9,824 matches
-
împodobesc și eu o crenguță de brad, ca Moșul să știe unde să mă găsească. Mai bine pleacă și lasămă să-mi astâmpăr singur amarul. Prin mintea femeii trecură mii de gânduri. Îl luă de mână, îi zâmbi și îi șopti cu vocea caldă:Dragul meu, eu stau singură într-o căsuță puțin mai încolo. Nu am prea multe, dar, dacă vrei, poți să vii la mine! Tu îmi vei ține companie iar eu voi avea grijă de tine. Am două
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
băiat și adormi. În tot acest timp, Moșul, împreună cu spiridușii, porniră prin lume cu sania trasă de reni, să împartă daruri la copii. Nu întâmplător, ei văzură și auziră totul despre acest copil. Când ajunseră deasupra casei lor, Moșul îi șopti lui Rodolf: - Să oprești pe acoperișul acela! Acolo stă un copil foarte cuminte. De astăzi înainte vom veni în fiecare an să-i aduc câte un cadou. În toți acești ani, el a crezut în mine și de acum înainte
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
niște emoții! - Și eu... că nu știu nimic! Râdeau... se cunoscuseră la un simpozion de prezentare al firmei Euclid și rămăseseră de atunci prieteni. Un coleg din IUGC, pe care-l cunoștea, s-a apropiat de el și i-a șoptit, - Doar n-or fi nebuni să ne pice că nu prea am învățat! Avea cu el două cărți roșii și groase care după părerea lui Laur ar fi fost suficiente, dacă le știa, să treacă prin cele mai dificile încercări
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de la șantier nu aveau ce să le mai reproșeze. Deodată, îl zărește pe Ion Niculae rătăcind fără țel prin curte și ce-i trece prin gând... numai o baie în mare îl mai poate relaxa, îl poate înviora și-i șoptește: - Vii la mare? Ion, nu putea să refuze... era constănțean! Nu aveau slipuri, prosoape, însă de obicei pe acolo nu era nici țipenie de om... doar șoseaua Constanța - Năvodari, un câmp părăsit, pregătit cu instalații pentru irigat, franțuzești sau evreiești
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tras Berti mulțumit o scatoalcă de l-a încovoiat; era de două ori mai mare decât Laur, - Greu te mai prinde omul la ședințe! Ai văzut... n-ai murit! Peste câteva zile vine Radu, șoferul lui de pe basculantă și-i șoptește, - V-a lăsat Lică ceva! Îi lăsase 5 sau 10 kg de brânză...dar ce brânză! Mai grozavă ca cea de export, tip Medgidia făcută la Băneasa pentru greci în cutii de tablă din inox alimentar. O făceau părinții lui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
două minute și Stelică, un coleg își spune ușurat: - Ufff... am scăpat și ora asta! Eliberat de stresul care îl simțea de fiecare dată la această materie își dădu drumul la o ghidușie. Magi prevăzând ce se poate întâmpla, îi șoptește lui Stani: - Fii atent.. Stelică o ia pe coajă! Și îi arătă ceasul bătând ușor în geam; nu a terminat bine că profesorul îl ridică în picioare pe Stelică; mai avea un singur minut și ar fi scăpat. L-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu ferigi... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și cinci trandafiri selectați cu greu. S-a orientat fără greș când ne-a văzut coborând dintr-un troleu... ne-a îmbiat cu un buchet subțire, dar Edy generos a împins-o șoptindu-i : - Dacă vrei, lasă-mi amintire o floare... poate îmi impulsionez chiar impresionez prietena! Vino pe la masa noastră peste vreo 10 ore și n-o să ne mai prinzi, dar ține cont... ai cont deschis la mine, în buzunarul ăsta gol
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de s-au speriat și ospătarii, specie.... specială care nu se sperie așa ușor; el nu știa că aranjasem treaba! În orice caz, a rămas cu gura căscată când a văzut portofelul bine garnisit al prietenei Guliei, care mi-a șoptit când a putut, - Ai grijă, poartă-te frumos cu Mimi...are bani, nu ca mine sau ca voi! Cu asta m-a terminat! Mi-am dat seama că este de partea mea... pe sub masă! Își sprijinea argumentația și cizmulița în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întors cu fundul la mine, fericită că o las să mediteze și începu imediat să zbârnâie în somn. Eram ca patru piese dintr-un puzzle uriaș... cele din mijloc se îmbinau perfect, iar cele de pe margini prisoseau. În timpul acesta Giulia șoptea enervată să audă vecinii, deși Edy nu avea curaj să miște un deget. O fi încercat și el, ca băieții să o atingă, dar Giulia era intransigentă. - Edy nu te mai mișca! Patul nu era atât de mare și se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în seamă toate fleacurile și ne studiam înflăcărați. Giulia când își aducea aminte să răsufle iar o apucau nervii, - Edy, nu te mai foii atâta! Și iarăși ne mângâiam decupând părți din noi! Giulia își aminti de bluză și îmi șopti tare, fără să se ferească... trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade. - Stai să o dau jos că ne încurcă! Și își azvârli bluza în capul lui Edy, de care uitase. Edy nu făcea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne înghesuim! Nu ne-am obosit să tragem yala și ne-am potolit încolăcirile. I-am șoptit: - Ai scăpat de Edy... poți să nu mă mai săruți! - Ești nebun! Ce treabă am eu cu Edy? Ne-am văzut înainte de ale noastre! Nimic... nu mai era între noi! Eram în sfârșit singuri. Însă liniștea nu ne învăluise când
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
păroase și cu golul inerent al tinereții. Să nu vă închipuiți că eram un Brad Pitt sau cine știe ce star din lumea sexi - porno, dar aveam tăria, că pot deveni dacă insistam, așa că am pupat-o pe Giulia care mi-a șoptit: - Deseară am treabă! Pe mâine sau... când o fi! Pa! M-a îmbrățișat la despărțire... când o priveam am simțit-o cum vibrează... știam că am cucerit-o! Eu pe ea sau ea pe mine?! Dilemă veche de când lumea! Au
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
am luat-o eu cu mine, că tot plecam din marină către hotelul meu. Oricum aflasem cel mai important lucru îri ceea ce mă privea. Vero era singură și disponibilă pe deasupra. Am simțit când ne-am luat la revedere. Mi+a șoptit să vin a doua zi să o iau la 10 ca să mergem la plantații împreună, doar noi doi. Gândul că, clacă tot o iau pe țigancă cu mine cu taxiul, să o sui puțin și călare pe mistreț mi-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mimat dezamăgirea, a redeschis un ochi și m-a privit, încercînd să se scuze din privire. În același moment, J.P. s-a ridicat aproape brusc, și-a șters lacrimile cu dosul palmei și m-a bătut în trecere pe umăr, șoptindu-mi: "Ai grijă de ea, bătrîne!" Cei doi martori au amuțit, ca si mine Nu-mi venea să cred că mi-o lăsa mie. Cât de indecis poți fi in viata asta ca să o implori să rămână cu tine și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
e aici, pentru că în loc să mă lase să o țin de mână și să coborâm cinematografic puntea aia fragilă care ne lega de țărm, și-a luat mâna din mâna mea și m-a îmbrățișat și pe mine ca pe ceilalți, șoptindu-mi decizia ei. Vero vroia să plece singură, Vero e independentă, Vero nu are nevoie de nimeni, Vero e dezamăgită de lașitatea mea, Vero înfruntă Africa și pot să-ți mai dau încă zece titluri de nuvele pe care le-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ei. Vero vroia să plece singură, Vero e independentă, Vero nu are nevoie de nimeni, Vero e dezamăgită de lașitatea mea, Vero înfruntă Africa și pot să-ți mai dau încă zece titluri de nuvele pe care le-am auzit șoptite la ureche. Am încercat să-i prezint și marfa mea, cum ar fi Dan e derutat, Dan e singur, Dan e nepregătit, dar când am văzut că nu cumpără, am trecut la oferta de criză, adică: Dan vrea, Dan poate
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a început să-l plimbe explicîndu-i ceva într-o limbă amestecată, și franceză, și dialect local, gesticulând larg și calm și râzând din când în când. Era cu un cap și ceva mai mare decât negrul nervos și ca să-i șoptească mai bine cocleala se apleca din când în când la urechea lui. Era atât de caraghios cum își mișca capul în sus și în jos, așa cocoșat, parcă era un cocostârc bâlbâit. Îl învîrtea pe fraier în cerc, înțelegeam din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
momente ea e diluată, mimată, contrafăcută de el. în orice caz, autorul Elegiilor corespunde unui model literar destul de comun, poetul damnat și boem, fapt care a dus la penibila sa popularitate 116 117 printre semidocți, de la elevi de liceu care șoptesc iubitei pe o bancă în parc "A sosit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva" și până la universitari extaziați de "Frunză verde de albastru". Modelul acesta, care de altfel nu e de disprețuit, căci a produs uneori mari poeți (mă-ntreb
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
explozii de cruzime stupidă. Nici a două scenă nu are un corespondent direct în piesă. îi vedem pe Didina și pe nea Nae făcând amor, naturalismul scenei neavând corespondent în nimic din ce am mai văzut eu. înjurăturile și porcăriile șoptite la ureche, răcnetele bestiale ale femeii intră în regula jocului: sîntem într-o bolgie, adânc sub umanitate, și aici vom rămâne până la genericul final, în ciuda unei încercări frânte - și de aceea tragice - de a pătrunde în spirit prin (vorbe de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-i Ntombi? întrebă Iahuben; povestea cu stelele nu-i prea era pe plac. Spuneai că nu mai e. Cine a fost Ntombi?... Agbongbotile îi făcu semn să tacă și apoi arătă cu capul spre un loc din țarc. Auta îi șopti în limba atlantă: - Cred că e o fată neagră pe care a iubit-o arcașul. O să aflăm altă dată. Mai-Baka însă auzise numele fetei rostit destul de tare de soldatul străin. Când se apropie de ei, spuse: - Ntombi este fata cea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-l lase pe arcaș singur. Nu trecu mult și Iahuben se întoarse vesel, strigând de departe: - A venit. Au găsit-o într-un copac; s-a cățărat acolo de frică. Venind mai aproape, se aplecă spre Auta și-i șopti: Nu vor s-o lase în țarc... Fără să poată vorbi din pricina tulburării, Mai-Baka se uită rugător în ochii lui Auta. Auta începu să se frământe, neștiind ce să facă. Lucrurile nu erau ușor de descurcat. Puarem nu voia să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
doi străini. Cu lahuben băuse din întîmplare, într-o zi, la aceeași cârciumă din marginea orașului Behdet, iar după aceea se mai căutară unul pe altul de câteva ori, tot acolo. Acum, lahuben îl zări și, privindu-l cu bunăvoință, șopti la urechea lui Auta: - După ce are să plece, să mă întrebi să-ți spun despre el. Acest mic slujbaș, folosindu-se de împrejurarea că în ceata pe care o ducea el era cel mai mare, vru să-și întrebe proaspătul prieten
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
către mica luntre; cârmaciul aștepta, râzând. Luntrea ajunse, firește, repede și apoi se roti de câteva ori deasupra grădinii palatului. Copacii înalți o împiedicau să se așeze. Găsiră cu greu un loc bun, între tufe. Când ieșiră din luntre, Auta șopti: - Iat-o! Pe o alee treceau trei femei. Una din ele era Nefert, îmbrăcată în veșmânt alb și lung, cu o cunună în jurul părului des. O cingătoare din inele de argint îi strângea mijlocul. Veșmântul, după obiceiul din Atlantida și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Nefert? o întrebă Auta cu voce grăbită. - Să fugim, să nu ne ucidă... Nu trebuia să strig. Știam că ai să vii să mă iei, am simțit. Dar am... Glasul îi amuți. Soldații erau aproape. - Fugi cu ei, Nefert! îi șopti Auta arătîndu-i pe cei doi străini. Vin și eu! Fata alergă spre Hor, care o luă de mână. Dar străinii nu puteau alerga. Se îndreptară cum putură mai repede spre luntre. Auta era înconjurat de soldați. Ridică o cupă mare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o aruncă în capul celui mai apropiat soldat. Soldatul căzu cu coiful spart și cu tâmpla însîngerată. O suliță se îndreptă spre Auta, însă în aceeași clipă o mână se așeză pe ea și o împinse în jos. Un glas șopti: - Porunca este să-l aducem nevătămat. Auta se învioră. Ridică de pe soclul ei o statuie mică de marmură a unui zeu. Tot atunci auzi un șuier prelung. Când să arunce statuia în soldatul ce se apropia de el, Auta auzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]