78,673 matches
-
care a trecut la mulțumiri pentru cei care au ajutat-o să câștige râvnitul trofeu. Diamantele au fost dintotdeauna cele mai râvnite și mai invidiate pietre prețioase. O fostă membră a echipei de handbal a Germaniei de Est a uimit publicul din sală cu exercițiile pe care le-a efectuat la sol și la paralele, ea nemafiind de mult la vârsta la care gimnastele tinere obțin titlurile mult râvnite. Aceștia au primit mult nerâvnitul trofeu, Zmeura de Aur. Mult râvnitul trofeu
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
hotărât să mă cheme. în urmă cu două săptămâni, Adriana Nicolae a născut pentru a doua oară, tot o fetiță, iar cu acest prilej, cele două fetițe au fost recunoscute de către tatăl lor. Veți vedea la Cluj cel mai frumos public din țară. Gazdele au avut numeroase ocazii a marca, dar portarul oaspeților, Kajcsa, a făcut minuni. Emoțiile candidaților nu vor lua însă sfârșit, întrucât, potrivit ziarului Evenimenutul Zilei, lucrările din unele centre de examen vor fi recorectate prin sondaj, ceea ce
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
de domiciliu. Chiar dacă și-au strigat nevinovăția cât i-au ținut plămânii, nimeni nu i-a luat în seamă și au fost aruncați după gratii fără prea multe explicații. Printre multele momente inedite care i-au ținut pe cei din public cu ochii ațintiți spre scenă, la un moment dat s-a întâmplat ceva care i-a făcut pe mulți să aibă lacrimi în ochi. Oamenii legii au descoperit, miercuri, în Prahova, un al doilea centru ilegal în care erau ținuți
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
de măiestrie Personalitatea unei orchestre este dată de sonoritatea sa, obținută din însumarea personalității fiecărui component, la rându-i fiind subsumată unei concepții unice și unificatoare, aparținând dirijorului. Și toate acestea în slujba muzicii, a stilului propriu fiecărei compoziții prezentate publicului. Aceste cerințe (ușor de formulat, dar rar întrunite) au fost prezente în evoluția Orchestrei Filarmonice a Radio France și a dirijorului Dmitrij Kitajenko. Încă de la începutul programului, cu Uvertura festivă de Jacques Ibert, am admirat flexibilitatea coardelor, transparența lemnelor, strălucirea
Kitajenko: lec?ie de m?iestrie by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83542_a_84867]
-
solistice: s-a dovedit - acum și aici - colectivul pe care îl știm în plutonul fruntaș al țării, muncind eroic (Clujul, citadelă culturală de prim ordin a țării, nu are o sală de concert pe măsura meritelor Filarmonicii și a necesității publicului său). Concertul a fost primit de o sală aproape plină care și-a manifestat entuziasmul față de lucrări și de tălmăcitorii lor. Un sincer BRAVI clujenilor.
Filarmonca "Transilvania" din Cluj by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83552_a_84877]
-
față de partitură, nu poți să nu-i recunoști perfecțiunea tehnică, căldura comunicării și sinceritatea într-o trăire totală. Dincolo de publicitate, de miile de discuri vândute, de deschiderea față de celelalte muzici pe care le practică și de excepționala atracție exercitată asupra publicului larg, forța sa artistică este un dat hărăzit doar celor mari. Alături de Kennedy, Filarmonica Regală din Londra sub bagheta lui Charles Dutoit (care s-a adaptat cu mare suplețe fanteziei interpretului) a fost orchestra perfectă care capacitează orice partener. Versiunea
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
stilul colectivului münchenez. Simfonia nr. 43, “Mercur”, a fost executată de-a dreptul miraculos. În fine, Concertul în do major pentru violoncel l-a avut protagonist pe Marin Cazacu, aflat în formă de zile mari. La îndreptățitele aplauze insistente ale publicului, domnii (de fapt își justifică apelativul de maeștri) Năsturică Herschcowici și Cazacu au oferit o parafrază a cunoscutei Passacaglii de Händel, cu (alte) variațiuni, extrem de spectaculoase. Să subliniem în încheierea notiței noastre despre acest final triumfal al evoluțiilor formațiilor camerale
Final triumfal al forma?iilor camerale by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83589_a_84914]
-
plan tehnic, fără a avea însă anvergura, strălucirea și trăirea interioară ce conferă frazelor amploare expresivă. Dar pianistul are o manieră mai sobră de cânt, păstrând cumva muzica în propriul său univers, fără a dori să o comunice neapărat și publicului, ceea ce a determinat un anume regret celor care sperau să regăsească, în cele Două Poeme op. 32, în Fantezia op. 28 și în Sonatele nr. 9 op 68 și nr. 2, intensitatea unor derulări cuceritoare. Sobrietatea aproape austeră și rigoarea
Rigoare elevat? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83560_a_84885]
-
op 68 și nr. 2, intensitatea unor derulări cuceritoare. Sobrietatea aproape austeră și rigoarea s-au reconfirmat apoi, parcă mai pregnant, în Preludii și Fugi 1-12 de Șostakovici, partitură complexă, solicitantă, dificilă, adresându-se în primul rând cunoscătorilor, mai puțin publicului (doar) meloman, dar ascultată cu atenție de spectatorii numeroși de la Ateneu, descoperind poate un Șostakovici mai aproape de scriitura preclasică, aducând repere bachiene tratate într-o manieră elevată, fără excese, răspunzând astfel din plin structurii temperamentale a pianistului care a făcut
Rigoare elevat? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83560_a_84885]
-
arta academică la producțiile de mai amplă audiență. Mai ales din momentul adoptării unei forme atractive (tipar color, condiții grafice superioare, bogăție a ilustrațiilor etc.) Actualitatea muzicală și-a câștigat un loc binemeritat în publicistica românească, întrunind atât sufragiile unui public larg, cât și pe cele ale oamenilor de profesie, fie aceștia autori sau cititori. Autorii găsesc adesea în paginile Actualității muzicale un sprijin în comunicarea gândurilor și preocupărilor lor în sfera de interes profesional de care sunt legați, abordările problemelor
Un magazin muzical de succes by Gheorghe Firca () [Corola-other/Journalistic/83615_a_84940]
-
primul rând prin datele sale de rafinat muzician. A fost, într-adevăr, extrem de ingenios și în superbă seară de la Ateneu, iar ansamblul său i-a răspuns pe măsură, omogenitatea, precizia atacurilor, polifonia perfect conturată, echilibrul și calitatea sunetului cucerind ovațiile publicului. De altfel, si scurtele intervenții solo au demonstrat din plin calitatea fiecărui instrumentist în parte, iar Preludiul în mi bemol major de S.L. Weiss pentru lăuta, ca și acompaniamentul ariei de Monteverdi, au pus în lumina talentul și știința interpretului
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbește Elena ZOTTOVICEANU Puțini sunt artiștii celebri care preferă să apară într-un mare festival cu un recital, deoarece ecoul la public și tipul de succes înregistrat este mult mai răsunător ca solist într-un simfonic. Și mai puțini sunt cei care au ales să studieze special pentru acest prilej o lucrare mare, ca un gest de reverență față de publicul românesc și
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
ecoul la public și tipul de succes înregistrat este mult mai răsunător ca solist într-un simfonic. Și mai puțini sunt cei care au ales să studieze special pentru acest prilej o lucrare mare, ca un gest de reverență față de publicul românesc și de George Enescu. Și nu mă refer la dirijori, care s-au achitat aproape toți onorabil de acest gest omagial ci la instrumentiști, pentru care procesul de asimilare și punere „în degete” este mult mai lent și mai
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
Bavarezii lui Jansons ne-au transportat „în paradis“ Singurul dirijor al festivalului care a condus trei concerte, la pupitrul a două formații străine diferite, a fost maestrul din Riga, Mariss Jansons, spre bucuria publicului bucureștean care a trăit o unică „experiență a emoțiilor, făcându-l să simtă că s-a aflat în Rai”. Iar bavarezii radio-ului din München i-au satisfăcut dorința maestrului - așa cum declara într-un interviu la București - de a-i
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
de la Filarmonica müncheneză când a concertat odinioară la București. Suita din opera “Cavalerul Rozelor” de Richard Strauss a încheiat în ascensiune tensională întregul concert al oaspeților germani, fantezia de prezentare, de pildă, a celebrului vals în multiple ipostaze, declanșând delirul publicului. Am avut senzația unui joc de artificii în care desele explozii aruncau în eter culori și figuri geometrice în ritm de vals ce păreau că nu se mai opresc. Întreaga măiestrie de orchestrator a lui Richard Strauss și-a aflat
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
gesturi „autoritare”, îi soma să plece unul câte unul. Atipică a fost și utilizarea luminilor, întunericul invadând total scena la începutul și la finalul piesei care, deși total străină de specificul repertoriului abordat în mod curent, dar și de preferinŃele publicului, a captat interesul tocmai prin maniera în care a fost prezentată, poate și prin „citatele” decupate amuzant din opusuri celebre ca într-un joc Ńesut cu imaginaŃie și umor. Dar a apărut apoi fascinantul violoncelist Misha Maisky, poate mai puŃin
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
le încarcă, de fiecare dată, cu propria sa trăire profundă și ardentă Orchestra a evoluat excelent și în Simfonia nr. 4 în la major op. 90 Italiana de Mendelssohn-Bartholdy, aducând luminozitate, vervă și varietate coloristică într-o partitură îndrăgită de public, rezolvată și de dirijor cu rigoare, poate cu mai puŃină spontaneitate și strălucire, aspecte ce Ńin însă de personalitatea sa probabil mai rezervată, dar compensate inspirat de ansamblul care astfel ne-a convins că s-a aflat într-o zi
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
Louvre” care, sub conducerea excelentului Mark Minkowski, beneficiind de colaborarea cu minunatul Cor „Bach” din Salzburg, dar și cu soliști de marcă, au oferit oratoriul Creațiunea de Haydn, într-o versiune de referință. În deschidere, Mark Minkowski s-a adresat publicului, precizând faptul că lucrarea va fi cântată în limba engleză, pentru a fi mai aproape de spiritul libretului semnat de Thomas Linley (propus inițial lui Handel), dar și pentru că - din câte se știe - este prima partitură publicată cu text bilingv - în
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
sens al cuvântului -, dovedind încă o dată faptul că, pe lângă perfecțiunea tehnică, pe lângă parcurgerea corectă a unei lucrări, este nevoie și de o implicare afectivă, de o înțelegere a sensurilor cuprinse în paginile cu portative, în textul lucrării, pentru a reda publicului o interpretare reală, capabilă să reliefeze întreaga bogăție a unui opus celebru, deci cu atât mai greu de tălmăcit „mai altfel”.
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
un asemenea conținut cred că trebuie să (re)devină obligatoriu. Din momentul „transformării” în actualul format, comentarea acestor aspecte se face selectiv, acordând spații ample unora anume, eludând altele care cred că ar merita să fie analizate și cunoscute de public și de specialiști, informațiile fiind parțiale, spre dezamăgirea celor care, deși știu că au realizat performanțe, nu se regăsesc nici măcar menționați, dar și a celor interesați de derularea activităților muzicale în ansamblu, care nu au cum să afle despre
Renun?area la "calupuri" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83609_a_84934]
-
numere în această formă doresc revistei viață lungă, renunțarea la „calupurile” ce poartă o singură semnătură, uneori pe pagini întregi, diversificarea paletei de informații și mai ales promovarea prin centrele de vânzare a presei, astfel încât să se bucure de un public numeros, care să citească opinia unor cronicari avizați referitor la subiecte (iarăși) din cele mai diverse. Anca FLOREA
Renun?area la "calupuri" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83609_a_84934]
-
Frumusețile unei capodopere Viorel COSMA Întâlnirea publicului bucureștean cu violonistul „londonez”, Remus Azoiței s-a transformat într-un moment de grație datorită restituirii virtuților artistice ascunse ale Capriciului românesc de Enescu / łăranu și a bis-ului, plin de culoare și farmec, Lăutarul din suita Impresii din copilărie
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
Remus Azoiței a împrumutat Capriciului român o sobrietate concertistică clasică, a eliminat alunecările de sunete lăutărești, a evitat îngroșările ornamentale, obținând astfel o variantă mai apropiată de stilul violonistic enescian. Chiar și renunțarea la acel amplu vibrato lăutăresc, a transmis publicului un aer mai clasicizant, partitura dobândind o strălucire cuceritoare prin limpezimea de cristal a tălmăcirii lui Remus Azoiței. Suplețea instrumentiștilor francezi l-a ajutat pe solist să colaboreze fructuos până în final, astfel că versiunea surprinzătoare a Capriciului român a încântat
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
un aer mai clasicizant, partitura dobândind o strălucire cuceritoare prin limpezimea de cristal a tălmăcirii lui Remus Azoiței. Suplețea instrumentiștilor francezi l-a ajutat pe solist să colaboreze fructuos până în final, astfel că versiunea surprinzătoare a Capriciului român a încântat publicul care l-a obligat pe protagonist să ofere, în supliment, prima piesă din suita Impresii din copilărie. Aflat în largul său, Remus Azoiței a demonstrat în Lăutarul că stăpânește cu virtuozitate stilul enescian, că rafinata sa tehnică violonistică îi permite
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
au oferit-o la un nivel care depășește cu mult ceea ce numim în mod obișnuit profesionalism. Pentru că se cântă cu pasiune, cu credință, cu farmec și totală implicare, cu o coloristică și o varietate a planurilor sonore care au captivat publicul de la prima măsură și până la acordul final. Ovații, aplauze entuziaste, uimire, încântare - toate s-au regăsit după ce melomanii au ascultat o partitură splendidă, pe nedrept lăsată departe de alte opusuri handeliene în circuitul repertorial, într-o versiune interpretativă fascinantă
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]