11,066 matches
-
4). Mormântul nr. 93. Înhumat, în poziție întinsă, cu mâinile pe lângă corp. A fost descoperit într-o groapă ovală, la adâncimea de 1,70 m. Lipsesc picioarele de la genunchi. Este posibil să fi fost distrus de o intervenție ulterioară. Capul aplecat spre dreapta, este puțin îngrămădit pe omoplat și piept. Mâinile întinse pe lângă corp. Piciorul drept îndoit spre piciorul stâng în zona genunchiului. Orientat cu capul V 48 și picioarele E 16. Nu a avut inventar (Pl. 153/1; 228/3
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
craniului s-ar putea ca mormântul să fi fost orientat cu capul spre V 48 și picioarele E 16. Nu a avut inventar (Pl. 152/4; 229/5). Mormântul nr. 96. Înhumat, în poziție întinsă, cu mâinile pe lângă corp. Capul aplecat spre dreapta, mâna dreaptă pe lângă corp, cea stângă întinsă, îndreptată spre marginea gropii. Picioarele apropiate și întinse. Orientat cu capul N 0 și picioarele S 32. A fost descoperit într-o groapă dreptunghiulară, cu colțurile rotunjite, la adâncimea de 1
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
mâinile pe lângă corp. S-a descoperit într-o groapă dreptunghiulară cu colțurile rotunjite, la adâncimea de 2,15 m. Orientat cu capul V 48 și picioarele E 16. În zona femurelor a fost retezat de o intervenție ulterioară. Capul este aplecat spre dreapta, mâinile pe lângă corp. Se păstrează destul de prost. Nu a avut inventar (Pl. 155/1; 230/2). Mormântul nr. 99. Înhumat, în poziție întinsă, cu mâinile pe lângă corp. Descoperit într-o groapă dreptunghiulară, cu colțurile rotunjite, la o adâncime
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Nu a avut inventar (Pl. 155/2; 230/3). Mormântul nr. 100. Înhumat, în poziție întinsă, cu mâinile pe lângă corp. Se păstrează foarte bine. A fost descoperit într-o groapă dreptunghiulară, cu colțurile rotunjite, la adâncimea de 2 m. Capul aplecat spre stânga, mâna dreaptă adusă pe bazin iar cea stângă pe lângă corp. Picioarele apropiate, întinse. Orientat cu capul ENE 15 și picioarele VSV 47. Nu a avut inventar (Pl. 156/1; 230/4). Mormântul nr. 101. Reînhumat. Oasele așezate într-
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
orașului său de domiciliu tocmai prin toponimie. Nu însă fără a stărui mai întâi asupra coordonatelor geografice ale localității, cu istoria orașului Dorohoi, citită an de an , răsfoind „arhiva” arheologică și pe cea rezultată din documentele scrise, d ar și aplecându-se asupra tradiției orale, cu oamenii și obiceiu rile lor, consemnate și transmise din generație în generație. La cele de mai sus adăugându-se anchetele personale, convorbirile cu martorii locurilor - vârstnicii. Tot ce are legătură documentară cu localitatea, autorul știe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
auzi t să audă!” * Anul 2008. Prețul grâului - 0,35 lei kg la țăranul producător și 0,70 lei prețul covrigului la comerciantul din colțul străzii. Ocupate cu problemele zilei - sex, avorturi, omoruri și accidente - ziarele nici nu se mai apleacă asupra costului grâului și al pâinii iar posturile T.V., mai pământene, organizează mese-rotunde de la care am auzit nu vocea țăranului, care rămâne nesocotită, pentru că nici nu-i invitat în platou, ci pe cea a patronului, reprezentant al „morarului”, industriașului” sau
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
publicată în revista “Aca dem ia Bârlădeană” nr.33/2008 sub semnătura „Cronicar”) În ziua de 8 noiembrie 2008, în satul Priponești de Sus, fostul județ Tutova, în prezența nu a unui numeros p ubli c, dar cel prezent foarte aplecat către actul de cultură, s a desfăș urat cea de a II a ediție a întâlnirii anuale a fiilor satului, manifestare inițiată, susținută și bine organizată de un localnic, și el fiu al satului, învățătorul pensionar Ion V. Tasie, autor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
eram militar) a fost declarat chiabur, deși nu avea decât patru hectare de pământ de cultură. Iată însă spusele domnului Roman P. Scumpu referitoare la cele expuse, dar și prejudiciile suportate de familia sa:”Trăitor al acelor vremuri, m-am aplecat cu mult interes și am parcurs cu nesaț, pagină cu pagină. Mă opresc la pagina 29 și constat cu stupefacție și indignare că întrunul din numerele ziarului „Păreri”, la rubrica „Dușmanul poporului” în articolul „Primarul comunei Priponești”, semnat: „Un țăran
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în comparație cu alți confrați pro lifici. Nu toți oamenii pot urca pe Himalaia. Dar eu sun t mu lțumit că mam oprit la esența vremurilor. Unul din amicii mei de suflet, 391 Stelian Baboi (plecat acum dintre cei vii), s-a aplecat asupra scrierilor mele cu osârdie și observa: <citat ion author=”Stelian Baboi”> “Extrem de puțini scriitori români contemporani au avut nativitatea de a transforma modestia dintr o virtute într-un principiu vital, care să le coordoneze felul de a fi într-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Crash, care cu drag le-a crescut, cu drag le-a tăiat, cu drag le-a refrigerat sau înghețat și cu drag le-a trimis armatei americane din Vietnam. Și ca nu cumva, bravilor soldați americani să nu li se aplece când mănâncă eroicele găini refrigerate, ajunse pe câmpul de luptă, Bill Crash a scris clar până când sunt valabile zburătoarele ajunse în stadiul de pasări refrigerate, 1 mai 1975. Dar ceea ce era de așteptat, s-a întâmplat, formidabila forță de intervenție
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca hârtie de împachetat o filă cu câteva gânduri a cuiva care nu neapărat voia să fie cunoscut peste veacuri, ci doinea și el așa ca ciobanul pe creastă, ca să-și mai ogoiască aleanul. Cred că ar trebui să ne aplecăm un pic asupra ei, fiindcă se vede că din prea plinul amarului zilnic s-a vărsat destul pe fila cu pricina. Să-i ascultăm în liniște doina... „De o bună bucată de vreme, românul nu se mai miră de nimic
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
luat de bun fiasco-ul presupus al babei și am început să fac săpături mai adânci. Poate cel de al treilea război mondial a început și noi încă nu am aflat, din motive de manipulare colectivă, sau. Deci m-am aplecat cu mai multă luare aminte, să văd ce s-a întâmplat, așa mai important, în materie mondială la 11 noiembrie Anno Domini 2010. Dacă Băsescu o mai dădea fasolită pe la vreo televiziune, dacă vreo unul de pe la Pocreaca- Iași îi tăia
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
morman de fiare vechi numai bun de demontat și furat. După 20 de ani de veselie tâmpită și inconștiență economică, în zilele noastre călătoria cu trenul începe să devină o aventură. Credeți oare, că va mai trece mult până când înainte de apleca undeva cu trenul, să fie obligatoriu să-ți faci testamentul? Și cum să nu ajungem așa, când se constată că furturile de cabluri, vitale pentru semnalizarea semafoarelor sau funcționarea liniilor electrice, nu numai că s-au înmulțit, ci au devenit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în calcul și valorile înregistrate la cercetarea la nivel național în relația Biserică-DGASPC, putem spune că această relație nu este una doar de natură interinstituțională, ci această legătură are loc, într-un fel, și datorită culturii noastre naționale care este aplecată și spre valorile oferite de religiozitate și cu atât mai mult de acceptul poate indirect al angajaților, care dețin aceste valori la nivel organic, nu oferite prin anumite determinări externe, venite din exterior. (I4). Rezultatele obținute ilustrează și în registrul
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
un bărbat, nu-i dă pace ("nu distingea bărbatul, dar simțea nevoia de a-l ști lângă dânsa, de a trăi din viața lui"), Bârzulica se identifică în vis cu Luțica, "ce arunca pâine crapilor împreună cu jidovul ei", imaginea cuplului aplecat pe oglinda apei dobândind caracterul unui topos arcadic, "ca în tablourile lui Watteau și Chardin": "[...] privind la crapii în așteptarea hranei, le vor arunca amândoi bucăți de pâine iar el îi va petrece ușor brațul după mijloc, în timp ce ea își
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Călinescu, exprimând consensul generației sale, va reduce romanele lovinesciene la interesul lor biografic, legat de personalitatea criticului, pentru că, susținea el, "romanțarea biografiei duce la modele perimate", de "nuvelă veche". Verdictul zdrobitor a rămas, iar exegeții de mai târziu s-au aplecat asupra romanelor lui Lovinescu doar pentru a elucida misterul care face din îndrăznețul purtător de stindard al modernismului la noi un literator desuet, cu mult în urma criticului și teoreticianului cu același nume. Dar pentru Antonio Patraș, în cartea de față
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de mult se implică statul în sprijinirea tinerilor plecați la studii la Bruxelles, Gând, Liège ori Louvain, ce viața duceau aceștia în afara amfiteatrelor?... Acestor întrebări, dar și altora, am căutat să le găsim răspunsuri; am facut-o momentan doar parțial, aplecându-ne asupra unui studiu de caz, anume prezenta studenților români la Universitatea Liberă din Bruxelles, demers ce nu-l vedem că unul definitiv, căci au mai rămas surse la care nu am avut deocamdată acces. Studiul de față face parte
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
cu 36 de ani in urma!81 Viața de dincolo de amfiteatru a studenților aflați la studii în capitala belgiană, pe care am reconstituit-o sumar în aceste pagini, ni s-a părut captivantă. Acest demers de microistorie, ce s-a aplecat asupra destinului oamenilor mărunți, ne-a permis, credem noi, o înțelegere mai nuanțată, măi consistentă a intereselor și a obiectivelor ce ii animau pe tinerii români plecați la studii în străinătate. Problemele cotidiene, cu farmecul sau cu anodinul lor, grijile
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
trenul va putea să urce la deal. Rămăseseră foarte dezamăgiți când locomotiva neagră și greoaie trecu în goana cea mai mare , de parcă nu ar fi fost nimic pe șină. Simți sub tălpi scândura sgrunțuroasă a pasajului de cale ferată. Se aplecă și pipăi șina rece, lucioasă. Răceala aceasta îi făcea bine. De ce? Nu ar fi putut să explice sau poate nici nu ar fi vrut dacă ar fi știut vreodată. Simțea așa ca un val mișcător, ca o infuzie de liniște
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
toate mințile? Ce vrei? Lui Mihu i se învălmășeau toate în cap, știa ce vrea să spună și totuși nu-i ieșea nimic din gură. Renunță arătând doar cu degetul fetița. Medicul înțelese, văzuse doar atâtea la viața lui, se aplecă, luă mâna fetiței, verifică pulsul, ridică o pleoapă privind atent pupilele nemișcate, mai cercetă încă un pic apoi spuse profesional, sec: - E moartă prin deshidratare, a stat mult în soare, fără apă, înțelegi? - Dar își revenise, vorbea... - Așa se mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mă, mă... și ăsta, de ce mă, trebuia, nu mai puteam mă...” O înfiorare, ca un tremur de ape, trecu pe pielea animalului care se feri deodată în lături, omul rămase cu mâinile în gol, ceva îi scăpă pe jos, se aplecă, îl ridică și la lumina săracă, slabă ce ajungea până la el obiectul lucios pe care-l scăpase și pe care nu știuse că-l purtase în mână tot orașul, căpătă contururi precise, definite, era cuțitul pe care-l pusese în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rămas înhămat la căruța de strâns gunoiul, dar mergea înainte spre partea de sus a orașului unde-și avea sediul Miliția. Un afiș vechi, desprins de undeva și mototolit de vânt murdar de noroiul străzii foșni sub picioarele sale, se aplecă, îl ridică și dintr-o veche obișnuință se întoarse repede în loc pentru a căuta din ochi căruța, să-l arunce peste celelalte gunoaie, n-o găsi și atunci rupse afișul bucăți- bucăți, aruncându-le în adierea molcomă ce le ducea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
iarba pe mormântul său. Pe la jumătatea dealului, un stâlp de beton, nu mai gros decât mâna unui om voinic, susținea o placardă ce părea că fusese inițial de culoare galbenă, pe care fuseseră cândva așternute litere negre, drepte, acum stătea aplecat spre pământul plin de scaieți ca și cum i-ar fi arătat ca o imputare numele fostului sat ce fusese ras de pe suprafața sa de alunecarea de teren. Încercă să descifreze scrisul, dar cele câteva litere ce refuzau să se constituie într-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
siluetă care de jos părea înaltă cât turla bisericii, în mână cu o unealtă ciudată asemănătoare unei lănci arhaice. Îi veni să strige după ajutor, dar țipătul nu reuși să iasă, se zbătea undeva în gât până ce matahala ceea se aplecă asupra lui. De abia atunci irumpse din adâncul inimii și răscoli până departe pădurea, sau cel puțin așa i se păruse lui. O pasăre adormită fâlfâi scurt din aripi și cârâi speriată. Atunci se auzi ca un mormăit venind din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acelea ucigașe. Cu un ultim copac pus în autocamion a ieșit din cabină. Avea o față obosită, atât. Am plecat de acolo și undeva mintea mea păstram imaginea unei crengi verzi strivită sub șenila grea. Tăcu și capul i se aplecă și mai mult deasupra mesei. Afară vântul încetase de tot. Aici era cald și bine. Cu greu ai fi crezut că afară zăpada este cât gardul. Uitând că nu este singur, omul se ridică și se trânti cu mâinile sub
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]