8,101 matches
-
mai târziu custode de York, a ținut până la moarte abstinența, vegherile și mortificarea trupului; dar față de ceilalți a avut mereu o atitudine de blândețe afectuoasă și angelică. Când se afla pe patul de moarte, rostea adesea către Maica îndurării, din adâncul inimii, aceste cuvinte: «Pentru Fiul tău, pentru Tatăl și Duhul Sfânt, eu te rog, o, Fecioară, să mă asiști la moartea mea și în ultima mea călătorie». Fratele Robert de Thornham, care a fost mai întâi guardian de Lynn, apoi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să fie acceptată». Sultanul a răspuns: «Nu aș îndrăzni să fac aceasta, însă mă tem că ai mei mă vor lapida. Totuși, eu cred că credința voastră este bună și adevărată». Și de atunci a avut mereu credința creștină în adâncul inimii. 6. Francisc nu a avut multe studii și nici nu avuse un învățător. Cu toate acestea, s-a dedicat predicării și nu a pronunțat nici măcar un cuvânt greșit. Același lucru este valabil și pentru Anton . Apostolii nu știau să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-l în via sa pentru a curăța spinii și mărăcinii, după ce i-a distrus pe filistenii ce îl atacau, iluminând patria și reconciliind-o cu Dumnezeu, sfătuind-o cu îndemnuri permanente. 3. El, ascultând vocea prietenului ce-l invita din adâncul inimii, s-a ridicat fără zăbavă, a rupt legăturile lumii pline de plăceri, asemenea unui alt Samson protejat de harul divin și, plin de însuflețirea Duhului, luând falca unui măgar (cf. Jud 15,15), printr-o predică făcută cu simplitate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
însă acest mod de lectură simplificator. De aceea considerăm utilă analiza modernă a operei ovidiene, ca univers imaginar autonom cu structuri și funcții specifice, în perspectivă istorică și comparată. Poetul, înainte de exil, era monden, ludic, luminos, dar acum coboară în adâncurile ființei sale și scrie versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și demnitate, și acest îndepărtat vlăstar, care, pentru a putea trăi, a trebuit să treacă de la curajul celor 306 Fabia, prin prudența și forța lui Fabius Conctator, care și-a salvat patria prin temporizare 368. Și Paulus, așadar, împărtășește, în adâncul sufletului său, aceeași experiență spirituală, caracterizată de curaj și prudență, cu cei mai înalți reprezentanți ai Fabiilor. Lui Paulus, Ovidiu este gata să îi povestească totul, pentru că nu mai poate suporta dificultățile exilului la Tomis (îi trece din nou în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
peste 500 de victime omenești și un număr foarte mare de prăbușiri și avarieri de clădiri, printre care prăbușirea blocului Carlton (cu 14 nivele din București), și a închisorii Doftana. Iată câteva relatări din reportajele apărute în presa vremii: “Din adâncurile pământului, au pornit duminică spre zori, convulsiuni puternice, scurte, zguduind scoarța terestră, ținând în suspensie tot ce e viață, surpând casele și dărâmând zidurile care n-aveau tăria rezistenței. în Capitală, între alte multe efecte ale mâniei elementelor dezlănțuite, o
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
puterea somnului, când cutremurul, de o violență necunoscută până acum, a zguduit Capitala din temelii. Clădiri solide, din beton armat, se clătinau ca niște jucării în bătaia vântului. Zgomote înfricoșătoare, de duduit de motor, întretăiate de mugete ce răzbăteau din adâncul pământului însoțeau cutremurul. Lumea trezită din somn de zguduiri puternice, alerga îngrozită, neștiind unde s-o apuce... Prin case, mobilele se mișcau, scârțâind din încheieturi, vitrinele cu sticle și veselă se răsturnau... Panica din interiorul locuințelor era sporită de zgomotele
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
mai puternice cutremure, numit Potopul cel Mare, a avut epicentrul în partea superioară a Golfului Piersic și în partea inferioară a Mesopotamiei. Cutremurul a avut faze de paroxism, în care răvășirea pământului a fost așa de puternică, încât “toate apele adâncurilor au fost deschise... inundând totul în jur”, exact așa cum se precizează în Biblie. Tot datorită acestui cutremur au luat naștere mișcări ciclonice, care au provocat ploi torențiale și inundarea Câmpiei Eufratului. * Aristotel (filosof grec, “cel mai mare gânditor al antichității
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
lui ,,ruptul potcoavei". În jocul narativ este prezent și simbolismul scoabei din ,,îmbinătura de lemn a bisericii..."62, unealtă magică folosită la descântatul apei sfințite. Prin magicele practici demult furate, Sara ajungea la captarea răului celorlalți în ,,alcătuirile argintii din adâncul vasului"63. Ritualul era interiorizat de un alt personaj al romanului, Iza. Scopul ultim este ,,slobozirea din gândul rău"64 al Celuilalt. Eliberarea spirituală este excelent descrisă de Aurel Brumă. Ea ne solicită inițiatică forță mentală de a sta ,,mână
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
prețuiesc autorul. Dar NEGURA lui Eusebiu Camilar strică siesta și provoacă insomnii multora. Sunt Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Între altele și poeziile Cântecul părului alb și Unui urmaș) corespondentul nostru voluntar e de părere că «străbate prin ele oboseala» și «sentimentul de bătrânețe». (Ă). Tov. Maria Banuș trebuie să facă sforțări serioase pentru a nu se Împotmoli În adâncurile poeziei așa-zise „intimiste”, sau „de cameră”, al cărei unic aliment e scormonirea stearpă a propriului „eu”, a unui „eu” izolat de viața intensă, plină de avânt creator a semenilor. Ea are datoria de a da cititorilor opere care să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
numerele anterioare ale revistei este că ele reprezintă o revenire mai mult sau mai puțin evidentă la așa-zisa poezie intimistă (Ă). După ei, o poezie nu poate fi realistă, nu poate emoționa pe nimeni dacă nu izvorește spontan din adâncurile „eului”, ale acelui „eu originar de care mai vorbea cu cinci ani În urmă un profesor idealist de la catedra de estetică a „Univeristății Victor Babeș” (Liviu Rusu, Estetica poeziei lirice, Ed. Casa Școalelor, 1944). (Ă). În practică, Însă, munca de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
luptele, suferințele, bucuriile, victoriile noastre? (Ă). Atunci când am citit articolul din Scânteia despre poeziile mele, am suferit. Și nu o clipă, nu un ceas, nu două. Mult după aceea. Și mi-au ars obrajii de rușine, pentru că am Înțeles până În adâncul cugetului meu, am Înțeles că, fără voia mea, săvârșisem un furt. Furasem de la poporul meu hrana de care are nevoie, cântecele de care are nevoie. Nu cântece mărunte Îi trebuie lui, În care nisipul mărunt al versurilor se scurge ca
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
librăriilor gemeau de traduceri din autori de aceeași speță ai apusului „civilizat” (Ă). Scriitori Într-adevăr valoroși erau persecutați. Sahia murise de tuberculoză, cărțile lui Mihail Sadoveanu erau arse În piețele publice, iar Alexandru Toma era Împiedicat să publice. Din adâncul unui asemenea mocirle ne-am ridicat noi până la Mitrea Cocor și Cântul vieții, Lazăr de la Rusca, Ziua cea Mare, Bălcescu, Vântul nu se stârnește din senin, Nopțile din Iunie - lucrări distinse cu premiul de stat pe 1949. (Ă). Poporul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
RL, 1992, 28; Constantin Cubleșan, Exegeze eminesciene, ST, 1992, 7; Ioana Bot, Monologul imposibil, TR, 1992, 36; Octavian Soviany, Infinit, infinire..., CNT, 1993, 4; Bogdan Crețu, Două noi interpretări ale poeziei lui Nichita Stănescu, CL, 1997, 4; Dorin Ștefănescu, Despre adâncul lucrurilor, VTRA, 1998, 10; Popa, Ist. lit., II, 583-584; Manolescu, Enciclopedia, 656-657. L. Ch.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
Bistrița a fost o locație ideală de etalare a abilităților sportive ale locuitorilor, fără ca aceste manifestări să fie incluse într-un program competițioinal: „Bistrița cea repede și adâncă (...) dădea iarna gheață - arenă de figuri pentru patine, iar vara, la <<apărători>>, adâncuri pentru . Printre evenimentele mondene ce au suscitat intens atenția băcăuanilor s-au aflat și concursurile de Miss - introduse în România la inițiativa redacțiilor ziarelor bucureștene. În februarie 1930, marea revistă „Realitatea Ilustrată” din București, singura autorizată să aleagă „Miss România
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
detalii sînt departe de a fi corecte. Prima înfățișează un atac împotriva unui cașalot, iar a doua un atac împotriva unei balene normale. în prima gravură, un cașalot impunător este zugrăvit în toată splendoarea forței sale, tocmai cînd țîșnește din adîncurile oceanului, purtînd în spinare scîndurile sfărîmate ale unei ambarcațiuni izbite din plin. Prova ambarcațiunii e parțial intactă, iar pictorul ne-o arată stînd în cumpănă pe spinarea monstrului; acolo, la prova, se afla - în acea clipă unică și incalculabilă - un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în forul său interior, că aceste matahale ar putea fi însuflețite, pe de-a-ntregul, de aceeași viață ce sălășluiește într-un cal sau într-un cîine. Și într-adevăr, din multe puncte de vedere, e greu să privești viețuitoarele din adîncurile mărilor, cu aceleași sentimente, cu care privești făpturile uscatului. Căci, deși unii naturaliști din vechime au susținut că toate animalele de pe uscat își au perechea în mări și deși acest lucru poate fi foarte adevărat, într-un înțeles mai larg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ajutor celeilalte. în al doilea rînd, acest aranjament este indispensabil ca măsură de siguranță, căci dacă vîrful de jos al saulei ar fi legat în vreun fel de ambarcațiune, balena ar putea s-o tragă, cu ambarcațiune cu tot, în adîncurile mării, ceea ce se și întîmplă uneori; degeaba ar mai striga atunci după ambarcațiune oamenii - nici măcar glasul unui pristav n-ar mai putea s-o aducă la suprafață. înainte de a lansa ambarcațiunea pe urmele balenei, capătul superior al saulei e scos
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doar cînd sînt prinși în vîrtejul unei morți grabnice și neașteptate, muritorii își dau seama de pericolele tăcute, subtile și veșnic prezente ale vieții. Iar dacă ești filozof, chiar așezat într-o ambarcațiune, lîngă un harpon, nu vei simți în adîncul inimii tale mai multă spaimă decît aceea pe care ai încerca-o stînd în fața focului din cămin, lîngă un vătrai. Capitolul LX STUBB OMOARĂ O BALENĂ Dacă pentru Starbuck apariția sepiei era un semn rău, pentru Queequeg era cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi rămas la fel de departe, chiar dacă i s-ar fi adus la bord încă alte o mie de balene moarte. în curînd, judecînd după zarva de pe punțile vasului Pequod, ai fi zis că toți marinarii se pregătesc să arunce ancora în adîncuri, căci lanțuri grele erau tîrîte pe punți și lansate cu zgomot prin saborduri; dar nu vasul, ci însăși balena moartă trebuia să fie amarată cu aceste lanțuri zornăitoare. Legată cu capul de pupa și cu coada de prova, balena zăcea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de celălalt, la bine și la rău; dacă bietul Queequeg s-ar fi dus la fund pe veci, atunci atît obiceiul mării cît și onoarea mi-ar fi poruncit ca, în loc să tai parîma, să mă las tîrît de ea în adîncuri. Eram așadar legați ca doi frați siamezi; Queequeg era geamănul meu de nedespărțit și nu mă puteam descotorosi în nici un fel de primejdioasele răspunderi pe care le implica această legătură de cînepă. Mă simțeam legat de el atît de strîns
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fie că Diavolul însuși își vîrîse coada, fără a-și motiva intențiile - fapt este că, deodată, în vreme ce a optzecea sau nouăzecea găleată ieșea, bolborosind, din poloboc, sărmanul Tashtego căzu cu capul în jos, ca o găleată într-un puț, în adîncurile acestui uriaș poloboc de Heidelberg, în care dispăru - Dumnezeule! - cu un oribil gîlgîit uleios! Ă Om peste bord! strigă Daggoo, care-și veni primul în fire din consternarea generală. împingeți găleata încoace! Și, punînd un picior în găleată, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de față, contracarată de celelalte părți ale capului, încă legate, astfel încît capul se scufunda foarte încet și chiar tacticos, dîndu-i lui Queequeg răgazul să-și execute din mers ca să zic așa, îndemînatica operație. Dacă Tashtego ar fi pierit în adîncurile acelui cap, ar fi avut o moarte foarte aleasă, căci s-ar fi sufocat în miezul alb și parfumat al celui mai gingaș spermanțet; ar fi fost vîrît în sicriu și înmormîntat în sfînta sfintelor, în tainița cea mai secretă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ridicau în văzduh. în curînd balena încetă să se mai scufunde, dar cele trei ambarcațiuni rămaseră cîtva timp în aceeași poziție incomodă, oamenii temîndu-se să desfășoare mai multă parîmă. Și, deși în felul acesta au pierit numeroase ambarcațiuni, tîrîte în adîncuri, tocmai manevra asta, numită „ține-te tare“, prin care chinuita balenă e prinsă pe la spate cu fierul țepos înfipt în carnea ei vie, o silește adesea să se ridice din nou la suprafață, pentru a înfrunta lancea dușmanilor săi. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]