43,150 matches
-
un serviciu. Generalul Allard mi-a spus odată În glumă: „Este foarte greu să primești o slujbă aici - dar dacă ai fost angajat 114, e și mai greu să scapi”115. Dorind nespus să-și revadă pământurile natale după o absență de ani de zile, el Însuși ceruse permisiunea să plece pentru o perioadă scurtă de timp, permisiune pe care șiretul Ranjit Singh i-a promis În repetate rânduri că i-o va acorda- cu toate acestea Însă, a trecut multă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Aveam de gând să-l ofer majestății sale Împăratul Austriei, Francisc I, Împreună cu o pictură care Întruchipa un domn călare pe un armăsar. Am Îndrăznit să fac aceasta ca un adevărat supus austriac și pentru a-mi arăta - după o absență de douăzeci de ani - loialitatea față de monarh. Mărturisesc că dorința de a Îndeplini acest act de onoare În costumul adecvat a constituit și motivul pentru care am purtat costumul de Buhara de-a lungul călătoriilor mele prin Europa, În anii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
câteva răni, iar caii șchiopătau. Trăsura Însă era sfărâmată și necesita reparații. Nu pot Încheia relatarea acestei prime părți a aventurilor mele fără a aminti de profundele impresii cu care am pășit din nou pe pământul țării natale după o absență de atâția ani În care a trebuit să Înfrunt numeroase dificultăți. Dar sentimentele din adâncul inimii mele atinseră cele mai Înalte culmi atunci când am intrat În camerele unde mi-am petrecut fericita vârstă a copilăriei și când i-am găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
camerele unde mi-am petrecut fericita vârstă a copilăriei și când i-am găsit În viață pe ambii mei părinți scumpi și iubiți. Emoția mi se simți În glas și lacrimile Începură să-mi lunece pe obraji când, după o absență de douăzeci de ani, mi-am revăzut tatăl, mama, frații și surorile 196, când i-am strâns la pieptul meu ce tresălta de bucuria revederii, primind În schimb sărutările și urările lor de bun venit. Fiind Înștiințați de ziua sosirii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
că demararea unor asemenea cercetări merită efortul, iar evenimentul a fost privit ca o pedeapsă a divinității, căci prințul Își neglijase tatăl (regele); și chiar dacă acest lucru nu i-a cauzat moartea, În schimb i-a grăbit-o din cauza neatenției. Absența oricăror investigații asupra incidentului Îi făcu pe englezi să creadă că moartea lui No-Nehal Singh s-a datorat unui complot pus la cale de Dhian Singh care - În opinia lor -, ambițios cum era, văzu În prinț singurul obstacol În calea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
avea să ia În mâini frâiele guvernării, se Întâmplă ca sclavele lui Chund Kaur să sfărâme capul stăpânei lor cu o cărămidă În timp ce aceasta Își făcea siesta. Când se petrecură toate acestea, Sher Singh nu se afla În Lahore. În absența regelui, Dhian Singh le-a dat În judecată pe asasine, tăindu-le nasul, urechile și mâinile 223 În fața obștii adunate Înaintea biroului de poliție (kotoali), după care le alungă din oraș. Dar cum limbile le rămaseră nevătămate, femeile au susținut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rană de paloș. La cererea rezidentului, Lal Singh a poruncit să fie prinse căpeteniile, iar unul dintre ei, un brahman, a fost spânzurat În fața porților cetății, fără ceremonie și fără ezitare. Sir Frederick Currie este numit rezident la Lahore În absența lui Sir Henry Lawrence, care l-a Însoțit pe Lordul Hardinge În Angliatc "Sir Frederick Currie este numit rezident la Lahore În absența lui Sir Henry Lawrence, care l‑a Însoțit pe Lordul Hardinge În Anglia" Cauza principală a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În fața porților cetății, fără ceremonie și fără ezitare. Sir Frederick Currie este numit rezident la Lahore În absența lui Sir Henry Lawrence, care l-a Însoțit pe Lordul Hardinge În Angliatc "Sir Frederick Currie este numit rezident la Lahore În absența lui Sir Henry Lawrence, care l‑a Însoțit pe Lordul Hardinge În Anglia" Cauza principală a acestui incident În nici un caz insignifiant s-a spus că era aceea că un soldat englez al garnizoanei a tăiat cu sabia sa o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și țara mea natală. M-am bucurat de plăcerea ca la Întoarcere să fiu Însoțitorul generalului Ventura, care se grăbea spre India pentru a-și relua Îndatoririle. În călătoria noastră am avut multe discuții, iar evenimentele care se petrecuseră În timpul absenței mele din Lahore au devenit tema centrală. Cu acea ocazie, generalul mi-a povestit o Întâmplare care la Început era greu de crezut, considerând-o pură invenție sau mai degrabă o glumă; dar curând m-a convins de sinceritatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de la Kabul la Buhara m-am Întâlnit cu un afgan care venea din Buhara; era medic și geambaș și, se spune, consuma În fiecare zi un dram de arsenic pentru a-și menține apetitul pe care l-a pierdut În absența acestui remediu, și care fusese În obișnuința lui Încă din prima copilărie. Era un om Îndesat, trupeș, inteligent, spiritual, cu Înfățișare luminoasă și un păr negru lung. Următorul proverb i se potrivea cel mai bine: Quod cibus est aliis, aliis
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ultimul guvern sikh - autorului acestei lucrări pentru a-i primi și Întreține În calitate de gazdă pe cei unsprezece prizonieri englezi luați la Aliwal și conduși la Philur de Ranjur Singh. Ordinul Începe de asemenea cu semnătura lui Ghulab Singh, care, În absența lui Lal Singh, era atunci vizir temporar al statului Lahore. Motivul pentru care prezint aceste copii publicului este următorul: În decursul ultimului an, am fost informat de directorul general al biroului tipografic imperial din Viena că există 500 de tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Încrede complet În justețea dublului fantastic și, amăgit, În realitatea carierei sale secrete. De fapt, biografia acestui călător sas față de care Eliade fusese atât de liber explică, ea singură, atât mecanismele unor elemente de posteritate, cât și pe cele ale absenței referințelor. Biografia sa face parte dintr-o problematică istorică - raporturile culturale ale Europei cu Asia - În afara căreia este imposibil să i se redescopere sensul. Totul, și În cazul său, se leagă de climatul istoric și cultural care a scos Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și botanică). Honigberger e un exemplu optim pentru a invalida retorica unor contacte interculturale vide. Toate documentele edite și inedite puse În circulație până acum de istoriografia asupra medicului sas invită la sistematizarea unui fidel altruism. S-a invocat argumentul absenței mai multor mari orientaliști În cultura română modernă, Încercându-se justificarea anexării. Chiar dacă am semnalat pentru prima dată articole și traduceri În românește care i-au aparținut, suntem mult mai rezervați decât acei istorici care Îl considerau „orientalist român” argumentând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vechiul portret al lui Honigberger ori cu cel Îmbunătățit acum, cultura română are oricum - exact ca Anglia și Argentina, să zicem - atâta orientalistică pe cât ține să aibă. Problema este așadar În altă parte. Aceste erori mai păcătuiesc și prin flagranta absență a ironiei: nu avea aceeași problemă bunul, extraordinarul Gherasim Gorjan când traducea Halima, publicată la 1835? Ba da, Însă el pur și simplu scotea de acolo biografia mitică a lui Avicenna și o punea În loc pe cea a lui Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
singura care le-a mai evocat, va Însemna să revenim la un exemplu concret, restrâns și accesibil al cunoașterii legitime din care provin studiile asiatice. Acestea nu debutează niciodată și nicăieri fără a Înregistra diferența inițială, pierderea care le precedă, absența cu care luptă sau corijările pe care ar trebui să le Întrețină 1. În mai 1818, Thomas de Quincey scria: „Vechimea considerabilă a tot ce există În Asia, a instituțiilor, a istoriei și, pe deasupra, a mitologiei eietc. este atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
congresului au avut În vedere evoluția medicinei În țările balcanice și maladiile tropicale 4. Eliade nu figurează printre colaboratori; nu există sau nu au fost publicate Încă scrisori către prietenul său Bologa din acea toamnă, dar e limpede că pricina absenței (În 1934 va fi la un congres de istorie a științelor) se datorează plecării În armată și „unei vieți năzdrăvane și chinuite”. Un alt portrettc "Un alt portret" Chiar dacă dificultățile și rezistențele imprimate de fondul imaginarului autohton au fost redutabile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vor ivi”, articolul-program al seriei din 1910, semnat de Ion Scurtu, anunță o publicație „cu totul impersonală, liniștită, care să se mulțumească a da publicului bucăți literare alese, articole pozitive de critică și de știință, precum și o bogată formațiune culturală”. Absența unui program estetic, suplinit, în diverse etape, de comandamente ideologice, lipsa de discernământ critic au făcut ca, adesea, lângă nume de primă mărime, paginile S. să găzduiască produse literare ale unor manufacturieri veleitari, în timp ce vehementele exortații din articolele de direcție
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
în imaginarul lectorului, făcându-l părtaș neliniștilor poetului. Un statut de anticameră a lirismului reflexiv îl au și poemele mai ample ce reiau motive biblice (Eva, Iuda), glosează tema ciclurilor istorice (Lumile, Civilizația) sau deplâng, în urma unei fervente căutări eșuate, absența divinității, a Logosului. Ca atitudine - și cu reflexe izomorfe în stil - poetul se vădește un dual: melancolic și exuberant, claustrat în faldurile tăcerii sau coborând frenetic, vitalist „în stradă”, visător și atent la urgențele veacului, ca în versurile din Viața
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
ar putea spune că e tributar, în chip hotărât, unui scriitor, lăsând la o parte rădăcinile înfipte în literatura lui Ștefan Bănulescu. De toți afinii săi, Tudor Dumitru Savu se desparte prin temperamentul impulsiv și exuberant, dar mai ales prin absența rafinamentului manierist, prin lipsa preocupărilor pentru exercițiul parodic. Fondul prozei sale vine din ingenuitatea basmului. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Marginea Imperiului, Cluj-Napoca, 1981; Treizecișitrei, București, 1982; De-a lungul fluviului, Cluj-Napoca, 1985; Fortul, București, 1988; Cantacuzina, Cluj-Napoca, 1995; Echipa Generalului
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
Adrian Păunescu, Florența Albu, Gheorghe Tomozei, Petre Ghelmez, Al. Andrițoiu, Ion Brad, Mihai Negulescu, Tiberiu Utan ș.a.) până la cei ale căror prime cărți apar abia după 1970 (Nicolae Dragoș, Mircea Florin Șandru și mulți alții). În schimb, se face simțită absența poeților din generația ’80, a căror creație, mai mult sau mai puțin nonconformistă, era tolerată, dar nu agreată la nivel oficial, astfel încât nu avea cum să își găsească locul tocmai în cotidianul PCR. Tot mai agreate au fost, îndeosebi între
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
cronici literare semnate de M. D. Ioanid, C. V. Gerota, Const. D. Ionescu. Sunt publicate două recenzii la volumul al doilea din Memorii de E. Lovinescu, în care comentatorii, iar Al. Dima și C. V. Gerota, îl acuză pe mentorul „Sburătorului” de absența totală a obiectivității, de poetizare a materialului critic și de exuberanță imaginativă. Tot C. V. Gerota scrie un studiu intitulat Estetica lui Caragiale, iar Al. Dima și Ovidiu Papadima semnează articole despre Mihai Eminescu. S. conține și două articole comemorative de
SECOLUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289599_a_290928]
-
Sunt urmărite metamorfozele sugestiilor goticului flamboaiant, dar și apropierea de morfologia barocă, sub influența lui Caravaggio, cu jocuri ale mișcării personajelor. Fraza lui S. este alertă și nuanțată când descrie obiectele, apropiindu-se de un lirism apofatic când vorbește de absența ființei în Furtuna, luminată de o prezență covârșitoare: „Sub ceruri schimbătoare și dramatice au rămas, ca după o mare catastrofă istorică sau cosmică, doar ruinele mândrelor așezări umane”. Eseistul analizează și citează câțiva poeți, contemporani ai artistului, care au consacrat
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
reintegrării unor veterani ostracizați, ca Lucian Blaga sau Ion Vinea, pe pragul deceniului al șaptelea. Crestomație cu arie largă de cuprindere problematică și numeroase reveniri în spirală asupra unor subiecte și protagoniști, investigarea operată de S. a suplinit cu succes absența edițiilor de documente stocate în arhivele Serviciului Român de Informații, de memorialistică și corespondență, a unor noi istorii literare. SCRIERI: Carte rară și prețioasă. Sec. XVI-XVIII, I-II, Sibiu,1991-1992; România în timpul primului război cultural (1944-1948), vol. I: Trădarea intelectualilor
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
excepțional opere de un nivel superior”, cărturarii români din primele secole de existență a cuvântului scris în slavonă și mai târziu în română adăpostind în sbornice și manuscrise tot ce a fost superstiție, tipic ori naivitate. Accentuarea, oarecum vehementă, a absenței în literatura română veche a textelor din Antichitatea clasică și din umanismul bizantin îl apropie pe Ș. de orientarea din slavistică (reprezentată de Francis J. Thomson și Victor M. Zivov), potrivit căreia materialul literar slav ortodox premodern reflectă nu cultura
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
volumul din 1998, izvorând dintr-o sensibilitate acută la „misterul existenței în însăși existență”. Sintagma ce servește drept titlu al cărții, „omul ciudat”, este o autodefiniție a eului liric, așa cum îl lasă traversarea „patimilor”, trăirea contingenței, finitudinea sau „urgența” morții, absența scopului ultim, lipsa libertății, precaritatea sufletească. Fără trecut, amnezic, dar și fără viitor, eul liric se percepe ca obiect („dus de viață cu trăsura”, Palma), piatră sau lemn, copac (Eu, copacul sau, într-un scenariu mai complicat, Moartea unui baobab
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]