12,147 matches
-
logicii formale, și unul al bunei-cuviințe. Câteodată nici nu mai trebuie să pui o virgulă între subiect și predicat sau să faci acordul prin asemănarea triunghiurilor ca să intri în categoria asta. Se aude, domnu’ Gâdea? Da, despre Trio Galax al antenelor este vorba. O emisiune veselă, nu-i așa? Una pe care, urmărind-o, lumea hăhăie și-și trage coate la mișto. Niște băieți simpatici, inofensivi, își dau și ei cu părerea, dom’le, doar nu dau în cap la nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
mai întârzie în fotoliu după ce nu a putut nega adevărul dezvăluirii de presă? Mai mult, este „moral” ca același înalt funcționar, posesor a mai multe case, terenuri și conturi în bănci (conform declarației de avere pozate de TVR și alte antene), să încaseze concomitent salariu și de la Camera deputaților, și de la minister, și pensie? În numele cărei „morale” funcționarii numiți politic au mai multe drepturi decât „muritorii de rând”? Cât de „morală” este „legea fundamentală”, dacă permite aceluiași individ „politic” să ocupe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prea multă „întrebuințare” școlară, încât ar fi cazul să recitim și să regândim textele dincolo de asemenea circumstanțe. Ceea ce Gr. Codrescu și propune în cartea sa, ocazionată de opera unui istoric literar care nu are nici sensibilități romantice tip Ibrăileanu, nici antene călinesciene pentru „sensul clasicismului”. Grigore Codrescu îi înțelege și acceptă dreptul de a profesa o „critică de gust”, de a face noi ierarhizări în cadrele operei lui Caragiale sau Creangă. Dar nu trece nici peste 175 propriul drept, acela de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mai întârzie în fotoliu după ce nu a putut nega adevărul dezvăluirii de presă? Mai mult, este „moral” ca același înalt funcționar, posesor a mai multe case, terenuri și conturi în bănci (conform declarației de avere pozate de TVR și alte antene), să încaseze concomitent salariu și de la Camera deputaților, și de la minister, și pensie? În numele cărei „morale” funcționarii numiți politic au mai multe drepturi decât „muritorii de rând”? Cât de „morală” este „legea fundamentală”, dacă permite aceluiași individ „politic” să ocupe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prea multă „întrebuințare” școlară, încât ar fi cazul să recitim și să regândim textele dincolo de asemenea circumstanțe. Ceea ce Gr. Codrescu și propune în cartea sa, ocazionată de opera unui istoric literar care nu are nici sensibilități romantice tip Ibrăileanu, nici antene călinesciene pentru „sensul clasicismului”. Grigore Codrescu îi înțelege și acceptă dreptul de a profesa o „critică de gust”, de a face noi ierarhizări în cadrele operei lui Caragiale sau Creangă. Dar nu trece nici peste 175 propriul drept, acela de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
plece în lumea largă, mai ales decând cu dreptul persoanei de a circula oriciunde? Drept, se subînțelege, neînsoțit de nicio obligație, necum aceea de a te purta în locurile unde te duci așa cum se poartă oamenii acelor locuri, adică civilizat. Antenei 1 (sau 2?) i-a dat prin cap să ne rezolvăm problema de imagine care s-a creat (vechea noastră obsesie, mereu împrospătată prin noi călcări în străchini) printr-o metodă așa, mai de suflet: să ne ducem toți, care
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Nimeni nu dezbate, fiindcă în România nimeni nu asumă nimic, nicio responsabilitate, nicio vină, nicio greșeală. Într-o tot mai dezolantă lipsă de onoare și bărbăție, România nu mai este în stare decât de păguboase gesturi grețosipocrite (lumînările propuse de Antena 1 sau 2, ce mi-o fi una, ce mi-o fi alta), astuțioase și demagogice recursuri la textele bibliei europene, și formale participări la anemicele măsuri comune de menținere a standardului de civilizație dobândit în Europa. Din aceeași dezolantă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ca Adrian Cioroianu a realizat chiar performanța de dialoga cu fostul poet de curte al Ceaușeștilor, mai declarându-și pe deasupra, în pauze, stima pentru Nicolae Văcăroiu, este de-a dreptul alarmant. Iar asta și fiindcă lucrurile nu se petrec pe Antena 3, unde e destul de previzibil ca șaizeci la sută din populația care privește postul să regrete comunismul și doar patruzeci la sută să admită că a fost un regim criminal, ci pe Realitatea TV, unde se face de un timp
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
o pedagogie socială susținută, redacțiile postului devenind adevărați vectori de civism. Nimeni dintre cei care au dezbătut pe toate posturile discursul dlui Băsescu, nici eternul domn Boda, ce l-o fi calificând să analizeze atât de detașat comunismul pe toate antenele?, nici dl. Bogdan Chiriac, nici dl Cioroianu, nimeni în afară de noi, telespectatorii buimăciți, nu s-a întrebat dacă nu exista nicio prevedere în regulamentul de funcționare al Parlamentului care să-l ajute pe dl. Văcăroiu să dea afară trupele de șoc
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Românii cumpărau electrice și ceasuri, duceau pungi de plastic să le schimbe pe ruble. Toate legăturile au fost întrerupte, dar... de la Măcărești se întreba încă și, se auzea peste Prut, ce le mai fac rudele... Am învățat repede să facem antene sofisticate de TV Chișinău și să urmărim programe sovietice în limba rusă, rar în limba română, așa că eram la curent mai mult cu ce se întâmplă în Marea Uniune decât la București de unde recepționam cele 2 ore, cu tot felul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
considerație. Înalt, solid, corpolent chiar, îmbrăcat sobru, cu privire blajină, sprâncene groase dar nu sprâncene îmbinate, nas ușor borcănat, voce muzicală, molcuță, alintătoare, răbdare de fier! M-a câștigat... din prima. Înainte de a veni în județul Vaslui îl cunoșteam datorită antenei TV de Chișinău pe care o aveam cu mulți ani înainte și am urmărit dezbaterile din Parlamentul Moldovei. Mi s-a părut cam neașteptată alegerea sa ca interimar... și apoi mi-am lipit sufletul de al lui ca marca de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
carte, că domină analfabetismul moral și estetic. Cred că adevărul este la mijloc, ei sunt foarte dornici de prezența fizică a autorului, iar noi avem nevoie de prezența lor regeneratoare. Practic, este un fel de vampirizare reciprocă, fiecare își înfige antena așteptărilor în sângele celuilalt. E greu însă să ne facem naturali, firescul este un lucru foarte greu, toți avem prejudecăți, fiecare are ceva de răzbunat, fiecare are o idee preconcepută. Știți ce ne lipsește nouă? Cred că cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
părea a fi mult mai ambiguă. În ceea ce privește traiectoria sinistră luată de evenimentele din Iugoslavia, eram îngrijorat că violența tragică va fi absolut de inevitabilă dacă Slobodan Miloșevici era amenințat cu acțiuni ferme de așa-numitele puteri victorioase ale Războiului Rece. Antenele mele erau precise în ceea ce privea Iugoslavia, deoarece observasem în prealabil modul laș în care liderii britanici ezitaseră în primele stadii ale conflictului din Irlanda de Nord, fapt care a permis unor figuri de importanță chiar mai redusă decât Miloșevici să-și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
ne aștepta și pe noi, sus, în ceainărie. De ce scriem filme? A doua zi, ne-am reunit la „Joc secund“ (Librăria Humanitas de pe strada Lucian Blaga). Și am început cu două proiecții - un episod din serialul Animat Planet Show de la Antena 1 (scenariști: Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu) și scurtmetrajul Lampa cu căciulă (regia - Radu Jude, scenariul - Florin Lăzărescu). Colegii mei, care ar fi trebuit să le explice acelora ce au venit la eveniment (parafrazând volumul lui Alex. Leo Șerban
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
nu merge cu bilete de protocol sau acreditări făcute sub semnul datinei, „bine faci, bine primești“ - un alt „pachet de servicii digitale“. Câteva zile binevenite de respiro, fără concerte și muzică, o pauză necesară chiar, ca să ne reglăm respirația și antenele propriei sensibilități, ca să evaluăm, senini și detașați de contingent, ceea ce s-a întâmplat. Cu festivalul, în primul rând, cu muzica și muzicile adiacente, dar și cu noi înșine, la urma urmelor. Muzica nu ar mai exista dacă nu am exista
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
trec prin platou pentru a lansa propriile ipoteze asupra cazului. Ai senzația că te-a aruncat cineva într-un capitol dintr-un volum al Rodicăi Ojog Brașoveanu. Telefonul din bikini sau Necunoscuta din congelator? Cocoșatul are alibi sau Plan diabolic? Antenele tremură de la atâția neuroni tur(b)ați la maximum preț de câteva ceasuri bune. Pe ecran se succedă imagini cu biata femeie, în vacanță, la Dubai. Alt mister: ce rezultă din succesiunea de poze? Că împricinata avea viață dublă sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
repede ca fluturii de noapte. Povestea eșecului Kanal D se rezumă extrem de simplu: e foarte greu să ai succes pe un segment de piață în care trustul Pro și-a înrădăcinat vreo 3 posturi, în care Intactul și-a înfipt Antenele și unde Silviu Prigoană face afaceri bune cu canalele sale de muzici și manele. Ambele cazuri arată un lucru foarte simplu: piața televiziunilor din România aduce, acum, a status-quo. Probabil că ăsta e un semn de maturitate. Sau poate asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
vor marca probabil decisiv, cel puțin turul unu al alegerilor la Capitală. Impresia mea, până la proba contrarie, este că ele nu au fost de natură să schimbe, ci, dimpotrivă, să consolideze trendul din sondaje. Prima rundă s-a desfășurat la Antena 1, ca de obicei în absența candidatului PSD, care a încasat o serie de lovituri de la mai toți contracandidații. Câteva zile mai târziu, Geoană a ieșit la bătaie într-un cadru pe care-l considera poate mai sigur, dar în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Băgați importanța!“ Traian Băsescu a fost degajat și sigur pe el. L-a „patronat“ râzând pe „nea Mitică“ și l-a înțepat scurt pe Geoană, cât să-l scoată din ritm, atunci când adversarul s-a avântat cu garda jos. La Antena 1 a pus absența lui Geoană pe seama faptului că acesta a realizat enormitatea promisiunilor sale privind dublarea salariului bucureștenilor. A avut și umor involuntar când a spus despre oraș că „prea mulți fac ilegalități în el“. Și-a acoperit destul de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
abia apoi pentru atitudinea lor ciocoiască, cum pare să creadă dl Adrian Năstase. La Bacău, fratele primarului Dumitru Sechelariu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Construcțiilor, a băgat în drumuri banii din câteva județe. În același timp, așa cum a arătat Antena 1, consiliul local a subvenționat masiv firma de transport a mamei primarului, Agripina. La sfârșit, Dumitru Sechelariu a ieșit din primărie sub protecția jandarmilor, huiduit de cetățeni. Avea lacrimi în ochi. Unde a greșit? PSD-ul se surpă încet, dar
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ale președintelui, nici nu mai par la fel de importante. Dar Năstase se teme de luptă: temporizează, fuge în jurul ringului care e micul ecran. El știe că timpul curge în favoarea lui. Legea electorală, produs al actualei majorități pesediste, a împărțit timpii de antenă după algoritmul parlamentar, așa că pe Năstase îl vedem în clipuri de partid de trei ori mai mult decât pe Băsescu. Candidatul PSD poate să arunce cu promisiuni deșănțate în direct de la sediul Guvernului: 100 de milioane pentru păgubiții de la Dacia
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și Corina Crețu? Până și Dan Iosif a făcut avere. Un singur post TV, și acela axat pe electoratul urban, a transmis discursul lui Iliescu în direct. Am zapat din curiozitate. TVR, condusă de omul lui Năstase, tăcea mohorât. Pe Antena 1 era divertisment. PRO TV dădea film cu acordul părinților. Toate radiourile comerciale transmiteau muzică. Seara, la știri, câteva fragmente. Grupul „Divertis“ i-a dedicat un scheci pe fond de manea: „supărat, sunt Doamne, supărat“/«Prostănacul» și «arogantul» m-au trădat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
lor ca telespectatorii. Cert este că aproape nici o biografie în imagine și sunet a unui SOV internațional nu duce lipsă de asemenea momente. Una dintre puținele producții de gen, care contrazice trend-ul enunțat mai sus, a fost difuzată de Antena 3 într-o zi de sâmbătă. Istoria lui Bill Gates poate fascina orice individ de pe planeta asta - inclusiv pe Traian Băsescu, lăsat mască, dacă vă mai aduceți aminte, de prezența și prestația celui declarat, până de curând, cel mai bogat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
am omite situația că la acea intersecție (în formă de T) transportul nu circulă intens ca pe alte străzi din Chișinau și că pe str. Ciocârliei locuiește fiul președintelui Vladimir Voronin, Oleg. Semaforul instalat pe strada lui Oleg are o antenă, ceea ce înseamnă că acesta poate fi dirijat prin unde radio de la distanță cu o telecomandă. Și unde credeți că se află această minunată telecomandă? Bineînțeles că în buzunarul fiului risipitor al tovarășului președinte. În Chișinău există vreo 40 de semafoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
ar fi fost o răutate la adresa lui Nae Caranfil sau a filmului său, Restul e tăcere. Nae Caranfil e poate singurul regizor de la noi care e în stare să-și facă „filmul lui“ fără a uita publicul. Probabil că are o antenă specială cu care „prinde“ undele venite dinspre spectator; în consecință, știe ce i-ar plăcea, ce l-ar amuza, ce l-ar emoționa. Are ceea ce se cheamă „priză la public“. Judecând după cum reacționează publicul de la noi, e foarte posibil însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]