13,186 matches
-
am fi ajuns celebri. Ce vremuri, Costine. O tablă, o bucată de cretă, trei caiete și un creion. Cu astea era să schimbăm lumea. Tu nu crezi, ai senzația că te prostesc, dar nu e așa. Mă întrebi, unde-s, bunicule, caietele, să le văd și eu. Caietele sunt în dulapul din sufragerie, în spatele tăvii de argint, ți-am mai spus. Dar cheia de la dulap e la mine și nu văd nici un motiv pentru care să descui. Pe tine și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ce fuseseră rostite cu adevărat, însă două lucruri aparțineau sigur lui Păvălache: principiul matematic de prezicere a viitorului și amplasamentul fostului institut. Adresa a dat-o ca pe un fel de autentificare după ce Costin, plictisit de moarte, a spus „Doamne, bunicule, ce prostii vorbești”. Foarte jignit, bunicul a strigat „Magheru 21 - B6 bis, n-ai decât să te duci să verifici”, și nepotul a ieșit din cameră bombănind. Ceva mai târziu, s-a auzit o ușă trântită și pași răsunând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
două lucruri aparțineau sigur lui Păvălache: principiul matematic de prezicere a viitorului și amplasamentul fostului institut. Adresa a dat-o ca pe un fel de autentificare după ce Costin, plictisit de moarte, a spus „Doamne, bunicule, ce prostii vorbești”. Foarte jignit, bunicul a strigat „Magheru 21 - B6 bis, n-ai decât să te duci să verifici”, și nepotul a ieșit din cameră bombănind. Ceva mai târziu, s-a auzit o ușă trântită și pași răsunând pe scară. Când m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mama făcea sandvișuri cu gem și le învelea în celofan, tata umfla și dezumfla salteaua, eu îmi aranjam tricourile și slipurile de baie. În casă, activitatea era în toi, toată lumea se agita în mod productiv încă de la ora șapte. Numai bunică-mea se învârtea de colo-colo, își frângea mâinile și dădea indicații timide. Cum maică-mea îi spusese că nu se poate concentra dacă n-are liniște, iar taică-meu îi tăiase scurt elanul, numind-o „babă”, bunică-mea găsea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ora șapte. Numai bunică-mea se învârtea de colo-colo, își frângea mâinile și dădea indicații timide. Cum maică-mea îi spusese că nu se poate concentra dacă n-are liniște, iar taică-meu îi tăiase scurt elanul, numind-o „babă”, bunică-mea găsea că singurul din familie în preajma căruia are dreptul să stea eram eu. Taică-meu intra destul de rar să-și bage nasul prin lucrurile mele, și oricum el nu-și dădea cu părerea, ci spunea doar „hm”, indiferent dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
familie în preajma căruia are dreptul să stea eram eu. Taică-meu intra destul de rar să-și bage nasul prin lucrurile mele, și oricum el nu-și dădea cu părerea, ci spunea doar „hm”, indiferent dacă era bine sau rău, dar bunică-mea nu se putea abține să nu comenteze câte ceva: ba că slipul are elasticul prea strâmt, ba că șlapii sunt prea albaștri, ba că lanterna subacvatică n-o să-mi fie de nici un folos și altele asemenea. Nici nu e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să subliniez acest lucru, adică atunci când organismul nu mai putea rezista la convulsii și lacrimi -, mă simțeam pur și simplu penibil, descumpănit, mă întrebam ce se întâmplă cu mine și cum de sunt atât de slab. Cum se făcea că bunică-mea plângea și se ușura de toate? Poate fiindcă e atât de bătrână? Dar nu cumva plânsul e, de la bun început, o manifestare nedemnă de firea unui băiat? Și atunci, nu-mi făceam oare probleme inutile, căci ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
continua. Nu e bine. Ai pățit ceva? Scuturam capul. Atunci nu mai plânge ca o fetiță, și mi se părea un argument cât se poate de rezonabil, în definitiv, de ce plâng ca prostul. Mai trecea vremea, iar o vedeam pe bunică-mea bocindu-se cu nu știu ce prilej și trecându-i ca prin farmec, și iar mă retrăgeam să plâng. Acum venea tata, și era rândul lui să se mire, dar el era mai expeditiv ca maică-mea. Plângi? zicea, plângi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai expeditiv ca maică-mea. Plângi? zicea, plângi, ce să-ți fac, dacă ești tolomac. Și ăsta era un argument cât se poate de valabil, dar zău dacă mai înțelegeam ceva. Erau treizeci de grade afară. Am lăsat-o pe bunică-mea să aranjeze ceva la lucrurile mele și m-am dus la geam. Termometrul instalat de bunicul, Dumnezeu să-l odihnească, strălucea în razele soarelui, și mașinile și autobuzele răscoleau praful de pe trotuar. În vremea aceea încă nu purtam ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era un argument cât se poate de valabil, dar zău dacă mai înțelegeam ceva. Erau treizeci de grade afară. Am lăsat-o pe bunică-mea să aranjeze ceva la lucrurile mele și m-am dus la geam. Termometrul instalat de bunicul, Dumnezeu să-l odihnească, strălucea în razele soarelui, și mașinile și autobuzele răscoleau praful de pe trotuar. În vremea aceea încă nu purtam ochelari, dar începusem deja să am probleme cu ochii. Mi se părea că bărbații de pe trotuar sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
treceri furtunoase ale mașinilor, situația se schimba: le vedeam clar hainele și puteam citi până și mesajele de pe tricouri. Asta se întâmpla probabil fiindcă era atâta umbră pe trotuar. M-am întors când am auzit câteva cuvinte familiare rostite de bunică-mea. Am rugat-o să le repete. Ea le-a repetat. Nu-mi plăcea când oamenii mari aveau dreptate, mai ales când avea dreptate bunică-mea, dar nu puteam tăgădui, acum spusese un adevăr: trebuia să-l vedem pe Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atâta umbră pe trotuar. M-am întors când am auzit câteva cuvinte familiare rostite de bunică-mea. Am rugat-o să le repete. Ea le-a repetat. Nu-mi plăcea când oamenii mari aveau dreptate, mai ales când avea dreptate bunică-mea, dar nu puteam tăgădui, acum spusese un adevăr: trebuia să-l vedem pe Platon. De altfel, nimeni nu-l uitase pe Platon, ne-am fi dus oricum să-l vizităm înainte de a pleca, însă cu cât stabileam și planificam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și asta fără ca el s-o ceară explicit. După părerea mea, s-ar fi descurcat foarte bine cu toate catrafusele alea acolo și n-ar fi fost câtuși de puțin jenat de damigene și borcane. Aici era puțin și mâna bunică-mii, care ținea partea mamei. - Și ce mai faci, a continuat taică-meu după un timp, încercând să-și ascundă jena. - Uite, Silviu tocmai îmi spunea că-l dor oasele. - Da, are nu știu ce reumatism, și i-am zis să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mal să se spele pe față. Un grup de copii, stând pe vine la umbra unui frumos mahon, ascultau atenți îngânarea monotonă a unui bătrân și, apoi, o repetau, cuvânt cu cuvânt. Era o școală a selvei, Universitatea yubani-lor, unde bunicul le povestea copilașilor tot ce știa despre lume, cunoștințe de care ei vor avea nevoie mai târziu ca să se descurce în viață. Geografia era o parte foarte importantă a acestui învățământ și cei mai faimoși războinici și exploratori explicau întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mulți cei care se decid. E unul dintre lucrurile bune pe care îl au noile generații. Să fii atentă la ele! Cu cât sunt mai tineri, cu atât se leagă mai puțin de lucruri, de persoane, chiar și de locuri. Bunicii noștri erau în stare să trăiască în aceeași casă de când se nășteau până în ziua când mureau. Și munceau cincizeci de ani în aceeași întreprindere. Chiar și cei de vârsta mea încă mai suferă de această ciudată fobie de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bandă de războinici înarmați. Crezi în teama de scandal? — Tu știi mai bine decât mine că, în țara ta, opinia publică are o mare greutate. Compatrioții tăi târăsc după ei un fel de remușcare națională pentru ce le-au făcut bunicii lor indienilor de pe pășuni. Nu le va plăcea să fie acuzați că îi ucid în continuare pe indienii de dincolo de frontiere. S-a încheiat războiul din Vietnam. Împotriva cui va mai protesta acum toată acea „minoritate zgomotoasă“ care a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cumpăr niște adevăr. Mi-ar trebui să construiesc o casă: (Bani am`mprumutat de la un văr Teren aveam, de când am fost mireasă). Și dragoste mi-a trebui, un pic Să-mpodobesc odaia dinspre mare Cu strigăt de copil și de bunic, Să nu mai simt tăcerea când mă doare. Și-n strop de apă vie-ntr-un ghioc Să mă despartă-ncet de cele scrise Și să-mi arate steaua mea de foc, Ce m-a costat atâția ani și vise
Dorințe. In: Anotimpuri by Popa Emilian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/264_a_568]
-
Sub umbra lui mă întâlneam cu prietenii mei în fiecare dupăamiază. Îmi aduc aminte despre acest copac ca despre locul sfânt al copilăriei mele, unde îmi reuneam gândurile, unde am petrecut clipe minunate alături de prietenii de joacă. La umbra lui, bunicul îmi spunea povești în liniștea serii. Acest stejar mi-a fost de-a lungul timpului loc de joacă, adăpost, refugiu. Coroana sa stăpânește și astăzi întregul sat ca un semn de statornicie.
Stejarul amintirilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_666]
-
uneori pe veranda casei și mă gândesc oare de ce doar primăvara albinuțele sunt mai harnice decât vara, fluturașii sunt mai vioi ca niciodată, pădurile pline de cântul păsărilor și câmpul în mii de culori? Și cum stăteam așa, a venit bunicul meu, s-a așezat lângă mine, m-a pus pe piciorul lui și a început să-mi povestească legenda primăverii. Eu, la fiecare propoziție îl întrerupeam și îi puneam câte o întrebare: Dar bunicule, de ce zâna primăverii stă în pădure
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
Și cum stăteam așa, a venit bunicul meu, s-a așezat lângă mine, m-a pus pe piciorul lui și a început să-mi povestească legenda primăverii. Eu, la fiecare propoziție îl întrerupeam și îi puneam câte o întrebare: Dar bunicule, de ce zâna primăverii stă în pădure? Deoarece acolo se poate ascunde de noi, oamenii, fata mea! Păi... și de ce se ascunde de noi? Draga mea, există oameni pe lumea asta care nu sunt buni la inimă și distrug ce este
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
Dar de ce muncesc? O să ajung și acolo... Muncesc deoarece ele trebuie să picteze fluturii în culori vii, trebuie să le construiască traseul albinuțelor, să găsească familii buburuzelor, să trimită furni cuțele la adunat grăunțe pentru iarnă și multe alte lucruri. Bunicule, iarba de ce înverzește? Tot zânele presară praful lor magic peste câmpuri și dealuri și munți. Iar unde cade praful magic acolo crește firul de iarbă. Dar bunicule, oamenii de ce nu pot face toate acestea? Off... noi, oamenii, suntem banali, lipsiți
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
să trimită furni cuțele la adunat grăunțe pentru iarnă și multe alte lucruri. Bunicule, iarba de ce înverzește? Tot zânele presară praful lor magic peste câmpuri și dealuri și munți. Iar unde cade praful magic acolo crește firul de iarbă. Dar bunicule, oamenii de ce nu pot face toate acestea? Off... noi, oamenii, suntem banali, lipsiți de putere, doar zânele pot face acest lucru. Ooo bunicule, tare mi-ar plăcea să zbor și eu pe deasupra munților, văilor și câmpurilor...Mi-ar plăcea să
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
peste câmpuri și dealuri și munți. Iar unde cade praful magic acolo crește firul de iarbă. Dar bunicule, oamenii de ce nu pot face toate acestea? Off... noi, oamenii, suntem banali, lipsiți de putere, doar zânele pot face acest lucru. Ooo bunicule, tare mi-ar plăcea să zbor și eu pe deasupra munților, văilor și câmpurilor...Mi-ar plăcea să fiu zână! Să știi fata mea, că nu-i ușor să fii zână! După cum am zis, ele au multe responsabilități, și dacă nu
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
lungă, lungă, de culoare verde - ce întruchipează câmpiile, o rochie lungă cu flori prinse de ea... Și pantofi nu are? Nu are draga mea, în schimb are un păr lung ce cade în cascade pe spatele ei. Foarte frumoasă este. Bunicule, mama ei cum arată? Seamănă cu ea, drag bunicului. Și cine e mama ei? Mama ei este natura... când o să crești mai mare o să înveți mai multe despre natură... o să te fascineze. Bunicule, dar de unde știi matale atâtea? Păi... frumoasa
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
rochie lungă cu flori prinse de ea... Și pantofi nu are? Nu are draga mea, în schimb are un păr lung ce cade în cascade pe spatele ei. Foarte frumoasă este. Bunicule, mama ei cum arată? Seamănă cu ea, drag bunicului. Și cine e mama ei? Mama ei este natura... când o să crești mai mare o să înveți mai multe despre natură... o să te fascineze. Bunicule, dar de unde știi matale atâtea? Păi... frumoasa bunicului, când eram tânăr, așa ca tine, eram un
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]