7,931 matches
-
și echilibrați, alții sunt imaturi afectiv și sexual frustrați. Unii apelează la serviciile sexuale contra cost din comoditatea de a nu se implica afectiv, alții, ocazional, în deplasări sau pentru a-și menaja partenerul de viață, alții, în mod fortuit, întâmplător, alții, pentru a-și compensa complexele și pentru a brava superioritatea celui care plătește. În țara noastră și în alte țări în care prostituția este incriminată ca infracțiune, se discută posibilitatea legalizării ei și, firesc, s-au exprimat atitudini diferite
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a înjosit. Credea că a învins, când de fapt a fost învinsă. N-a uitat că a cunoscut foamea, că a stat în închisoare din cauza unei relații cu un client evreu, fapt surprinzător pentru tolerantul Amsterdam. Cum nimic nu este întâmplător, Lucia l-a reîntâlnit pe Giacomo la un spectacol de teatru. L-a găsit la fel de fermecător, de seducător. Nu știa ce să facă. Să șteargă anii petrecuți și să reia viața de unde s-a întrerupt, după cunoașterea lui? Dorința era
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-i rupeți vreodată duratei unei zile cursul." Neregularitatea unui Shakespeare în aceeași epocă este cu mult mai radicală, lui nepăsându-i deloc de continuitatea temporală. Om de platou, el nu și-a dat osteneala să teoretizeze, dar ne-a dezvăluit întâmplător, într-o replică, punctul său de vedere. În Poveste de iarnă, la începutul actului IV, pentru a explica publicului că s-au scurs șaisprezece ani în antractul care desparte actul III de actul IV, el arată timpul sub forma unui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amplificat printr-un fel de rezonanță. Actorul mediocru cunoaște numai rezonatorul din cap; adică își folosește cutia craniană ca pe un rezonator pentru a-și amplifica vocea, făcând sunetul mai "nobil", mai plăcut publicului. El poate chiar uneori să folosească, întâmplător, rezonatorul din piept. Dar actorul care examinează de aproape posibilitățile propriului său organism descoperă că numărul de rezonatori este practic nelimitat. El își poate exploata nu numai cutia craniană și pieptul, ci și partea din spate a capului (occiput), nasul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
privință. Glosar Adresare către public. Parte a textului dramatic în care actorul, lăsându-și pentru moment rolul, se adresează publicului. Aparteu. Vorbă (în general scurtă) pe care personajul dă impresia că și-o adresează. Se presupune că publicul o surprinde întâmplător. Atelă. Farsă importată la Roma de la Atella, orășel din Campania, celebru pentru teatrul său popular. Autosacramental. Piesă într-un act jucată cu ocazia Sărbătorii Domnului în Spania despre misterul Euharistiei. Cheironomie. Ansamblu de reguli care codifică simbolica gesturilor mâinilor. Comedia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sânilor / trasează în goană lungi semne sângerii”. Discursul liric e mai puțin segmentat, eliptic și abrupt, conservându-și totuși adresa directă, tensiunea și urgența căutărilor, cum și ambivalența. Căci există în versurile lui P. un paradox al nihilismului, și nu întîmplător este citat Emil Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
fiecărui tip de societate și cultură - sub orice formă socioculturală sau „tip cultural”, În sensul indicat de J. Steward - Îi corespunde un anumit tip de religie: religia vânătorilor, religia agricultorilor, a păstorilor nomazi și așa mai departe. Prin analogie, nu Întâmplător, aceiași cercetători au considerat că pot distinge o artă a vânătorilor, o artă a păstorilor nomazi etc. Unii, schematizând la maximum, În sens universalist, au identificat În final ideologia și stadiul cultural, vorbind pur și simplu despre „religia populațiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să vorbim despre „religie” pornind de la momentul În care actul religios Începe să se distingă se celelalte aspecte ale vieții. În unele locuri, În paleoliticul târziu, cunoașterea religioasă devine tot mai ezoterică și se separă de experiența cotidiană. Nu este Întâmplător momentul În care starea de conștiință alterată, esențială pentru „șaman”, dobândește un rol important, iar omul cucerește - printre alte medii intacte ale planetei - „viscerele pământului”, peșterile adânci. În consecință, schimbându-și modul de viață, omul reinventează non-umanul sau supraumanul, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care oamenii se aflau În legătură cu zeii, chiar dacă le invocă ocrotirea, cultul adus În epoca polisului pare aproape să aibă scopul de a Îndepărta acțiunea și de a ratifica periodic distanța ireductibilă care Îi separă pe zei de oameni. Nu Întâmplător, orice formă de contaminare putea să expună cetatea intervenției divine, zădărnicind orice acțiune cultuală și făcând absolut necesare ritualurile de purificare, care puteau fi chiar prevăzute de calendar, ca plinteriile, sărbătoarea ateniană a spălărilor. Dar În situații de o gravitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ambele rusești). Materialele de origine non-slavă au fost culese și, acolo unde a fost necesar, traduse de C.H. Meyer (1931). Este Însă evident că aceste izvoare, tocmai pentru că provin de la persoane care au venit În contact cu religia slavă doar Întâmplător sau pentru diferite alte probleme, nu au deloc un caracter organic, iar considerațiile asupra religiei sunt episodice și surprind aspectele cele mai superficiale și anecdotice ale acesteia, fără a trasa acea structură complexă, din interior, pe care și-ar dori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de un an de mâncare din belșug și de diferite plăceri. Suntem În a doua jumătate a secolului al VI-lea, Într-o civilizată cetate ionică; iar obiceiul În cauză este atestat și În alte cetăți grecești. În mod absolut Întâmplător, știm că același rit era practicat și Într-o regiune din Galia. Aceste informații provin de la un comentator al lui Vergilius și de la unul al lui Lucanus. Servius, comentând celebra expresie vergiliană auri sacra fames (Eneida, III, 57), scrie: sacra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ele și zeii din panteonul „oficial”. Astfel se intuiește un mod cu totul nou de a concepe relația dintre oameni și divinitate, relație care depășește vechiul principiu do ut des și se profilează pe baza Încrederii și iubirii. Nu este Întâmplător că termenul implicit de comparație, care se evidențiază chiar din numele acestor zeițe, este chiar relația tocmai există Între mamă și fii. Un alt element important este dat de dimensiunile operative ale acestor Matronaexe "Matronae". Divinitățile panteonului „oficial” nu erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Este interesant că aceste jertfe aveau cel mai adesea o formă „nesângeroasă”, cel puțin În cazurile În care cunoaștem detalii; acestea se desfășurau fără vărsare de sânge, victima fiind Înecată sau spânzurată. Ne putem gândi că acest lucru nu este Întâmplător, ci reflectă o tradiție destul de veche, probabil indo-europeană, având În vedere că același lucru se Întâmplă și la alte popoare indo-europene; de exemplu, În cazul celor două sacrificii umane care au avut loc la Roma În 228 și 216 Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest caz, nu poate fi cunoscută (prevăzută), ci doar recunoscută. Această recunoaștere se face într-un târziu și à rebours, când apare drept neplauzibil că felul în care coerența unui destin a umplut golul unor așteptări ar putea fi doar întâmplător. Tocmai pentru că menirea implică o necesitate postfactuală, nu se poate spune: aceasta îi este sau îi va fi menirea, ci doar: aceasta i-a fost menirea. O asemenea târzie constatare a unei miraculoase potriviri împinge viața unui individ către abstracția
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întâmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă pentru ceva de necuprins în timp. CELĂLALT. Zeii nu dăruiesc orbește. Darul lor are un tâlc și cel care îl primește nu poate fi ales întâmplător. El s-a pregătit îndelung să aștepte darul acesta. Și când îl primește, nici el nu îl primește orbește. Dăruitorul și cel dăruit sunt legați laolaltă prin dar. Când darul vine de sus, cel dăruit trebuie să fie la înălțimea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ei. Numai în această dobândită orbire devine limpede intenția de a trăi eminența corpului, și o statuie în care văzul a amuțit este implicit o invitație la hiperestezia tactilului. Nu „vezi“ cu adevărat o sculptură decât pipăind-o și nu întâmplător Brâncuși și-a subintitulat câteva lucrări „sculptură pentru orbi“. Suprafața este șlefuită până la epuizarea oricărui accident al materialului și este pregătită pentru întâlnirea cu singurul simț capabil să se muleze pe ea, să o reproducă în sfera subiectului și să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu alt profesor care preda efectiv, ceea ce i-a fost de mare ajutor în strădaniile sale. Protectorii lui, profesorii Vârgolici și Xenopol, Iacob Negruzzi și Caragiani, și-au dat toată silința să obțină pentru Iorga o bursă postuniversitară în străinătate. Întîmplător, primul-ministru Theodor Rosetti a făcut o vizită la Iași. S-a intervenit direct și personal pe lîngă el în favoarea "tînărului geniu." A primit astfel o bursă itinerantă de două luni în Italia 50. Protectorii săi printre care se afla acum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Poporanismului erau inacceptabile pentru Iorga: "Poporanismul nu-și are sensul în acest domeniu". Pentru că nimeni nu poate ridica masele prin literatură și "dacă există ceva care poate îndeplini sarcina de a le ridica, acesta este numai naționalismul, dat fiind că, întîmplător, o națiune are suflet; pe cînd o gloată internațională și vulgară, "poporul", care nu face decît să trudească și să sufere, nu are nimic de acest fel"62. Pentru poporaniști, faptul că moșierul sau exploatatorul erau români sau aparțineau altor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Șeicaru are dreptate afirmînd că " Acesta a fost cel mai minunat dar pe care i-l putea lăsa profesorul Iorga națiunii sale". Faptul că cele zece volume ale lui Iorga purtau același titlu ca și lucrarea lui Giurescu nu era întîmplător. Publicația istorică a Noii școli de istorie, "Revista istorică română" , avea același format, iar titlul era tipărit cu aceleași caractere ca și cele ale "Revistei istorice" a lui Iorga. Era vorba aici de o luptă, despre o provocare la adresa lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Iorga asigurau faptul că, o dată ce făcea parte din mașina operativă a Dictaturii Regale, să nu se poată retrage decît atunci cînd mașina aceasta avea să înceteze a mai funcționa. Iorga era nevoit deci să suporte consecințele înfrîngerii, care aveau întîmplător să includă nu numai pierderea poziției sale și a venitului său de universitar, ci și anihilarea sa ca persoană fizică. Toate acestea nu s-au datorat altui fapt decît rolului jucat de Iorga în condamnarea lui Codreanu. Fie că avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
urmat prompt sfatul, dar fără nici un rezultat. A obținut în cele din urmă legătura cu colonelul C. Rioșeanu de la Ministerul de Interne (un oficial pro-Antonescu), dușman al anarhiei legionare. Acesta a făcut tot ce-i stătea în puteri. A fost întîmplător obținută legătura cu Sima și s-a ordonat instituirea de puncte de control polițienești între Sinaia, Ploiești și București, deși se știa că aceste măsuri erau inutile, întrucît poliția legionară (și Echipele Morții) nu putea fi controlată de poliția oficială
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naționalismul său, care constituie sursa eforturilor sale supraomenești, a realizărilor și greșelilor sale, și care i-a adus sfîrșitul. Autorul i-a citat adesea pe dr. Samuel Johnson, pe Bismarck și pe Charles de Gaulle. Ei nu au fost aleși întîmplător, deoarece constituie criteriile și servesc uneori drept poli opuși. Primul dintre ei este încarnarea gîndirii raționaliste a secolului al XVIII-lea, iar cel de al doilea este arhitectul "politicii realiste". În sfîrșit, De Gaulle a fost un naționalist romantic, dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vom găsi în Polonia, Croația și Serbia, unde vom descoperi reacții frapant de asemănătoare celor ale lui Iorga și Eminescu. Soarta sfîșietoare a Poloniei, împărțită între puternicii ei vecini, și-a găsit un răspuns, o soluție propusă de Roman Dmowski. Întîmplător, partidul său se numea tot "Partidul Naționalist Democrat" ("Endecija"). Școala de gîndire a lui Dmowski are o influență puternică asupra politicii postcomuniste a Poloniei de astăzi. "Endecija" respingea atît cadrul etic al naționalismului romantic (Miczkiewicz, Slowacki) cît și școala empirică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aproape instinctive, a acelui antisemit insurmontabil pe care îl cunoaște atît de bine din vremea cînd trăia în Europa răsăriteană, care devine aproape un "al șaselea simț" acolo și apare la suprafață nediscriminatoriu atunci cînd antisemiții est-europeni vin chiar și întîmplător în contact cu evreii! După părerea lui Iorga, evreii nu aveau nici un fel de "drepturi organice" în România, așa că le cerea să se asimileze. Asimilarea constituie un blestem pentru un antisemit sau un rasist veritabil. Iorga nu i-a atacat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
statului asistențial, europenii mâncau mai mult și, În general, mai bine, trăiau mai mult și mai sănătos, aveau haine și locuințe mai bune decât În orice alt moment din istorie. Mai presus de toate, aveau siguranța zilei de mâine. Nu Întâmplător, când sunt Întrebați ce cred despre serviciile lor publice, europenii vorbesc În primul rând despre un soi de plasă de siguranță pe care a furnizat-o statul postbelic prin asigurări și pensii. Chiar și În Elveția, o țară aflată sub
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]