8,468 matches
-
vechi. Camera Agricolă ne sta la dispoziție să ne procure tot ce-i necesar agriculturii atât din țară cât și din străinătate, bun înțeles contra cost. Până aci am vorbit ce ne dă pământul acesta prin munca și sudoarea țăranului. Acuma să pomenim ce ne dă iel fără muncă și fără nici-un fel de tacsă sau cost, apă rece și bună, adică apă ca de la munte. Să pomenesc aci unele fântânițe, cum le numim noi, adică izvoare cu apă. Întâi să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-i zice Budulăul Boltașului, pentru că tot boltașul Scorobeț a pus un buduloi de țiment aci ca să stea la vedere și să nu se astupe fântânița când calcă vitele. I-a dus iel și peștișori mici, crăieți, în ia. Nu știu acuma dacă mai stă sau nu s-a astupat că nu le mai are nime grija să le curețe. Să trecem la Trocile boltașului în părăul Secșoara. Cam la jumătatea lui are un izvor mare și bun de nu seacă niciodată
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
avansate, unde agricultorul se transformase deja în fermier, lucrând cu mijloace moderne de mare productivitate pe suprafețe extinse, prin asocieri constituite pe baza unor legi ce le garanta participare cinstită la reparizarea beneficiilor obținute din exploatarea suprafețelor pe care erau acuma stăpâni. A fost o epocă scurtă în istoria de două ori milenară a României, în care s-a simțit o creștere a nivelului de viață pentru aproape întreaga populație a țării, o prosperitate de care beneficia fiece om harnic și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
I know. Romania country, Budapest capital!» și-a ațipit mulțumit că în cinci secunde a tranșat o problemă prin care ne-a hotărât soarta aruncându-ne în marasmul comunist pentru cel puțin 50 de ani. Aproape 50 de ani de acuma încolo, bieții țărani din Cârțișoara, ca de altfel din toată România vor scruta cerul întrebându-se: «Când vin americanii?». Americanii, o nație, un popor din care 99 de locuitori dintr-o sută, nu știau atunci, după cum nici astăzi nu știu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
414, adică într-o proporție de peste 90 la sută. Deținând majoritatea zdrobitoare în parlament prin falsificarea alegerilor, prin furt de urne, prin înlăturarea reprezentanților partidelor necomuniste de la centrele de votare și câte încă alte metode, comuniștii fac în țară, de-acuma, legea lor. 3. Colectivizarea Preluând așa dar puterea sub scutul ocupației sovietice, noul parlament, totalitar de acum, desființează mai întâi orice formă de opoziție politică, dizolvând partidele așa zis istorice, curând îl va determina prin lovitură de stat pe regele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
plăti pentru «ziua muncă», mai puțini bănuți decăt se aruncă în pălăria unui cerșetor. Așa dar, Lenin-Făt Frumos în luptă cu Țăranul român-Zmeul-Zmeilor, iese victorios, îi răpește țăranului petecul de ogor și-l transformă în ceapist. Îl va plăti de acuma cu ziua, indiferent de suprafața de teren și de inventarul agricol viu sau mort cu care a intrat în C.A.P., îl va face, după cum am mai zis, pălmaș pe propria sa bucată de pământ pe care de generații întregi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o lichidare a rezultatelor muncii lor de peste 27 de ani, lichidare în cel mai strict sens al expresiei, transformând, fără vreun discernământ în câteva zile, toată agoniseala lor în praf și pulbere, ca să se întrebe acum de ce nu mai primesc acuma aproape nimic de pe lotul lor de pământ din totdeauna care se tot micșorează an de an, din care nu vor mai avea nimic până ce administratorii satului se vor hotărî să le elibereze vreodată mult așteptatul Titlu de Proprietate. Toate adunările
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
instalării au dat speranțe că vor rezolva operativ problemele, dar pe care le-a încurcat și mai tare, astăzi fiind eliberate numai 2 (două) titluri de proprietate, populația satului putând să aștepe, eventual încă o generație, două sau trei de acuma încolo, cunoscut fiind că ceea ce se amână sine die, până la urmă nu mai are motive să mai fie făcut. Pentru cine mai are răbdare să afle cum mai stau lucrurile sub aspectul aplicării legilor fondului funciar emanate de la parlamentul României
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
uite pe cine avem noi aicea !... Ce e, Bădescule, ce e, mă, Prioteasa ? Ia uite-l și pe Rotaru !... Bine, mă, băiatule, te credeam băiat cuminte... Bine, măi, Bădescule, ce-o să zică mama ta ? Mă, dacă vă dau o labă acuma, vă sar țigările din gură la toți !“. Maică-mea fusese profesoară la liceul ăsta. Pe Rotaru îl credea băiat cuminte pentru că era bun la atelier, iar proful era de fapt inginer și ne preda, în paralel cu atelierul, nu știu ce tehnici
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
făcut să mă bîlbîi cînd a venit vorba despre ele. Min ciuna despre cărțile citite (de fapt, necitite) este o adevărată virtute a intelectualului. Este una din strategiile lui de supraviețuire./ Cît despre mine, am redevenit un singuratic, numai că acuma priveam lumea de pe alte poziții. De pe ce poziții ? în primul rînd, de sus. Noaptea, după ce ai mei se culcau, ieșeam pe balcon să fumez o țigară (deschideam ușa cu mare atenție și, pentru că făcea foarte mult zgomot, care ar fi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cît de deștept eram eu și cît de nedreaptă nota, dar cînd am ajuns la homerism (pe care-l lăsasem la urmă, pentru un efect maxim) m-a privit dintr-odată cu interes. „Ei - ziceam în gîndul meu - vedeți și voi acuma cu cine aveți de-a face !“ Ceva în genul ăsta, se pare, gîndea și decanul, care fusese cucerit de cuvîntul acela magic. Prin urmare, mi-a ținut un discurs cu sfaturi despre cum trebuie să fie omul de cul tură
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a început să facă yoga de mic și asta l-a ajutat foarte mult. Că înainte să se apuce de yoga nu avea voie să facă nici cel mai mic efort, nu putea să alerge nici doi metri, și că acuma, la douăzeci de ani, poate să alerge și douăzeci. Pe moment, ne-a umplut și el de respect, dar după aia, cum el nu bea, nu fuma (deși, ca să pară de gașcă, nefericitul avea tot timpul iniția tive : „Hai, băieți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de tejghea. și asta, deși berea e harnică și se adună repede la vezică. „Piff !“ Prohabul îi stătea să pocnească. Adevărul e că avea o rangă cum puțini bărbați o au (poate că de aceea îl și remarcase chelnerița). și acuma, în plus, drăguța era și în poziție de drepți, la datorie. Stătea rezemat de bar și privea triumfător către ceilalți, care erau așezați la mese. Din cînd în cînd, trăgea cu coada ochiului către șliț, să vadă în ce stadiu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Trecea pe lîngă el și, cînd se aștepta mai puțin, îi frigea una, așa, ca din întîmplare. Nici nu-l privea. Sau cel puțin nu lăsa să se vadă. (îl privise ea, desigur, destul, și-l admirase... și mai ales acuma, cînd avea și el ce arăta !...) Toate bune, dar berea ame nința să rupă zăgazurile. Curios, știa că atunci cînd o ai sculată ți se taie pișarea. Numai că acuma trebuie să fi fost multă bere. ți se taie - ți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
privise ea, desigur, destul, și-l admirase... și mai ales acuma, cînd avea și el ce arăta !...) Toate bune, dar berea ame nința să rupă zăgazurile. Curios, știa că atunci cînd o ai sculată ți se taie pișarea. Numai că acuma trebuie să fi fost multă bere. ți se taie - ți se taie, dar cît să reziste și vezica aia ? Că doar n-o fi sac fără fund ! „Piff-Piff !“ Aaa, mai era și șmecheră. și avea o dexte ritate, tăticule, de parcă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
are un loc central și bine definit în reprezentările pictorilor naivi. În tablourile mele rurale, nu am pus niciodată accent pe vestimentația specific populară a țăranului român, să o reprezint cât mai detaliat, poate că nu am avut și nici acuma nu am răbdarea de a picta cruciulițele de pe o ie românească, am pus accent pe alte lucruri, cum ar fi casele specific românești, porțile, nu neapărat maramureșene ci mai mult porțile de prin partea Făgărașului de unde mă trag eu. Dar
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
carte. Zis și făcut, am trecut la treabă și în luna septembrie a anului 2006 am dat la tipar cartea. Îmi aduc aminte faptul că degetele mi se plimbau rapid pe tastatura calculatorului meu de acasă, (de altfel ca și acuma), semn că gândurile mele cele multe de-abia așteptau să se aștearnă pe hârtie. Aveam multe lucruri în cap, și pentru a nu uita, ideea cea mai bună era transformarea gândurilor în cuvinte sau fraze, așezate cuminți în carte. Așadar
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și punea mult suflet în tot ceea ce face. Am făcut și eu prima mea expoziție personală, cu aproximativ 40 de lucrări. Eram foarte emoționat, speram să vină multă lume la vernisaj, căci și asta era, și poate mai e și acuma un indicator al gradului de popularitate al pictorului în orașul în care expune. La vernisajul primei mele expoziții personale, împreună cu soția mea Carmen, niște colegi de serviciu, iar în dreapta jos este fata mea Andreea, pe atunci avea vreo 2 anișori
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
că-i greu, că nu se găsește pâine și carne? Eu am înlemnit și mi-am pus repede mâna peste gură, ca nu cumva să spun vreo prostie. Dar Doina a râs și mi-a spus să stau liniștit, că acuma nu se înregistrează nimica. Oricum am tras o sperietură strașnică, pe seama la care Doina Berchină s-a amuzat teribil, cred c-o făcuse dinadins. Pe perioada cât am stat la București ca să-mi veghez lucrările și ca să mai prind vreun
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
luăm alt apartament la Oradea mai micuț dar mult mai scump. După o perioadă de 6 luni în care am stat și la socrii mei, și alte 6 luni cu chirie, am reușit să cumpărăm apartamentul în care stau și acuma cu familia, bineînțeles cu un credit semnificativ de la o bancă din Oradea. În toată această perioadă nu am reușit să mă ocup aproape de loc de pictură, fiind foarte ocupat cu diversele probleme zilnice. După un timp m-am angajat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
macaz întro ediție specială a emisiunii 100%, moderată de Robert Turcescu. Iată o delicioasă mostră de maestru pus în încurcătură: „Ăăă... Să ne întoarcem... În primul rând despre acest scan... nu vreau să... ăăă... Ca să explic ceva din - sigur, că acuma nu suntem la o emisiune lite... - natura mea, după ce... Sigur, am fost destul de dur cu Mircea Badea, trebuie să recunosc.“ Nu căi dulce? De altfel, Cristoiu a fost un dulce de la un capăt la altul al emisiunii. Și când spunea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și de alta a capului, se lăsă să cadă pe o pernă moale și zise un cunoscut proverb: Oricât ai vrea în dragoste și în război nu-i ca-n toate celelalte”. Sunt sigură că omul pe care-l iubesc acuma va fi soțul meu peste ani de zile și cu siguranță o să-și amintească cum mă ceruse de soție în mijlocul străzii, cum mă amuțise cu sărutări și câte promisiuni făcuse.” Iubirea poate veni oricând, oriunde când nici nu te aștepți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
devenea tăcut ca un mormânt. Deseori îl întreba:De ce bei, mă? Ce plăcere găsești în alcool? - Știu că vinul este un lucru sacru. - Dar nu știi realitatea. Oamenii se diferențiază după felul în care îl consumă. Tu știi ce ești acuma? Ești un mâncător de nervi, iar cu tine alături nu obțin decât din nou singurătatea. Ești ca un medicament care înșeală, la suprafață fiind dulce, dar de fapt el fiind destul de amar. - Vrei să-ți fac o listă cu motivele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lua pe o cale care să n-aibă nici în clin cu establishment-ul nostru varză, nici în mânecă cu gagul anti establishment al jupânului Von Trier... dar poate că trebuia să se gândească puțin și la partea de marketing. Acuma, nouă ne-a plăcut, franțujilor, culmea, le-a plăcut și lor... însă vorba lui Andrei Gorzo după avanpremiera de la Cinematecă : la noi nu prea are public ! “i asta nu pentru că filmul ar fi abscons, cum se-ntâmplă la case mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fel de masturbare mai mult sau mai puțin intelectuală. Nu e nici o filosofie aici. Fie că privești cinemaul ca un business și faci filme comerciale, fie că îți dorești ca prin filmele tale să zgudui conștiințe, ai nevoie de public. Acuma, cum faci asta și ce compromisuri îți permiți pentru a atrage în sală un public admirator de Garcea și Van Damme e marea problemă cu care fiecare se luptă în felul său. Trebuie să recunosc că, oricât de mare ar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]