15,743 matches
-
se găsesc logica și rațiunea. Vor apărea adevărate întreprinderi emoționale. Cele mai funky afaceri vor fi derulate de acestea și vor fi globale. Va fi și o epocă a divertismentului. Business înseamnă de fapt Show business. Cum ar spune un american obișnuit: "cumpărăturile și sexul sunt tot ce ne-a mai rămas". Oferta de fantezii diurne și nocturne pentru amazoancele viitorului va fi extrem de bogată. 10) Alte evoluții. Lumea de mîine nu va fi mult diferită de cea de azi. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
confruntă cu mari pro-bleme demografice și cu rate de fertilitate foarte mici. Potrivit datelor Băncii Mondiale, eficien-ța guvernării este mai mare în Statele Unite decît în Franța și Germania, deci fondurile sociale, chiar dacă mai mici, sunt distribuite mai eficient. Spre deosebire de europeni, americanii au reușit foarte devreme să marginalizeze partidele de stînga și să limiteze puterea sindicatelor. Re-zultatul: americanii lucrează mai mult, au mai puține zile de concediu, sunt mai puțin pretențioși, sunt mai dispuși să-și asume riscuri și se plîng mai
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
eficien-ța guvernării este mai mare în Statele Unite decît în Franța și Germania, deci fondurile sociale, chiar dacă mai mici, sunt distribuite mai eficient. Spre deosebire de europeni, americanii au reușit foarte devreme să marginalizeze partidele de stînga și să limiteze puterea sindicatelor. Re-zultatul: americanii lucrează mai mult, au mai puține zile de concediu, sunt mai puțin pretențioși, sunt mai dispuși să-și asume riscuri și se plîng mai puțin. Cu toate acestea, se declară mai fericiți și mai satisfăcuți de viață decît europenii. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sfîrșitul anunțat al unipolarismului în care trăim de aproape douăzeci de ani? Greu de răspuns. Tind însă să cred că e vorba despre cîte ceva din toate acestea. Islamiștii se bucură și modul în care ei i-au înfruntat pe americani mă face să cred că lumea nu a fost niciodată unipolară. Creșterile de prețuri la hidrocarburi au condus la acumularea unor fonduri imense în țările arabe sau în Rusia, care renaște. Împreună cu China, superputere recunoscută de-acum, acestea au creat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și a continuat apoi cu fiecare reuniune a F.M.I., Băncii Mondiale, G-7 și altor organizații internaționale. Mulți politicieni critică globalizarea, dar profită de pe urma ei. Ei sunt, în special conservatori, cum e britanicul John Grey, sau intelectuali de stînga, cum este americanul William Greider. În ce-i privește pe economiști, majoritatea acestora apără procesul, chiar dacă se pun, firește, întrebări privind oportunitatea globalizării financiare și guvernarea ei. Celebrul Jagdish Bhagwati, de pildă, se opune liberalizării fluxurilor de capital pe termen scurt, pentru evitarea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
principala preocupare a secolului al XXI-lea, iar în acest sens următorii 20 de ani vor fi decisivi, dar vor fi și cei mai grei. Autorul vorbește despre dispariția dramatică a miliarde de oameni (!). Pentru evitarea unei asemenea catastrofe, occidentalii, americanii în primul rînd, ar trebui să înțeleagă faptul că dezvoltarea armonioasă a întregii lumi e mai importantă decît dezvoltarea capitalului, care trebuie să rămînă un instrument de schimb și nu de dominare a oamenilor, nu o entitate independentă guvernată de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
socialismul; Democrația este mai bună decît dictatura; Cultura occidentală este mai bună decît orice altceva. Pe fondul acestor idei, democrația occidentală a inspirat oamenii din întreaga lume, făcîndu-i să-și modifice relația lor cu autoritatea politică. În ce-i privește, americanii încă mai cred că cele cinci idei sunt valabile. Dar ele nu mai reprezintă regulile solide și sănătoase din secolul trecut. Provocarea e majoră. Sunt astăzi mai mulți jucători, care joacă la mai multe mese, pentru a stabili și pune
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
jucători cîntăresc mai greu, numărul celor care contează este mai mare ca niciodată. Legitimitatea politică este o funcție a performanței. Din acest punct de vedere, după Administrația Bush, era americană a lui "Fiți ca noi!" nu se va mai întoarce. Americanii înșiși se întreabă " Cine suntem?", întrebare devenită ti-tlul unei cărți a lui Samuel Huntington, cel cu Ciocnirea civilizațiilor, carte ce seamănă bine cu Mîndra lume nouă profețită de Aldous Huxley acum 70 de ani. Statele Unite se confruntă într-o competiție
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
seamănă bine cu Mîndra lume nouă profețită de Aldous Huxley acum 70 de ani. Statele Unite se confruntă într-o competiție globală a ideilor, ale cărei reguli nu mai sunt cele trasate de Carl von Clausevitz. Iar competiția e deschisă, deși americanii refuză să recunoască faptul că participă la ea de pe poziții egale cu alți competitori, chiar dacă unii sunt mai mici. Aceștia, chiar dacă sunt tot mai puțin state și tot mai mult organizații, sau rețele, nu s-ar fi putut niciodată confrunta
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
permite o nouă percepție a realității, la realizarea căreia știința și spiritualitatea vor merge mînă în mînă. 2.12. STRATEGIA DE INSTABILITATE CONSTRUCTIVĂ Clivajul dintre S.U.A. și Europa devine persistent și crescător. Europa a constituit prin-cipalul centru de interes al americanilor de la constituirea lor ca stat și pînă la intervenția din Iugoslavia, trecînd prin cele două războaie mondiale. Ei bine, astăzi, poate cu excepția Marii Britanii, ea nu mai este în centrul politicii americane. Epicentrul intereselor americane s-a mu-tat în Orientul Apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o influență majoră asupra deciziei politice și a alegerilor publice ș. a, astfel că putem vorbi despre o "variantă americană de democrație neliberală", în care partidele politice au devenit niște organizații de tip Potemkin. Publicul simte că se întîmplă ceva. Americanii au un respect foarte scăzut față de sistemul lor politic, iar ascensiunea foarte puternică a partidelor antisistem în țările europene ne dă de înțeles că și aici sentimentele sunt cam aceleași. Și asta pentru că sistemul devine tot mai nefuncțional, tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
au nevoie de noi ghiduri, adaptate noilor timpuri, au nevoie să reînnoiască modalitățile de căutare a libertății și fericirii, fără a uita, desigur, trecutul libertății. De la Woodrow Wilson la Franklin Roosevelt, John F. Kennedy, Ronald Reagan și George W. Bush, americanii au considerat că " cea mai bună șansă a păcii în lumea de astăzi este extinderea libertății pe tot globul". Asta i-a mulțumit pe cei răniți și i-a rănit pe cei mulțumiți. Dar America a rămas tot mai singură
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și i-a rănit pe cei mulțumiți. Dar America a rămas tot mai singură, și asta datorită propriilor greșeli, datorită diferenței supărătoare dintre ce spune și ce face. Într-adevăr, distanța dintre retorica sa și acțiunea sa este uneori izbitoare. Americanii s-au angajat să susțină pe toți cei care luptă pentru libertate și chiar să li se alăture. Dar cînd s-a ridicat Taiwanul, în 2004, America a susținut Beijingul. Îl critică pe Putin, dar face cu el mari afaceri
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și cu președintele dictator al Uzbekistanului, Islam Karimov, și cu fostul general Pervez Musharraf al Pakistanului, și exemplele pot continua... Procentul țărilor considerate libere de către fundația Freedom House nu a mai crescut de zece ani, ceea ce spune multe. Cu cît americanii strigă mai tare în favoarea democrației, cu atît libertatea în lume pierde teren. Una dintre cele mai la îndemînă explicații este antipatia globală de care s-a învrednicit fostul președinte George W. Bush. El a amestecat democrația cu libertatea, aroganța cu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
că schimbarea sa a adus în Irak haosul. Un haos care era evitabil. Distrugînd statul irakian, S.U.A. au creat un vid de securitate, ca să nu mai vorbim de șomaj și sărăcie, război civil și tot arsenalul de probleme pe care americanii le lasă acum în urmă. Va reuși Irakul să evite conflictele etnice și religioase, să dezvolte o economie care să nu se bazeze doar pe petrol, să-și creeze un stat de drept? Greu de crezut. Cum spune Fareed Zakaria
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
serioasă a problemei palestiniene, Bush, bazîndu-se pe un alt raport, al American Enterprise Institute, redactat de către neoconservatorii Frederick Cagan și Jack Keane, mărise numărul de soldați din Irak cu 30000, ca și numărul punctelor de control și de acțiuni militare. Americanii s-au apropiat de sunniți, grupați în mișcarea Sahwa (Trezirea), plătindu-i bine și izolînd Armata lui Mahdi, a șiiților conduși de clericul Al-Sadr, din sud, sprijiniți de Iran. Astfel, s-au obținut rezultate în alungarea extremiștilor Al-Qaida. Banii i-
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în alungarea extremiștilor Al-Qaida. Banii i-au făcut pe șefii de triburi mai cooperanți decît forța armelor. Dar alianța e fragilă, căci, totuși, mai toți irakienii sunt împotriva prezenței americane. În absența unei puteri centrale la Bagdad, recunoscute de toată lumea, americanii au separat cu peste 100000 de blocuri de beton cartierele orașului pentru a opri luptele interconfesionale. Iată cum zidul Berlinului, imitat de evrei în Cisiordania, face în continuare prozeliți... Nici una dintre cele trei comunități etnico-religioase (șiită, sunnită, kurdă) ale țării
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
luptele interconfesionale. Iată cum zidul Berlinului, imitat de evrei în Cisiordania, face în continuare prozeliți... Nici una dintre cele trei comunități etnico-religioase (șiită, sunnită, kurdă) ale țării nu este omogenă, iar guvernul central controlează doar "zona verde" din centrul Bagdadului, cu ajutorul americanilor. Nu știm cine va cîștiga în Irak, dar știm că cei care cu siguranță pierd sunt, în primul rînd, irakienii. Nimeni nu știe cîte vieți umane s-au pierdut, se spune însă că una din cinci familii a înregistrat cel
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
au acces direct la apă potabilă, nu mai există medici, iar peste 4 milioane de oameni au fost evacuați. Sunt doar cîteva date ale unui adevărat dezastru. Irakienii nu sunt capabili să se autoguverneze, dar nu acceptă nici o guvernare străină. Americanii nu înțeleg această xenofobie antioccidentală, acest sentiment național și încă se miră că nu au fost primiți cu flori. Acest sentiment anticolonial are rădăcini vechi, încă de pe vremea ocupației britanice. Mandatul acordat de către O.N.U. la un an de la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cît al tuturor celorlalte țări la un loc, S.U.A. își vor permite să staționeze în continuare în Irak. De ce, în ciuda promisiunilor anterioare, democrații deveniți majoritari în Congres nu au cerut retragerea e greu de spus. Probabil că așa își interpretează americanii interesul lor național. Sub presiune americană, Parlamentul irakian a votat o lege pentru privatizarea sectorului petrolier, naționalizat în 1972. Așa parcă mai înțelegem comportamentul american. Bush, cel puțin, ar fi dorit să poată obliga și viitoarea administrație să urmeze aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
criză constituțională fără precedent și iată că a fost răsplătit cu premiul Nobel pentru pace, pretextul fiind un film documentar despre încălzirea globală. Onoarea armatei americane este rănită, și asta e grav. Legitimitatea internațională a Americii este grav afectată, deoarece americanii n-au înțeles că puterea nu se reduce la puterea de coerciție. Capacitatea S.U.A. de a defini ordinea de zi planetară și de a influența preferințele pe plan mondial au slăbit foarte mult, fapt vizibil mai ales în America Latină și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Iranul numai 7 au acceptat să-și întrerupă activitățile. În plus, Iranul utilizează tot mai mult centrele financiare (peste 400) localizate în Dubai. Cum remarca un fost diplomat francez la Teheran, relațiile dintre S.U.A. și Dubai seamănă cu o coridă. Americanii tot agită basmaua roșie, ceea ce nu face decît să înfurie taurul iranian, și atît. Deocamdată. 3.2. COMOARA LUI BEN LADEN "Cea dintîi dintre forțele care conduc lumea este minciuna" (Jean-Francois Revel) Așa cum au inventat arme de distrugere în masă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
basmaua roșie, ceea ce nu face decît să înfurie taurul iranian, și atît. Deocamdată. 3.2. COMOARA LUI BEN LADEN "Cea dintîi dintre forțele care conduc lumea este minciuna" (Jean-Francois Revel) Așa cum au inventat arme de distrugere în masă în Irak, americanii au lansat tot felul de legende privind finanțarea terorismului. Astfel, opinia publică este manipulată prin istorii scoase parcă din poveștile cu benzi desenate ale copilăriei, dar care au un rezultat foarte serios: permit S.U.A. să controleze circuitul capitalurilor la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
circuitul capitalurilor la nivel planetar. De cele mai multe ori, nimeni nu știe de ce fluctuează piața financiar-monetară, iar cine vine cu o istorioară credibilă are șanse să devină un bun broker, să influențeze lucrurile în sensul dorit. Ei bine, cam așa procedează americanii la scară globală. După 11 Septembrie s-a stabilit rapid faptul că teroriștii sunt finanțați de către Osama bin Laden din averea sa de 300 de milioane de dolari, sumă calculată foarte științific de către un cercetător de la Departamentul de Stat, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și o constelație de întreprinderi pentru a finanța o rețea teroristă planetară", cum se exprimau Karen DeYoung, David Hilzenrath și Robert O'Harrow jr. într-un articol apărut în Washington Post din 21 Septembrie 2001. La fel, Michael Ledeen, de la American Entreprise Institute, îl prezenta pe Bin Laden ca pe "directorul unei întreprinderi teroriste internaționale", organizată după principiile familiilor mafiote. Au apărut astfel tot felul de specialiști în Bin Laden, sau binladenologi, care știu tot mai multe despre el, mergînd, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]