă sunt mult mai avantajoase în bătăliile navale decât un amestec de tunuri de diferite calibre. Telegrafia a fost inventată în ultima jumătate a anilor 1890 și la sfârșitul secolului toate forțele navale majore au adoptat de acest mijloc de comunicare mult îmbunătățit. Deși Alexander Popov, Stepanovici de la Institutul de Lupte Navale a construit și a prezentat un telegraf în 1900, Marina Imperială
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Bătălia de la Mukden, forțele terestre rusești s-au prăbușit. Rușii după ce și-au pierdutr flota din Oceanul Pacific, au ordonat flotei din Marea Baltică să navigheze până în Oceanul Pacific. Flota rusă din Marea Baltică ajungând obosită, înfometată, înfruntând probleme de logistică după ce a înconjurat jumătate din Glob trebuia să înfrunte flota japoneză proaspătă, bine echipată, folosind tactici și strategii moderne. La data de 8 februarie 1904 distrugători ale Marinei Imperiale Japoneze, au lansat un atac surpriză asupra flotei ruse din Extremul Orientul ancorată în Port
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Tsushima. Amiralul Rojestvenski a ales strâmtoarea Tsushima prentru a simplifica traseul. Amiralul Togo, cu baza la Pusan, Coreea, de asemenea, credea că ar fi Tsushima va fi drumul preferat al rușilor. Strâmtoarea Tsushima se află lângă Insulele Tsushima, situată la jumătatea distanței dintre insula japoneză Kyushu și Peninsula coreeană, fiind ruta cea mai scurtă și cea mai directă de la Indochina. Alte rute ar fi însemnat ca flota să navigheze în jurul părții estice a Japoniei. Flota Combinată Japoneză, precum și cea de a
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
lucrat la o colecție de picturi care înfățișează realitatea cu precizia aparatului de fotografiat, căutând mereu subiecte și imagini ce nu au mai fost pictate niciodată, precum cutiile uzate de Cola, pungile de chipsuri, cotoarele de mere, sandvișurile consumate pe jumătate, pe care le scoate din mediul lor inițial și le transformă într-o formă actuală de natură moartă, atâ de realistâ încât trebuie să privești atent lucrările pentru a înțelege că nu sunt fotografii. Sparnaay își autodenumește operele de artă
Hiperrealism () [Corola-website/Science/326233_a_327562]