9,344 matches
-
și atmosfera destinsă a însărcinării duse la bun sfârșit umplu cabina cea mare. Unii începuseră să joace cu zaruri lângă încărcătura în dreptul căreia stătuse Velasco. Pe timpul călătoriei noastre am de gând să învăț cât mai multă spaniolă. Pe când ieșea din cabina cea mare alături de samurai, Nishi vorbea despre speranțele sale tinerești, cu toate că nu-l întrebase nimeni nimic. — Când vasele străine vor veni în cele din urmă în porturile de pe domeniile Stăpânului, fără îndoială că înalții oficiali vor avea nevoie tălmaci, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ajunsese uneori să urască partea aceea rustică din el și să invidieze mintea roasă necontenit de curiozitate a lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre felul cum duhnesc străinii? Despre cum duhnesc? — De când ne-am urcat pe corabie, duhoarea lor înțepătoare îmi face o silă de neîndurat. De pildă, de câte ori vine Velasco în cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre felul cum duhnesc străinii? Despre cum duhnesc? — De când ne-am urcat pe corabie, duhoarea lor înțepătoare îmi face o silă de neîndurat. De pildă, de câte ori vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte, samuraiul se simțea deranjat de felul atotștiutor în care vorbea Matsuki. Nu îl interesa nici creștinismul, nici misionarul creștin, dar se simțea rușinat când îl vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și cabina cea mare, și cabina solilor, și hainele, ca să nu mai vorbim de așternuturi, chiar și hârtia din jurnalul meu de călătorie în care scriu în fiecare zi, toate sunt nesuferit de jilave din cauza ceții ce se prelinge în josul scării. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și cabina cea mare, și cabina solilor, și hainele, ca să nu mai vorbim de așternuturi, chiar și hârtia din jurnalul meu de călătorie în care scriu în fiecare zi, toate sunt nesuferit de jilave din cauza ceții ce se prelinge în josul scării. De câteva zile s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici o altă furtună și nu întâlniră nici acalmii, așa că vasul înaintează prin pâclă liniștit spre răsărit. Scurgerea monotonă a timpului a fost întreruptă de o întâmplare neașteptată. Un marinar spaniol a furat un ceas și câteva monede de aur din cabina căpitanului Montaño. Căpitanul însoțit de Velasco a intrat în cabina solilor și le-a explicat, roșu la față, că hoțul trebuia pedepsit. Montaño le mai spuse că pe vapor pedepsele erau bine rânduite și că era de datoria lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înaintează prin pâclă liniștit spre răsărit. Scurgerea monotonă a timpului a fost întreruptă de o întâmplare neașteptată. Un marinar spaniol a furat un ceas și câteva monede de aur din cabina căpitanului Montaño. Căpitanul însoțit de Velasco a intrat în cabina solilor și le-a explicat, roșu la față, că hoțul trebuia pedepsit. Montaño le mai spuse că pe vapor pedepsele erau bine rânduite și că era de datoria lui de căpitan să le ducă la împlinire. De pildă, dacă marinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
atmosferică scăzu din ce în ce mai mult. Când ceața se risipi, valuri mari și negre ca smoala se înălțară din toate părțile. Vântul făcea pânzele să fâlfâie, iar ploaia lovea din lături trupurile marinarilor care munceau. Luând aminte la furtuna dinainte, negustorii din cabina cea mare și solii își urcară deasupra încărcăturii desagii de pe polițe și își legară strâns așternuturile și hainele tot deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură să împroaște puntea. Se izbeau înverșunate de carena înclinată și răsunau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
între doi stâlpi, iar samuraiul își legă și el pe spinare cutia cu scrisorile Stăpânului și își înfipse bine sabia la șold. Ca să preîntâmpine izbucnirea focului stinseseră toate lămpile cu ulei, de aceea, deși nu se lăsase încă seara, îm cabina lor era întuneric. Vasul începu să se legene și mai aprig, iar încărcătura începu până și ea să-și schimbe locul puțin câte puțin. Pesemne că în cabina cea mare năvălise apa, căci negustorii se retrăgeau din calea ei țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lămpile cu ulei, de aceea, deși nu se lăsase încă seara, îm cabina lor era întuneric. Vasul începu să se legene și mai aprig, iar încărcătura începu până și ea să-și schimbe locul puțin câte puțin. Pesemne că în cabina cea mare năvălise apa, căci negustorii se retrăgeau din calea ei țipând. Din loc în loc se auzeau rugăciuni murmurate către Zeul Dragon de către cei care se încleștau cu mâinile de funiile ce legau încărcătura. De fiecare dată când vasul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în loc se auzeau rugăciuni murmurate către Zeul Dragon de către cei care se încleștau cu mâinile de funiile ce legau încărcătura. De fiecare dată când vasul se clătina, solii se prindeau de funia de salvare ca să nu se prăvălească. Întunericul din cabină se adânci. Din cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
murmurate către Zeul Dragon de către cei care se încleștau cu mâinile de funiile ce legau încărcătura. De fiecare dată când vasul se clătina, solii se prindeau de funia de salvare ca să nu se prăvălească. Întunericul din cabină se adânci. Din cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul cabinei se sparse și valurile se năpustiră înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul se înclină în față și apa din cabină năvăli pe culoar. Oamenii se loveau unii de alții, se izbeau de încărcătură și pluteau prin cabină. În clipa aceea un muget năprasnic răsună din capătul culoarului. Ordinele căpitanului și ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul se înclină în față și apa din cabină năvăli pe culoar. Oamenii se loveau unii de alții, se izbeau de încărcătură și pluteau prin cabină. În clipa aceea un muget năprasnic răsună din capătul culoarului. Ordinele căpitanului și ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte, valurile începură să potopească vasul. Pe punte, puhoiul înghițea totul în calea sa, se izbea de catarge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de catarge, se învolbura și năvălea nebunește pe scara ce ducea în burta vasului. Un matelot înghițit de ape reuși să se ridice cu ajutorul funiei de salvare, dar îl lovi un alt val. Îndată capul său dispăru în vâltoare. În cabina solilor, ca și în cabina cea mare, japonezii se prăbușeau, se târau, se ridicau și urlau prin apa care le ajungea până la genunchi. Cuferele grele se legănau înainte și-napoi ca și cum ar fi avut cine știe ce diavol înăuntru. Uitând ordinul căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
năvălea nebunește pe scara ce ducea în burta vasului. Un matelot înghițit de ape reuși să se ridice cu ajutorul funiei de salvare, dar îl lovi un alt val. Îndată capul său dispăru în vâltoare. În cabina solilor, ca și în cabina cea mare, japonezii se prăbușeau, se târau, se ridicau și urlau prin apa care le ajungea până la genunchi. Cuferele grele se legănau înainte și-napoi ca și cum ar fi avut cine știe ce diavol înăuntru. Uitând ordinul căpitanului, unii ajunseră până la scară încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de ici-colo câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște șoareci uzi și rămaseră până în zori fie în cabina de dedesubt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște șoareci uzi și rămaseră până în zori fie în cabina de dedesubt în care se aflau desagii marinarilor spanioli, fie în sala de mese, fie pe culoar. Nimeni nu avea puterea să-și ajute tovarășii, numai Velasco umbla singur printre oamenii sprijiniți de perete sau prăbușiți pe burtă ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încă învolburată. Pe vas nu se vedea nici țipenie, iar clopotul era și el mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul își adună puterile rămase și se târî afară din cabina udă în căutarea lui Yozō și a celorlalți trei însoțitori ai săi. Spre deosebire de cabina cea mare, cabina solilor era construită pe o treaptă mai sus decât culoarul, departe de scara ce urca pe punte și de aceea, cu toate că fusese inundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul își adună puterile rămase și se târî afară din cabina udă în căutarea lui Yozō și a celorlalți trei însoțitori ai săi. Spre deosebire de cabina cea mare, cabina solilor era construită pe o treaptă mai sus decât culoarul, departe de scara ce urca pe punte și de aceea, cu toate că fusese inundată, apa se scursese imediat și cabina nu avusese chiar atât de mult de suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul își adună puterile rămase și se târî afară din cabina udă în căutarea lui Yozō și a celorlalți trei însoțitori ai săi. Spre deosebire de cabina cea mare, cabina solilor era construită pe o treaptă mai sus decât culoarul, departe de scara ce urca pe punte și de aceea, cu toate că fusese inundată, apa se scursese imediat și cabina nu avusese chiar atât de mult de suferit. Slavă Domnului, scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și a celorlalți trei însoțitori ai săi. Spre deosebire de cabina cea mare, cabina solilor era construită pe o treaptă mai sus decât culoarul, departe de scara ce urca pe punte și de aceea, cu toate că fusese inundată, apa se scursese imediat și cabina nu avusese chiar atât de mult de suferit. Slavă Domnului, scrisorile Stăpânului nu se udaseră. Samuraiul străbătu culoarul în care apa era încă până la glezne și coborî la etajul de dedesubt unde negustorii zăceau prăvăliți unii peste alții, de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de nu aveai loc să arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un punct printre ochii întredeschiși. Cabina în care se țineau desagii era, de asemenea, înțesată de oameni, iar printre ei samuraiul îi văzu pe Yozō și pe ceilalți însoțitori ai săi întinși cu fața la podea. Se strecură printre trupuri și capete și îi strigă. Yozō, Ichisuke și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ea gâfâind, „tot n-o să primim înapoi pământurile din Kurokawa.” El se retrase de lângă Riku și o întrebă speriat: „Știe și unchiul?” O văzu încuviințând și se ridică uluit. În acel moment se trezi. Se murdărise. Dintr-un colț al cabinei încă umed din cauza inundației din timpul furtunii, se auzeau sforăiturile când mai puternice, când mai slabe ale unuia dintre tovarășii săi. Era Tanaka. „A fost vis” oftă samuraiul. Își dădu seama că avusese un astfel de vis pentru că în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]