KorAP: Find »[drukola/base=țărm & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...314 315 316 ...350 >

8,731 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

de pe o corabie sfărâmată de furtună și că întîi plutise o zi și o noapte pe o scândură, iar apoi când scândura i-a fost smulsă de valuri, a înotat cum a putut până când apa l-a aruncat pe un țărm. Mergând pe acest țărm ca să-și caute adăpost și hrană, pământul zguduit de cutremure l-a înspăimîntat. Cerul era și ziua și noaptea negru, iar din țărm marea sfâșia bucată după bucată. Și atunci Mahukutah a sărit iarăși în mare

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
de furtună și că întîi plutise o zi și o noapte pe o scândură, iar apoi când scândura i-a fost smulsă de valuri, a înotat cum a putut până când apa l-a aruncat pe un țărm. Mergând pe acest țărm ca să-și caute adăpost și hrană, pământul zguduit de cutremure l-a înspăimîntat. Cerul era și ziua și noaptea negru, iar din țărm marea sfâșia bucată după bucată. Și atunci Mahukutah a sărit iarăși în mare, având mai multă nădejde

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
valuri, a înotat cum a putut până când apa l-a aruncat pe un țărm. Mergând pe acest țărm ca să-și caute adăpost și hrană, pământul zguduit de cutremure l-a înspăimîntat. Cerul era și ziua și noaptea negru, iar din țărm marea sfâșia bucată după bucată. Și atunci Mahukutah a sărit iarăși în mare, având mai multă nădejde în apă decât în pământ. Când se depărta înotînd, a auzit o bufnitură surdă și întoarse capul, apucând să mai zărească țărmul de pe

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
din țărm marea sfâșia bucată după bucată. Și atunci Mahukutah a sărit iarăși în mare, având mai multă nădejde în apă decât în pământ. Când se depărta înotînd, a auzit o bufnitură surdă și întoarse capul, apucând să mai zărească țărmul de pe care plecase și pe care în clipa aceea îl înghițeau valurile de tot. Iar când crezu că își trăiește ultimul ceas al vieții, valurile aruncară spre el o plută. Cu cele din urmă puteri pe care le mai avea

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
bărbaților. Se făcură urâți acum; dar nu se mai gândea nimeni la frumusețe. Război de țesut firește nu aveau, însă aveau răbdare. Zile și nopți șezură femeile și țesură un soi ciudat de pânză aspră și rară. Valurile aduseseră pe țărm tulpina unui arbore strâmb. Mahukutah tăie cu cuțitul de cremene capetele netrebuitoare ale frânghiilor plutei, le desfăcu și le împleti din nou. Ierburile acele lungi se dovediseră mai bune decât frânghia adevărată: nu putrezeau. Făcură un topor de cremene și

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Agățară pânza, și luîndu-și apă într-un fel de butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută și porniră spre apus. O lună sau poate mai mult îi purtă vântul încolo și încoace, până când poposiră din nou pe un țărm. Marea le dăduse uneori hrană, adesea necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
poate mai mult îi purtă vântul încolo și încoace, până când poposiră din nou pe un țărm. Marea le dăduse uneori hrană, adesea necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor. Văzîndu-i pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia apelor, băștinașii nu-i omorâră, nici nu-i socotiră dușmani. Pe acești băștinași nu-i cunoștea

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor. Văzîndu-i pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia apelor, băștinașii nu-i omorâră, nici nu-i socotiră dușmani. Pe acești băștinași nu-i cunoștea nici Mahukutah, care se mira că țărmul cel bănuit n-a fost al țării lui. Băștinașii împodobiți cu pene îi învățară să înghită fumul unei ierbi amețitoare cu mireasmă plăcută, pe care o aprindeau la capătul unei țevi de lemn, ținând fiecare pe rând capătul celălalt în

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și ei pene în jurul capului și să deprindă obiceiurile și limba locului. Iar Mahukutah își drese pluta, primind în dar de la băștinași tulpini de copaci, frânghii, pânză și arme de cremene, și într-o bună zi plecă în jos pe lângă țărm să-și caute țara. O păstoriță atlantă se aruncă în valuri și înotă după pluta lui și rămase cu el. Iar când Mahukutah cu femeia sa, după multe nopți și zile de viață pe mare, trăgând uneori la mal să

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
în valuri și înotă după pluta lui și rămase cu el. Iar când Mahukutah cu femeia sa, după multe nopți și zile de viață pe mare, trăgând uneori la mal să-și caute hrană și apă, ajunse la capătul unui țărm, fu bucuros că recunoaște și apele și stelele, și cârmi spre apus în altă mare, oprind pluta dincolo de niște insule lungi, unde pe o limbă lungă și lată de pământ despărțitor al mărilor se afla țara lui. Mahukutah merse cu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
îl întrebau cum se numea țara scufundată și el le răspundea că țara scufundată s-a numit Ațtlan. Toți au fost bucuroși să afle în sfârșit dezlegarea tainei uriașelor valuri și cumplitelor vânturi care bântuiseră nu de mult și pe țărmurile lor. - A pornit o ploaie neagră de smoală deasă - istorisea Mahukutah - și oamenii deznădăjduiți voiau să se urce pe acoperișurile caselor, dar casele se prăbușeau și îi aruncau la pământ; voiau să se urce în vârfurile copacilor, dar copacii îi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
pretutindeni. Oameni pe plute, pe sfărâmături de corăbii sau călare pe trunchiuri de copaci și pe bârne căutaseră să scape în cea din urmă clipă de urgie, și cei mai mulți dintre ei au pierit. Unii însă au izbutit să ajungă pe țărmuri necunoscute, dincolo de orice capăt bănuit al lumii, unde au și rămas, uitîndu-și țara scufundată în mare, dar sădind în amintirea neamurilor în mijlocul cărora se așezau vestea îngrozitoare adusă de dânșii. Această veste a rămas, prefăcută de oamenii fiecărui veac, după

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
lor adusă pe corăbii, și toată minciuna, lăcomia și cruzimea lor. Se povesteau multe lucruri despre faptele petrecute o dată cu venirea atlanților, unele din ele deosebit de stranii. Astfel, cineva spuse că în clipa când armata lui Puarem începu să iasă pe țărm, din corăbii, un țăran uscățiv și tăcut și-a lăsat plugul în țarină și s-a aruncat în apele râului Hapi, printre crocodili. Nimeni însă nu știa ce spaimă îl mânase pe țăran la asemenea moarte. Țăranul se numea Hunanupu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
fost vreodată în munții de la capătul răsăritean al mării aceleia lungi care începea din dreptul Atlantidei? întrebă Hor. Mi-ai vorbit mai de mult de ei. - În capătul Mării dintre Pămînturi? Da. Cunosc toate țările de-acolo, și țara de pe țărmul de sus, a hananeilor, și țările Sumer și Akkad, și țara Haru, unde sunt munții de care întrebi... - Cum sunt munții din țara Haru? - Buni, destul de înalți, au un podiș larg, sus de tot... Dar cum o să nimerim acolo? Cred

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
mai atinge nici de tine, nici de femeia ta. Mai-Baka îl privi cu recunoștință și vru să cadă în genunchi, dar străinul îl opri și-l rugă să povestească mai departe. Mai-Baka urmă: - Eu și cu alții am fugit spre țărm. Nu știu de ce am fugit spre țărm, căci marea era sălbatică. Și am alergat de-a lungul țărmului spre miazăzi, fără să știm încotro. Dar zeii au fost buni: am găsit o corabie fără pânză, părăsită de atlanți. Marea încă

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
femeia ta. Mai-Baka îl privi cu recunoștință și vru să cadă în genunchi, dar străinul îl opri și-l rugă să povestească mai departe. Mai-Baka urmă: - Eu și cu alții am fugit spre țărm. Nu știu de ce am fugit spre țărm, căci marea era sălbatică. Și am alergat de-a lungul țărmului spre miazăzi, fără să știm încotro. Dar zeii au fost buni: am găsit o corabie fără pânză, părăsită de atlanți. Marea încă n-o spărsese și ne-am suit

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
în genunchi, dar străinul îl opri și-l rugă să povestească mai departe. Mai-Baka urmă: - Eu și cu alții am fugit spre țărm. Nu știu de ce am fugit spre țărm, căci marea era sălbatică. Și am alergat de-a lungul țărmului spre miazăzi, fără să știm încotro. Dar zeii au fost buni: am găsit o corabie fără pânză, părăsită de atlanți. Marea încă n-o spărsese și ne-am suit în ea. Am dezlegat-o de la țărm și pentru că mai erau

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
alergat de-a lungul țărmului spre miazăzi, fără să știm încotro. Dar zeii au fost buni: am găsit o corabie fără pânză, părăsită de atlanți. Marea încă n-o spărsese și ne-am suit în ea. Am dezlegat-o de la țărm și pentru că mai erau câteva vâsle, am vâslit. Era ziuă, dar era întuneric și nu erau stele, nu știam unde e răsăritul. Eu știam că la răsărit de Muntele de Foc este acel țărm de unde ai venit tu, zeul meu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
în ea. Am dezlegat-o de la țărm și pentru că mai erau câteva vâsle, am vâslit. Era ziuă, dar era întuneric și nu erau stele, nu știam unde e răsăritul. Eu știam că la răsărit de Muntele de Foc este acel țărm de unde ai venit tu, zeul meu bun, prin pustiul cu nisip până în oază. Mă uitam la Muntele de Foc și căutam să cârmesc așa ca să-l avem numai în spate. Am plutit o zi și o noapte, dar nu știu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
venit la mine pe munte. Eu înainte nu l-am știut, numai el mă știa. Am plutit greu, și doi au murit de sete. Noi am răbdat. Și Ntombi a răbdat. Apoi ni s-a spart corabia de valuri. Dar țărmul era aproape și am scăpat. Nu era nimeni pe țărm, numai noi. Ne-am făcut arcuri și sulițe de lemn. Eu aveam topor, l-am luat cu mine la brâu și nu l-am pierdut. Valukaga avea cuțit. Am mers

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
știut, numai el mă știa. Am plutit greu, și doi au murit de sete. Noi am răbdat. Și Ntombi a răbdat. Apoi ni s-a spart corabia de valuri. Dar țărmul era aproape și am scăpat. Nu era nimeni pe țărm, numai noi. Ne-am făcut arcuri și sulițe de lemn. Eu aveam topor, l-am luat cu mine la brâu și nu l-am pierdut. Valukaga avea cuțit. Am mers pe țărm până am găsit o peșteră și ne-am

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
aproape și am scăpat. Nu era nimeni pe țărm, numai noi. Ne-am făcut arcuri și sulițe de lemn. Eu aveam topor, l-am luat cu mine la brâu și nu l-am pierdut. Valukaga avea cuțit. Am mers pe țărm până am găsit o peșteră și ne-am oprit acolo. Valukaga a văzut că peștera are un puț și a coborât în el, și când a ieșit avea în brațe bolovani care sclipeau galben. Ne-a spus că el e

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
un arc și săgeți din crengi cu vechiul lui cuțit de aramă, și aducea într-o mână câteva păsări. Iar după alt răstimp, Ntombi aduse pe frunze bucăți de carne friptă. Numai Mehituasehet nu se îndura să se scoale de pe țărm, unde soarele doar se strecura spre ea prin frunzișul unei tufe, dar briza o mângâia plăcut. Doar când se simți privită de cârmaci, deși nu știa dacă e sau nu e văzută întreagă, se îmbrăcă și se apropie de ceilalți

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
sau adunând hrană pentru ei, căci Uh își luase numărul trebuitor din sîmburașii și pietricelele lui, cum îi numeau hrana pământenii. Iar acum îl chema cârmaciul. Uh era îngrijorat și-i molipsi de îngrijorare și pe ceilalți. Până în vale, pe țărm, aveau de mers câteva ceasuri... Min trebuia să știe că l-au auzit. Uh ridică mâna în sus... În mână avea o țeavă scurtă, pe care nici Auta n-o cunoștea. Din țeavă izbucni o dungă de văpaie neagră care

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
topit în smalț a unor ciudate și foarte frumoase închipuiri de oameni și duhuri, sau chiar de animale. La altceva se gândea însă Mai-Baka. El credea că alți zei, poate zeii răi ai deșertului și duhurile pădurii, au năvălit pe țărm să se lupte cu zeii lui ocrotitori. Ntombi bănuia că se vor fi furișat spre luntrea zeilor fiare aprige, poate lei ca leul care o înspăimîntase pe ea de mult, făcînd-o să se urce în copac și astfel să scape

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]