13,876 matches
-
rubrici fiind înlocuite cu altele noi. G. Călinescu va contribui substanțial la afirmarea „atitudinii hotărâte”, îndeosebi prin note cu accente de pamflet la adresa „Gândirii”, a lui Nichifor Crainic și a „noii generații”, dar, excedat probabil de ponderea dată ideologicului, va abandona redacția în iunie 1934. Curând pe copertă vor apărea numele directorilor: Mihai Ralea și Ernest Ene, acestuia luându-i locul, din iulie 1937, Constantin Vișoianu, schimbat și el, în martie 1940, cu George Oprescu, ca și numele redactorului-șef: D.I.
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
unui dictator: crearea pe 6 aprilie 1793, a Comitetului Salvării Publice, controlat de iacobini, iar, după aceea numai de Robespierre; crearea pe 7 noiembrie 1917, a Consiliului Comisarilor Poporului, sub controlul din ce în ce mai autocratic al lui Lenin. Iar dacă Robespierre a abandonat „Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului” din 1789 în favoarea domniei Virtuții, Lenin proclamă, în fața Adunării Constituante, pe data de 18 ianuarie 1918, „Declarația Drepturilor Poporului Muncitor” care abolește drepturile omului în Rusia. Cu această diferență totuși în luna Thermidor a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
78,2 milioane tone, în 1913, la 48,2 milioane tone în 1920. Cu prețul unor mari sacrificii pentru popor (îndeosebi o teribilă foamete* care lovește țărănimea în 1920-1922), bolșevicii câștigă războiul civil în 1921, dar Lenin e obligat să abandoneze „comunismul de război” și să propună Noua Politică Economică - NEP* - pentru a evita prăbușirea generală. în ciuda acestui recul tactic, el a reușit, în cinci ani, să instaureze un regim recunoscut din 1922 pe plan internațional. și, mai ales, îmbinând cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1922. și, spre deosebire de ceilalți pretendenți, el a înțeles natura totalitară a regimului inventat de Lenin, pe care el va trebui să-l perpetueze dacă vrea să se mențină la putere, precum și slăbirea conjuncturii revoluționare în Europa, fapt care incită să abandoneze ideea expansiunii sistemului comunist prin înmulțirea revoluțiilor sociale, și să adopte ideea „construirii socialismului într-o țară”, URSS. începând din 1927, problema succesiunii lui Lenin este definitiv rezolvată. Stalin reușind să-i expulzeze pe Troțki și pe Zinoviev din Biroul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fatidică „Atunci când întârzii ești pedepsit de viață”. Zece zile mai târziu, Honecker e nevoit să demisioneze. Dar nici succesori săi nu reușesc să restabilească situația. în paralel, în Ungaria, situația evoluează cu repeziciune. Pe 8 octombrie, PC ungar hotărăște să abandoneze orice referire la comunism și își ia numele de Partid Socialist Ungar, rupând cu întreaga simbolică* bolșevică. Iar, în urma unei „mese rotunde” reunind puterea și opoziția, pe 23 octombrie este proclamată republica și este promulgată o constituție care instituie pluripartitismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
există o burghezie progresistă, cu o sensibilitate națională, care să se poată proclama liberală și democratică”. Mariategui extinde această analiză la întreaga Americă Latină: revoluția latino-americană nu va putea fi decât socialistă. Stalinism, front și antifascism începând din 1934, IC abandonează linia sa sectară „clasă contra clasă” și inițiază strategia sa antifascistă, implicând colaborarea comuniștilor cu forțele democratice și moderarea discursului său. Această politică este impusă de situația europeană și nu ține cont de condițiile specifice din America Latină. Fiecărui aspect al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iunie 1917 -, minată de răzvrătiri ale soldaților și de dezertări masive în toamna anului 1917 - Martov și Pasternak vor vorbi de „revoluția soldățimii” - apoi de izgonirea ofițerilor, după 7 noiembrie 1917, și în sfârșit de semnarea tratatului de la Brest-Litovsk, care abandona puterilor centrale partea cea mai occidentală a imperiului țarist. Actul înființării Armatei Roșii ține parțial de utopie* - prin egalitarism* și prin referirea la Comuna din Paris; gradele și titlurile militare sunt abolite, pe 29 decembrie 1917, iar pe 12 ianuarie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de un corp special de ofițeri politici și întărită printr-o severă supraveghere polițistă internă. Este o armată de război civil național și internațional, iar Lenin a încercat, în 1920, împingând o ofensivă până la Varșovia, să exporte revoluția în Europa*. Abandonată în mod provizoriu după eșecul revoluției în Germania, în 1923 această orientare va fi reluată din luna septembrie a anului 1939. Militarizare și plan cincinal Totuși, în cursul anilor 1920, politica militară a PCUS rămâne ezitantă. O controversă îi opune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de cereale sunt prea importante pentru recolta mult mai slabă decât se scontase; dezordinea este generală; penuria, foametea* și epidemiile fac ravagii. Mao slăbește puțin controlul asupra gestionării comunelor populare. Cu un gest care pare unul de bunăvoință, el îi abandonează lui Liu Shaogi președinția Republicii. Când conducerea superioară se întrunește la Lushan, în vara anului 1959, mareșalul Peng Dehuai, unul din fondatorii Armatei Roșii*, crede că momentul este potrivit pentru a-și exprima criticele la adresa „micii febre burgheze” a Marelui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vara anului 1959, mareșalul Peng Dehuai, unul din fondatorii Armatei Roșii*, crede că momentul este potrivit pentru a-și exprima criticele la adresa „micii febre burgheze” a Marelui Salt. Reacția lui Mao este radicală: cum nu intenționase nicio clipă să-și abandoneze proiectul său comunist, el își convoacă garda apropiată, obține înlăturarea lui Peng și înlocuirea lui cu Lin Biao la Ministerul Apărării. și, în timp ce majoritatea conducătorilor nu mai îndrăznesc să-și exprime îngrijorările, Marile Salt înainte este relansat, în loc să fie încetinit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al celui de-al doilea Imperiu au fost organizate - și reprimate - numeroase conspirații: a carbonarilor, a neobabuviștilor, a anarhiștilor* și a republicanilor adepți ai insurecției - ca Auguste Blanqui, teoretician al „punerii mâinii pe arme”. Această tradiție conspirativă a fost practic abandonată în Franța după eșecul Comunei, dar ea a luat amploare în țări în care puterea a fost dictatorială. Printre revoluționarii ruși*, ea ia forma cea mai radicală, teoretizată de către Serghei Neceaev în Catehismul revoluționarului. în 1912, în Ce-i de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Or toate acestea sunt nenumărate și inevitabile, așa cum o arată, încă din 1921, foametea* care lovește Rusia (provocată în parte și de o eroare în prevederea recoltei) și ruinarea generală a economiei rusești. în 1921, Lenin va fi obligat să abandoneze acest „comunism de război” și să adopte Noua Politică Economică (NEP)*; este vorba de un fel de economie mixtă, cu o industrie și un comerț exterior etatizate și cu o agricultură și un sector meșteșugăresc private; ea funcționează ca o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rapidă a PC german de către naziștii înlătură orice speranță într-o revoluție germană și-l obligă pe Stalin să se aproprie de Franța și de Marea Britanie. El își însoțește această evoluție diplomatică cu o schimbare completă a strategiei IC, care abandonează linia „clasă contra clasă” în beneficiul unei politici de front* popular. Această strategie de alianță se concretizează printr-o creștere considerabilă a influenței IC europene, bazată pe temele antifascismului*, a luptei pentru pace* și a unității mișcării muncitorești. Unele PC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contracte pe cincizeci de ani, suscită neîncredere și are puține efecte. Pentru a recâștiga susținerea populației, Gorbaciov mărește numărul concesiilor: în martie 1990, este abolit rolul conducător al PCUS și este restabilită proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. Dar, dacă abandonează postul de secretar general al partidului și, în martie 1990, este ales președinte al URSS, Gorbaciov este atacat atât de conservatori, cât și de liberali: după exemplul lui Boris Elțîn, președintele Federației Ruse, aceștia rup cu PCUS în iulie 1990
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de a-și hrăni țăranii. Penuria de alimente și apoi foametea apar încă din iarna anului 1958. Informat, Mao acceptă niște măsuri ceva mai suple care deconcentrează comunele și reduc obiectivele industriale. Ca semn de înțelegere a situației, el îi abandonează, în aprilie 1959, președinția Republicii lui Lin Shaogi. Pare pe cale de a se forma un consens în favoarea unei încetiniri. Totuși, în vara anului 1959, izbucnește o criză care relansează Marele Salt. într-adevăr, mareșalul Peng Dehuai decide dintr-odată să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fi refăcut ca aliat al americanilor”. Această dialectică război/revoluție, reactivată de PC chinez și de PC vietnamez, apoi de o largă fracțiune a stângismului* european, și culminând cu viziunea apocaliptică a unui război civil mondial nuclearizat, a fost progresiv abandonată în URSS, mai întâi de către Hrușciov*, apoi, în mod definitiv, de către Gorbaciov* atunci când a fost confruntat cu sfidarea militară americană a „războiului stelelor”. Astfel, Războiul - real sau potențial - a jucat un rol decisiv în tot cursul existenței sistemului comunist mondial
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
hegelienii germani Friedrich Strauss și Marx Stirner care, după afirmațiile lui Ludwig Fenerbach, ar fi rămas înțepeniți în gândirea lor critică la adresa reprezentărilor religioase, incapabili să vadă în politică, și deci în stat, creuzetul alienării moderne. Cu „știința capitalului”, Marx abandonează aspectul filosofic al alienării prin gândire pentru a reduce „iluzia” la mecanismele economice. Capitalul, al cărui prim volum este publicat în 1867, este considerat a ridica vălul de pe reproducția claselor sociale, distrugând astfel credințele împărtășite de capitalist și de muncitor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
antrenează combatanți turci din Devrimci Sol și se aliază cu ASALA armeană. Foarte slăbit în urma confruntărilor cu armata turcă, OȘalan declară în 1995 o încetare unilaterală a focului, acceptă ideea unei autonomii kurde în sânul unui sistem federal turc și abandonează marxism-leninismul*. Dar în 1997-1998, PKK e zdrobit din punct de vedere militar, OȘalan este expulzat din Siria și capturat de turci în februarie 1999. în aprilie 1999, PKK își ia numele de Congresul pentru Libertate și Democrație a Kurdistanului, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el rămâne animat de intenții „imperialiste”), iar PCF îi denunță pe francezii care, la Vichy ca și la Londra, ar vrea să vadă Franța reintrând în război. Numai că degradarea relațiilor germano-sovietice devine perceptibilă când, pe 26 aprilie 1941, IC abandonează prioritatea acordată până atunci luptei pentru pace. Odată cu atacul german contra URSS, toți comuniștii se mobilizează într-un război total contra ocupantului, readucând în actualitate sloganele cele mai șovine ale războiului din 1914-1918: „Fiecare să omoare măcar un fritz!” Lupta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
armate*, înțeleasă ca un mod de integrare a politicului cu strategia militară, și ca o metodă spațio-temporală pentru păstrarea în permanență a inițiativei. Este reintegrat în grupul conducător* în cursul întrunirii de la Zunyi, în ianuarie 1935, iar Zhou Enlai* îi abandonează controlul afacerilor militare. Dar poziția lui variază în funcție de soarta campaniei. Când Zhang Guotao refuză leadershipul său, mai mulți tovarăși de arme îl urmează pe acest concurent. Mao nu-și păstrează și nu-și întărește influența decât datorită bolii lui Zhou
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inclusiv în țările aflate sub ocupație germană, menajează nazismul. în Statele Unite, comuniștii rămân pe poziții izolaționiste până la 22 iunie 1941. în țările cotropite de Reich, după ce au încercat să joace cartea legalității, comuniștii ridică treptat glasul împotriva ocupantului, fără să abandoneze totuși ostilitatea față de Anglia și Rezistența* naționalistă. în ciuda dificultăților clandestinității și a amplorii dezertărilor, aparatele comuniste, formate de cadre alese cu grijă, își păstrează încrederea în Stalin, din plin justificată din punctul lor de vedere de extinderea teritorială a URSS
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
devine un aparat administrativ care generează o gigantică birocrație* ce are în frunte nomenclatura. PCUS numără 600000 membri încă din 1920 și mai mult de un milion în 1926. Aceștia își schimbă statutul de militanți cu acela de aparatcici și abandonează etica dezinteresului pentru aceea a noii elite privilegiate și atotputernice, dar care datorează supunere absolută față de partid. Pe de altă parte, sub presiunea circumstanțelor care favorizează predispoziția totalitară a leninismului*, partidul devine monolitic încă din martie 1921, când Lenin interzice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o primă etapă, PCF trece printr-o perioadă de acalmie: efectivele îi cresc din nou și, în 1977, cucerește numeroase municipalități. Concomitent, se apropie de PCI* în cadrul eurocomunismului, critică URSS și, în timpul celui de-al XXII-lea Congres din 1976, abandonează principiul dictaturii proletariatului. Dar politica sa de deschidere este favorabilă PS și provoacă dezbinări în propriile-i rânduri. Prin urmare, preferă să se despartă în 1977, provocând înfrângerea stângii la alegerile legislative din 1978. Declanșează violente atacuri împotriva fostului aliat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
observator, estimând că „Manifestul Partidului Stângii Europene”, adoptat în mai 2004, nu se înscrie îndeajuns în perspectiva anti-capitalismului. Puternice disensiuni au apărut astfel în timpul întâlnirii de la Atena, din 2005: Die Linke - PDS, purtător de cuvânt al formațiunilor reformiste care au abandonat marxism-leninismul, este partizanul unei linii instituționale și electorale, în timp ce PRC italian vrea să se deschidă înspre mișcările sociale articulate în jurul criticii globalizării, în scopul organizării unei rezistențe europene împotriva neoliberalismului. Dar toate s-au pronunțat contra proiectului de Constituție Europeană
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
caracteristici comune aproape tuturor formațiunilor: o situație de concurență și de presiune în raport cu stânga democratică, cu tactici de alianță electorală, de toleranță guvernamentală sau de asociere la putere pe plan național, regional sau local. Pe terenul ideologic, aceste partide au abandonat leninismul*, noțiunea de partid de avangardă, centralismul democratic și încearcă să-și modernizeze programele și principiile de organizare. Se vor eterogene, acceptă curente și, din lipsă de bani, își reduc aparatul la un nucleu foarte profesionalizat. Prezintă o dublă față
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]